Cât adevăr este în dosarul inspectorului arestat pentru mită

Se ştie deja că procurorii Serviciului Teritorial Anticorupţie Constanţa îl cercetează în stare de arest preventiv pe Adrian Ionuţ Priboianu, din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa - Serviciul de Investigare a Fraudelor.

În informarea lor, oamenii de la Anticorupţie arată că inculpatul a cerut iniţial 10.000 de euro, după care a vrut 50.000 de euro şi, în final, a rămas la 25.000 de euro. Ulterior, Priboianu ar fi cerut 4.000 de euro pentru a „interveni pe lângă un alt ofiţer de poliţie judiciară din cadrul aceluiaşi serviciu al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa, căruia îi fusese repartizată spre soluţionare lucrarea privind verificarea activităţii societăţii comerciale administrate de unul dintre denunţători, astfel încât lucrarea să fie clasată", mai arată procurorii. 50.000 de euro, 25.000 de euro şi, în final, 4000: cam mari „scorurile". Între noi fie vorba, de aceste presupuse şpăgi se mirau şi colegii celui arestat. Dar oare cât adevăr există în acest dosar? Avem în faţă un dosar umflat pentru deliciul unora sau omul legii chiar a solicitat sumele de bani mai sus precizate? Nu este de omis faptul că, potrivit unora, inspectorul arestat ar fi fost atras într-o capcană de denunţător, care l-ar fi apelat insistent pe telefon pentru a avea loc întâlnirea, când a şi fost prins în flagrant. Dosarul inspectorului Priboianu este o pată pe imaginea IPJ Constanţa. Din punctul meu de vedere, contează foarte mult modul în care este gestionat acest caz şi cum se dau publicităţii anumite detalii din dosar. Chiar dacă se va dovedi că a fost „lucrat", poliţistul va fi executat oricum. Deja publicul şi-a făcut o părere, deja cetăţenii l-au etichetat. De când a fost mediatizat cazul, inspectorul Adrian Ionuţ Priboianu a fost condamnat, mediatic vorbind. Dacă va ajunge vreodată să salveze viaţa unui om şi va fi medaliat pentru acest lucru, lumea îşi va aduce aminte de el că a fost arestat preventiv pentru că a cerut mită. Şi nu orice sumă! Ar fi cerut şi 50.000 de euro, bani la care mulţi nici nu visează. Dar, totuşi, cât adevăr există în tot ce susţine denunţătorul?