Cui i-e frica de Oprescu?

De când şi-a anunţat Oprescu intenţia de a candida la prezidenţiale, zvonuri de schismă au scuturat PSD-ul. Pe scena politică, Oprescu şi Geoană par acum un fel de domnul şi doamna Smith - nu mă pot hotărî care-i unu care-i altul - gata să se înjunghie pe la spate.

Şi la Constanţa, se vorbeşte despre o scindare a pesediştilor. Se pare că unii s-au orientat deja către Oprescu, în timp ce altora nici nu le trece prin cap să se dezică de Geoană. Nu se poate spune, în momentul de faţă, ai cui susţinători sunt mai mulţi, pentru că, dacă am cunoaşte această necunoscută a ecuaţiei prezidenţialelor, am şti cu siguranţă, cine va câştiga alegerile. Cert este că şi despre primarul Constanţei s-a auzit că este nehotărât în acest sens. Mazăre e nedumerit. Se pare că nu ştie de a cui parte să fie... Vechi pesedişti, transformaţi între timp în ecologişti, care au văzut peste noapte verde în faţa ochilor, cum este Gheorghe Donţu, s-au reunit să îl susţină pe primarul Capitalei, pentru un post mai înalt, de preşedinte. Nici primarii nu sunt hotărâţi ce vor face. Pentru că se ştie, ei sunt cei mai importanţi agenţi electorali, în aceste situaţii. Indiferent de coloratura politică, şi ei au fost vrăjiţi de mirajul Oprescu. Unii dintre ei au văzut că este doar un miraj, însă alţii şi-au pus speranţe în primar că poate fi mai mult decât atât. Şi atunci, în această situaţie, cine se teme mai mult de Oprescu? Băsescu, Antonescu sau Geoană. Oprescu va rupe voturi de la toată lumea, aşa cum a anunţat încă de la lansarea sa. Însă Geoană este cel mai şuntat de Oprescu, pentru că au aceeaşi bază politică, deşi primarul vrea să pară acum un independent sadea, trecând cu buretele peste anii petrecuţi la PSD. Dintre toţi, va câştiga sigur cel care va atrage cele mai multe voturi de la nehotărâţi. Acesta este, de fapt, chiar postulatul alegerilor în general, pentru că nucleele de susţinători stabili sunt formate doar din membri de partid sau din membrii cercului de interese a fiecărui candidat. Cred că toţi candidaţii sunt acum faţă în faţă cu un AMR al lor, însă doi intre ei sigur sunt faţă în faţă cu AMR-ul ca şef de partid. Oprescu nu are de unde să plece, că, oficial, cel puţin deocamdată, nu mai are partid, însă altora parcă a început să le cânte deja marşul. Pentru doi dintre candidaţii la prezidenţiale, prezentul ar putea fi, de fapt, ultimul lor moment de glorie pe scena politică, pentru că viitorul este incert. Sau, vorba românului, este mic, negru şi bate la uşă.