Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
16:58 18 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Constanţa de odinioară Turiştii şi Cazinoul au adus bani mulţi în vistieria Primăriei. Atunci când oraşul era bine pregătit pentru sezonul estival (galerie foto)

ro

12 Apr, 2016 00:00 3779 Marime text
Anul 1930 a reprezentat o continuare a luptei pentru revigorarea situaţiei financiare în judeţul Constanţa. Criza economică nu era nici de departe încheiată, astfel că autorităţile din toate localităţile au căutat soluţii pentru modernizarea şi dotarea plajelor şi a sanatoriilor, scopul fiind simplu: atragerea turiştilor şi, implicit, creşterea bugetelor.
 
Campania de promovare a obiectivelor din judeţul Constanţa a luat o amploare mai mare decât în 1929, primul an de criză. Este anul în care se constituie Asociaţia comunelor staţiuni balneoclimaterice de pe litoralul dobrogean al Mării Negre, care, doi ani mai târziu, în 1932, organizează un congres internaţional de talasoterapie. După îndelungi întâlniri şi discuţii, s-a decis ca jocurile de noroc să fie autorizate în staţiunile balneoclimaterice constănţene, în ciuda reticenţelor unora şi mai ales ale presei. Aceasta părea să fie una dintre puţinele soluţii pe care Constanţa le avea pentru a ajunge pe linia de plutire, aşa că senatorii şi membrii Camerei au dat într-un final undă verde cazinourilor.
 
Deschiderea sezonului turistic la mare în vara lui 1930 s-a făcut după ce Ministerul de Interne a aprobat programul serbărilor tip chermeze ce trebuiau organizate în staţiunile turistice, obligatoriu după următorul desfăşurător:
 
„În deschiderea oricărei manifestări, prezentarea unuia dintre filmele de actualităţi: a) Călătoria M.S. Regele în Orient; b) Parastasul de la Costeşti, c) Dezastrul de la Borşa. Parcurile localităţilor trebuiau să fie feeric iluminate cu decoraţiuni de artă românească. În diferite spaţii publice centrale era obligatoriu să se prezinte recitaluri de fanfare şi jazz, coruri naţionale, arii din marile opere, chansonete şi serenade cântate de artişti renumiţi şi de amatorii localnici. Dansuri şi jocuri naţionale trebuiau executate atât de artişti, cât şi de amatorii locali.
 
Neapărat prezentarea Baletului «Nimfelor» improvizat cu domnişoare din localitate, sub conducerea celebrei artiste coregrafice Orealova. Concurs de frumuseţe sistem american. Bătaie cu flori şi serpentine. Teatrul modern de marionete, bombardament de artificii cu rachete grandioase şi jocuri de lumini.
Teatru, spectacole şi conferinţe improvizate la care va lua parte şi publicul. Incendierea unui colosal Zepellin în aer. Gale de box, boxeuri, care vor sta la dispoziţia publicului amator pentru matchuri şi exchibiţii. Emulaţii sportive cu concursul tinerilor localnici la care se vor acorda premii. Chete organizate cu publicul din localitate. Poţa şi loteria americană. Tombolă, loton, cu toate numerele câştigătoare. Tir optic portativ, invenţia dlui col. Ionescu Morel şi Scorţeanu. Retragerea triumfală a eroinilor şi eroilor serbărilor cu torţe” (DJCAN, fond Primăria Constanţa, dosar 17, 1930, fila 117.)
 
După cum se vede, programul divertismentului pe litoral şi în celelalte staţiuni turistice trebuia să fie cât mai divers şi să satisfacă toate gusturile. În acelaşi timp, erau antrenate cele mai valoroase ansambluri naţionale alături de forţele artistice locale, completând fericit vacanţa oamenilor.
 
Direcţia Educaţiei Poporului din Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, pe baza ordinului 4317/1930 şi a Legii de organizare a teatrelor naţionale şi controlul spectacolelor în România, era împuternicită să avizeze orice spectacol public ca teatre, reviste, cinematografe, varietăţi, circuri, de dans, music-balluri, dancinguri, şedinţe de ocultism, panorame, mesagerii, serbări publice cu tombolă, jocuri de noroc, concursuri hipice etc. (Direcţia judeţeană a Arhivelor Naţionale, fond Primăria Constanţa, dosar 1/1930, p. 259). Cenzura bunului-simţ şi a onorabilităţii faţă de public.
 
