Regulile de bun-simț sunt esențiale în 2025! Un mic ghid cum să te comporți în societatea actuală

Trăim niște vremuri ciudate, în care fiecare încearcă să-și găsească un loc cât de cât confortabil în această societate. Eu, de exemplu, fac greșeala să mi-l caut și-n spațiul public, pentru că altfel aș rămâne captiv în casă, între patru pereți. Ca fiecare om, umblu prin oraș, merg la cumpărături, mănânc la diverse localuri și, din când în când, mai merg la câte-un film, pentru a mă mai destinde.
 
De ce zic că greșesc? Pentru că de fiecare dată când pășesc în afara casei, mă lovesc de noi forme de nesimțire. O spun fără ocolișuri – efectul lipsei de educație a concitadinilor noștri (poate și chiar ai altora) se simte în aer, se vede pe stradă, prin mall-uri, se aude pe la mese și îți sare-n ochi, la cinema.
 
Acum, hai să le luăm pe rând!
 
Fumatul nu dăunează numai sănătății ci și obrazului  
 
Exact, cu toții avem câte-un vecin care nu mai suportă să umble pe scară fără să-și aprindă fumigena. Dacă tu ești vecinul ĂLA, te rog să citești foarte atent ce scriu mai departe. Este absolut dezgustător să intri într-o scară de bloc, unde mirosul de țigară te înțeapă în nări. Este la fel de neplăcut ca mirosul unui gunoi „uitat” lângă ușă de către vecinului de pe palier. Poate ar fi o idee bună să ai puțină răbdare să intri în casă, unde ai și scrumieră și uite așa scade și riscul să pice scrum pe trepte sau chiar mucul de țigară.
 
Mai departe, tot legat de fumat, nu sunt capabil să înțeleg ce îi îndeamnă pe unii șoferi să arunce scrumul sau chiar țigara pe geam. Multe dintre mașinile din trafic au scrumieră, iar interiorul este deja afumat. Chiar este necesar să ne descotorosim de mucuri pe unde apucăm?
 
Aruncatul ambalajelor la întâmplare, în ADN-ul nostru

Aici ajungem, inevitabil, și la dragii noștri turiști care nu fac diferența între stradă și tomberon. Nu spun că ai noștri sunt nevinovați. Nici pe departe! Dar oriunde ai da o raită prin stațiunile de pe litoral, o să constați că străzile sunt foarte murdare. Sunt gunoaie aruncate la întâmplare de către copii și oameni în toată firea deopotrivă. De ce? Motivul este evident. Pentru că așa s-au obișnuit de mici, aviz celor care se laudă că pe vremea lor...
 
Dar de mizerie nu ne lovim doar pe străzi, ci și la cumpărături! Mergi să iei un coș de cumpărături și constați cu „bucurie” că în el se află bonuri și ambalaje. Din fericire, coșul este ușor deplasabil, fiind dotat cu rotile, însă din păcate, mulți nu cunosc drumul spre cea mai apropiată pubelă, unde pot arunca deșeurile.
 
Să pomenesc de mesele din food court-urile din mall-uri? Unii lasă munți de ambalaje, cutii de carton și resturi alimentare, deși aproape la fiecare colț există pubele. Știu, există personal plătit special să se ocupe de treaba asta, dar în aglomerație, munca lor este îngreunată, iar cine va veni în urma ta, la masă va fi nevoit să-ți ducă gunoiul. Este corect? Aș spune că nu.
 
Sala de cinema, un fel de „sufragerie” cu zeci de fotolii
 
După ce ți-ai încheiat cumpărăturile în mall, ai mers la masă și apoi, uitându-te la ceas, constați că nu este tocmai târziu. Parcă nici acasă n-ai merge, te gândești că este o idee inspirată să intri la un film, la cinema.

 
Poate ar fi o experiență mai plăcută, dacă nu s-ar trezi careva din preajmă să vapeze. Anunțul este destul de clar – „Fumatul este interzis în spațiile publice închise, inclusiv vapatul”. Nu pare să aibă vreun efect asupra celor care-și lasă manierele acasă. Știu, persoanele care constată această încălcare a regulamentului se pot deplasa până la pază, pentru a semnala acest aspect. Fapt care nu aduce vreun beneficiu, având în vedere că filmul nu rămâne pe pauză până la întoarcere. Cu alte cuvinte, reclamantul pierde minute bune ca să fie scos din sală cel care suflă aburi cu nicotină. În ceea ce mă privește, scopul meu nu este să scot pe nimeni din sală, nici să ratez momente dintr-un film, ci doar să urmăresc în tihnă filmul pentru care am plătit bilet, la fel ca toți ceilalți.
 
Cu această ocazie, nu pot să-i omit pe cei care abandonează paharele de suc și cutiile de floricele pe fotolii...
 
Zbierete, la orice pas
 
Știu, pentru asta voi fi judecat aspru! După o zi istovitoare de muncă, dacă ieși la masă, într-un local, poți avea nenorocul să nimerești într-un vacarm generat de vreun copil plictisit, ori supărat sau, din contră, cu chef de joacă. Dar nu copilul este de vină. Aici este o chestiune pe care părinții o pot regla, cumva, astfel încât disconfortul acustic să fie cât mai redus. Dar observ părinți care nu fac nici cel mai mic efort să-i explice copilului că în spațiul public nu se țipă, mai ales acolo unde se mănâncă. Alții, în schimb, măcar încearcă. Poate nu reușesc, dar măcar prin acel gest de bunăvoință arată, totuși, că au cei 7 ani de acasă.
 
Ca să nu mai plictisesc prea mult, tot ce-am enumerat aici este generat de un singur lucru – lipsa de educație. Avansul tehnologic este uluitor, inteligența artificială este în plină expansiune, însă bunul-simț este din ce în ce mai absent.
 
Poate n-ar strica să ne uităm în jur și să realizăm cumva că noi chiar suntem ceea ce lăsăm în urmă, prin fapte, copii sau chiar prin gesturi mici, aparent nesemnificative.
 
Citește și:
Editorial Toți vrem să fugim undeva vara - dar de ce, de fapt?