Cununa neruşinării pe fruntea aleşilor locali Ghidul fugii de jandarmi, lansat în cele mai înalte cercuri constănţene

Mă aşteptam de la oamenii aflaţi într-o anumită funcţie publică, într-o postură din care îi vede o ţară întreagă (şi nu numai), să dea dovadă de demnitate. Desigur, când vorbim despre astfel de oameni, trebuie adăugat faptul că vorbim despre „potentaţii" zilei, despre oameni pe care nu neapărat calităţile profesionale îi „recomandă" pentru posturile cheie pe care le ocupă. Dincolo însă de aceste aspecte, aşa cum precizam anterior, mă aşteptam la o minimă bună-creştere din partea unor astfel de personaje. Fireşte, m-am înşelat.

Căci ce demnitate, ce respect faţă de ceilalţi, dar şi faţă de sine să mai aştepţi de la un om politic care, în ciuda funcţiei de şef judeţean ce o ocupă, pare să fugă mâncând pământul când îl caută jandarmii să-l aducă la propriul proces? Ce respect de sine să aibă un astfel de personaj care, în ciuda vârstei şi a staturii, care în egală măsură nu-l „recomandă" pentru astfel de gesturi, preferă să se ascundă după roba avocatului său (metaforic vorbind, desigur) şi să invoce fel de fel de pretexte pentru a nu se prezenta la procesul în care este judecat pentru fapte de corupţie? Iar, mai mult decât atât, să se mai şi plângă prin diverse petiţii şi sesizări către conducerea instanţelor din care face parte magistratul care a „îndrăznit" să-l citeze cu mandat de aducere de faptul că este „tracasat" de numărul mare de mandate emise pe numele său. Păi, normal că numărul mandatelor este mare dacă suspectul din dosar nu catadicseşte să se prezinte nici măcar o dată în instanţă! Iar aceasta, în condiţiile în care de vizite mai mult sau mai puţin electorale pare să aibă tot timpul din lume. Şi, culmea, dincolo de sfidarea adusă instanţei prin atitudinea sa, tot personajul cu pricina este „tracasatul" din ecuaţie! Şi-şi reclamă completul la superiori! În contextul în care, potrivit unor surse avizate, judecătorul ar putea considera că politicianul se sustrage judecării cauzei şi ar putea dispune emiterea unui mandat de arestare, în locul unui de aducere. Dar să vedem atunci victimizare! Iar în tot acest talmeş-balmeş şi în tot acest joc de-a v-aţi ascunselea cu jandarmii, nu mai pun la socoteală că nu mi se pare aceasta atitudinea unui om interesat să-şi dovedească nevinovăţia dincolo de orice urmă de îndoială. A unui om care vrea să se facă dreptate şi să-şi vadă numele reabilitat şi absolvit de orice vină. A unui om care, victimă fiind a sistemului discreţionar, este pregătit să dovedească oricui vrea (sau nu) să-l asculte că poartă cununa nevinovăţiei pe frunte. Până una alta, din punctul meu de vedere, regăsesc în comportamentul personajului cu pricina atitudinea unui om care poartă pe frunte cununa neruşinării. Jenant! Orice asemănare cu Nicuşor este pură întâmplare.