Funcţionau în Constanţa şi şase cinematografe: Tranulis, Regina Maria (strada Ştefan cel Mare), Majestic, Capitol (strada General Manu), Odeon, Popular (fost Regal, apoi Palat-regal). Primele trei aveau localuri special construite.
În aprilie 1930, ziaristul I.N. Roman era inspector onorific al Educaţiei poporului din judeţul Constanţa. În această calitate, trimitea directorului Educaţiei poporului din Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale un amplu referat privind situaţia cinematografelor din oraş şi felul în care se aplicau dispoziţiile Regulamentului din 30 martie 1927. Acest regulament se referea la măsurile de prevenţie privind incendiile. Raportul prezentat de I.N. Roman pe mai multe pagini dactilografiate dovedea că fusese şi examinase la faţa locului fiecare ieşire de necesitate, configuraţia sălii de proiecţie, fluxul circulaţiei spectatorilor, făcând detaliat propuneri de îmbunătăţire a situaţiei. Şi încheia în dulcele său stil jurnalistic:
 
„Le-am mai pus în vedere (n.n. antreprenorilor cinematografelor) că este cu totul interzis artiştilor care se mai produc sporadic pe unele scene să debiteze obscenităţi şi trivialităţi, cum se făcuse obiceiul, - explicându-le că aceasta nu înseamnă alungarea de pe scenă a spiritului sănătos şi decent“ (Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, fond Primăria Constanţa, dosar 1/1930, fila 139).
 
Și în anul următor, edilii staţiunilor balneare şi, în special, ai Constanţei au căutat să pună la dispoziţia vilegiaturiştilor tot ce poate fi mai atrăgător.
 
„Astfel, în urma stăruinţelor depuse de către dnii Gh. Popescu, primarul municipiului, şi A. Vulpe, prim ajutor de primar, hotelurile şi restaurantele au scăzut preţurile simţitor spre a atrage cât mai mulţi vizitatori, care în alte condiţiuni trec graniţa. Băile şi plaja Mamaia ca şi plajele populare din oraş sunt puse la dispoziţia publicului cu preţuri mai reduse ca în trecut. Muzicile militare din garnizoană cântă în fiecare seară în pieţele publice. Locurile virane din centru au fost transformate în admirabile parcuri de verdeaţă. Comisia balneo-climatică de sub preşedinţia d. farmacist I. Miga a căutat de asemenea să facă o propagandă cât mai eficace primei noastre staţiuni balneare maritime. Astfel în afară de broşurile ghiduri editate în câteva mii de exemplare de primărie, sub directa supraveghere a d. Aurel Vulpe, tipărite în limbile germană şi franceză, comisiunea balneară a tipărit de asemenea o altă broşură în acelaşi scop. Aceste ghiduri vor fi împărţite tuturor vizitatorilor Constanţei. 
 
Trenurile speciale, care leagă capitala cu oraşul nostru în modul cel mai rapid, precum şi reducerile de 50 la sută atât la ducere cât şi la înapoiere, acordate de C.F.R., face accesibilă vizitarea Constanţei tuturor acelora care vor să se recreeze pentru câtva timp la mare“ (Revista băilor, anul lll, nr. 23, 1-6 iulie 1931, p. 1).
 
În toamna lui 1933, ziariştii locali făceau un bilanţ al stagiunii turistice:
 
„Este de netăgăduit că funcţionarea Cazinoului a avut ca prim efect o afluenţă extraordinar de mare vara aceasta, Cazinoul a dat viaţă animată Constanţei. Concesionarii Cazinoului, dnii Gheorghiu Iancu, Albert Manuah şi Iacob Navon, şi-au îndeplinit cu corectitudine obligaţiile faţă de stat şi de comună. Asistenţa publică şi-a asigurat un venit destul de mare din funcţionarea Cazinoului. Ar fi de dorit ca activitatea Cazinoului să continue şi iarna.
 
Multe motive militează pentru aceasta. Cazinoul ar atrage vizitatori şi în timpul iernii şi mai ales de sărbători, dând oraşului o înviorare economică: Constanţa este foarte mult cercetată în timpul iernii de multe vapoare care încarcă şi descărcă mărfurile aici, Dunărea fiind îngheţată. Comuna şi statul şi-ar asigura noi venituri pentru asistenţa publică şi spitale. Iată atâtea avantaje care ar justifica pe deplin măsura de a se îngădui Cazinoului să funcţioneze şi iarna. Funcţionarea Cazinoului ar face să dispară puzderia de tripouri clandestine sau pe faţă care nu se poate exercita un control sever şi permanent. În definitiv funcţionarea Cazinoului este în funcţie de interesele mari ale municipiului Constanţa“ (Farul, seria lll, anul l, nr. 19, 1 octombrie 1933, p .4). 

Ti-a placut articolul?

Comentarii