Restaurant CAN. Ieftin, bun, bon... Care bon? (document)

La recomandarea unor prieteni, m-am decis să iau masa la un restaurant cu specific turcesc, pe care nu l-am remarcat până acum.

Poate nici poziţionarea lui nu e foarte avantajoasă, dar localul de pe strada Theodor Burada nr. 1 are cu siguranţa clienţii lui fideli. Rămâne de văzut dacă m-a convins sau nu şi pe mine. După ce am reuşit să trec peste prejudecăţile şi reticenţele provocate de aspectul exterior, (terasa are o copertină albastră din PVC care te duce cu gândul la o bodegă post-decembristă), am călcat pragul restaurantului CAN, cu o curiozitate egalată doar de foamea care mă încerca. Înăuntru mă aştepta o mare surpriză. Plăcută, de data aceasta. Ospătarii stăteau frumos aliniaţi la intrare, aşteptând să ne conducă la masă. Foarte frumos. Ideea este că, odată intrat înăuntru, totul e altfel.

Restaurantul nu este foarte mare, dar are spaţiu separat pentru fumători. Nefumătorii vor aprecia cu siguranţă plăcerea, normală de altfel, de a savura un meniu oriental cu tot cu aromele aferente, fără grija fumului intrat în ochi. Spaţiul este încălzit cu ajutorul unor radiatoare suspendate pe pereţi. Există televizoare în ambele încăperi, iar volumul acestora a fost cât se poate de decent. Cât de curat este restaurantul? Este unul dintre cele mai curate locuri în care am mâncat. Cât de promptă este servirea? Voi face o descriere. Am comandat o ciorbă de burtă şi am păstrat meniul pentru a delibera asupra celui de-al doilea fel. Până să-mi termin ceaiul din partea casei (ceai negru), ciorba era deja pe masă. Însoţită de pâine (caldă) tradiţională turcească şi de tot alaiul de ingrediente pentru dres ciorba. Smântână, mujdei de usturoi şi, pe marginea farfuriei, ardei iute şi lămâie.

Totul inclus în preţ. Scump? Cu 2 lei mai mult decât o cafea, care costă 5 lei. Tot cu 5 lei bei şi o bere sau un suc, iar cu 6 lei te poţi delecta cu un desert turcesc, fie el baclava sau sutlac. În general, preţurile gravitează în jurul sumei „magice" de 7 lei. Cu care eu mi-am cumpărat primul meu „Lahmacun" (în limba româna se pronunţă „lah-magiun", şi nu conţine magiun). Cunoscută mai exact ca „pizza turcească", este un soi de... pizza, cu un topping de carne tocată mărunt, care după miros pare să conţină carne de oaie, iar după gust e absolut delicioasă. Cu 7 lei mănânci un lahmacun de 28 de centimetri diametru, alături de salatele de varză roşie, varză albă şi pătrunjel (incluse în preţ).

Sincer, faptul că la sfârşitul mesei ospătarii NU îţi numără ardeii iuţi şi feliile de pâine consumate m-a făcut să mă simt ca în altă ţară. O scurtă vizită la toaletă m-a readus însă rapid cu picioarele pe tărâmul mioriţei. Nu sunt grupuri sanitare murdare. Dar se potrivesc perfect cu exteriorul de berărie al restaurantului. Arată ca nişte closete de birt, iar mirosul de toaletă de tren e menit să îţi trezească ori un dor de ducă, ori amintirea faptului că pierzi trenul. Noroc tău că e la doi paşi gara. Am ieşit repede, nu de alta, dar chiar mă grăbeam, şi am plătit fabuloasa notă în valoare de 14 lei. Cu TVA şi fără bon fiscal. Altfel cum s-ar justifica preţurile minuscule, nu? Oricum, promit să revin. Servirea ireproşabilă, viteza cu care sunt aduse felurile de mâncare, atmosfera intimă şi relaxantă m-au făcut să trec peste minusurile acestui local. Restaurant CAN primeşte trei stele.

Restaurant CAN funcţionează pe firma SC CAN TRANS SRL, îi are ca asociaţi pe Selim On şi pe Tavlak Cihan, acesta din urmă fiind şi administrator. Tavlak Cihan a mai administrat în trecut şi SC FIRAT IMPORT EXPORT SRL, actualmente în faliment.