
Mulţi
dintre cei care mi-au citit editorialul trecut au ţinut să-mi trimită
diverse mesaje, mai mult sau mai puţin difuzabile, pe diverse căi.
Pentru cei care
nu au ştiu despre ce vorbesc, amintesc că titlul editorialului de zilele
trecute a fost: Sex nebun cu doi jandarmi năstruşnici. După cum am
anticipat, cei doi oameni ai legii imaginari au stârnit interesul multor
cititori, care au avut o „mică", în sensul că scena de sex în care erau
angrenaţi cu o minoră nu a fost decât o invenţie de a mea pentru a
demonstra ca ne place cuvântul „sex". În aceste condiţii, dacă tot
recunoaştem că una dintre obsesiile noastre este sexul, de ce să ne mai
fâstâcim? De ce să nu acceptăm că suntem altfel, pentru
că asta suntem, fie că ne place sau nu. Ce ar însemna ca toţi să fim „pe
bune"? Efectul produs de mişcările comportamentale ar fi mai sesizabile
decât cele ale micilor plăci tectonice. Lumea s-ar schimba radical.
Staţi, mi-am adus aminte
că trebuie să scoatem o componentă din exerciţiul nostru de imaginaţie:
Poliţia. Dacă fiecare ar face ce l-ar tăia capul ar mai exista linişte,
ar mai exista echilibru? Eu cred că da şi ştiţi de ce? Pentru că numărul
celor care preferă să trăiască în armonie este mai mare decât cel al
iubitorilor de ilegal. Sunt conştient de faptul că mulţi spun ca fabulez
şi ca,
cel mai probabil, regretă că citesc aceste rânduri însă rolul acestui
editorial este să determin cât mai multe persoane să viseze la ce nu pot
face niciodată,
măcar pentru câteva secunde. Pentru că doar asta ne mai decuplează de la
stresul cotidian. Chiar dacă visele sunt o pierdere de timp, după cum
spun unii, ele ne ajută să accesam o lume interzisă,
o lume a tuturor posibilităţilor. Nu aş vrea să las impresia că sunt
prins într-un vis fără sfârşit şi că nu am altceva în gând decât să-mi
imaginez diverse situaţii în care eu am rolul principal, normal, doar
sunt închipuirile mele. Revenind cu picioarele pe pământ, nu este de
omis faptul cele mai sus precizate ar putea să devină realitate, în
condiţiile în care poliţiştii îşi vor diminua
activitatea, peste câteva ore, din caza reducerilor salariale. Unii spun
că poliţiştii vor s-o lase mai uşor cu munca şi să înceapă să se
gândească la cum s-o ducă mai bine, chiar dacă acest lucru implică
acceptarea anumitor atenţii.
Să fie oare adevărat? Se legalizează şpaga? Asta e mai tare decât orice
scenariu mi-aş fi putut eu imagina! Ar fi peste aşteptările oricui ca pe
fluturaşii lunari ai poliţiştilor ori ale medicilor să fie trecute
şpăgile. Si acestea ar putea fi impozitate.