Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
21:59 24 11 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

centrulnatura.ro DATORIILE EMOTIONALE ALE TRECUTULUI

ro

11 Nov, 2017 09:45 541 Marime text
Deepak Chopra spunea că cei mai mulți dintre noi retrăim aproape zilnic rănile trecutului, amintindu-ne circumstanțele în care am trecut prin traume și suferință.

O pacientă de-a mea m-a rugat într-o corespondență să fac un articol despre ”gânduri”.

Toată această perioadă a ultimelor zile am primit de peste tot mesaje legate de ”gândurile multe” ce amețesc oamenii cu caruselul lor repetitiv.

Eu însămi m-am re-trezit pe ”roata” repetitivă a acelorași reacții zilnice, pentru că mintea mea m-a dus în aceleași locuri și către aceleași activități.

Mintea vorbește neîncetat.

Dialogul nostru interior este obositor și amețitor.

El este întreținut de multiplele activități și de supra-solicitarea zilnică.

Experiențele din viața noastră se procesează precum mâncarea.

Mușcăm și mestecăm, apoi înghițim, ulterior digerăm și absorbim (ce este util pentru noi) și la final eliminăm reziduurile (ce nu mai este util pentru noi).

Știm că procesul de digestie al alimentelor durează între 24 și 72 de ore, depinde cât de amestecată și complicată a fost mâncarea.

Dacă am mâncat fructe, în 12-24 ore, toate reziduurile din acestea sunt eliminate din corp. Dacă mâncăm ceva ”amestecat” (o friptură cu cartofi prăjiți, o plăcintă cu brânză sau o pizza) ne va trebui circa 72 de ore să eliminăm rămășițele. Teoretic, cu cât masa a fost mai ”complicată” și amestecată, cu atât ar fi nevoie să facem o pauză COMPLETĂ (post negru) pentru a permite corpului să-și facă ciclul în întregime (digestie – absorbție – eliminare).

De aceea, de multe ori, când mâncăm extrem de amestecat, apare ”indigestia”, o stare de greață și rău, care ne oprește să mai introducem orice altceva în corp și ne pune la pat, 2-3 zile – exact intervalul de care ar avea nevoie corpul să ”proceseze” ce am introdus și să elimine reziduurile.

Cei mai mulți oameni nici măcar nu concep ideea de a face ”post negru” (sau post cu apă) 2-3 zile. Copii, în schimb, o fac automat (deși spre disperarea minților mămicilor, care încearcă să-i forțeze să mănânce).

Iar adulții nu mai ascultă demult nevoia de ”pauză” a tubului digestiv, decât dacă este foarte zgomoasă (dureri mari). Dar nici atunci nu se lasă.

”Trebuie să mănânci ceva” este tot ce aud copii / nepoții de la bunicii lor.

Mintea umană nici măcar nu concepe ideea de ”pauză” și post alimentar, în era abudenței și îmbuibării, în care pericolul ”de a muri de foame” este realmente o poveste din trecut.

La fel și cu experiențele.

Când trecem prin mici traume și neplăceri (o ceartă, o discuție în contradictoriu, un incident pe stradă etc), reușim să procesăm întâmplarea în 24-48 de ore, povestind celor apropiați despre ea, încercând să înțelegem lecția din spatele întâmplării și apoi, uitând despre ce s-a întâmplat (procesul de ”eliminare” a reziduurilor).

În cazul unei traume mai complicate (decesul cuiva drag, o schimbare de locuință sau serviciu, un accident sau altă circumstanță de suferință fizică sau emoțională), avem nevoie de mai mult timp să ”digerăm” ce s-a întâmplat, până să apucăm să ”eliminăm” reziduurile prin uitare.

Și niciunuia dintre noi nu i se oferă acest timp.

Ce suntem sfătuiți cei mai mulți dintre noi, când ne trezit copleșiți de durere și suferință?

”Fă ceva să nu te mai gândești la ce s-a întâmplat”!

Oamenii sunt forțați (mai ales de cei dragi) să participe la fel și fel de activități sau întruniri familiare și li se ”bagă pe gât” ocupații și alte preocupări, pentru a-i distrage de la ce s-a întâmplat neplăcut.

Se întâmplă din nou același lucru ca în cazul unei indigestii.

Persoana aflată în ”suferința mentală și emoțională” nu apucă să digere / proceseze ce s-a întâmplat.

Mâncăm iar și iar, acționăm iar și iar, nu mai procesăm și eliminăm niciodată.

Ce se întâmplă în ambele categorii de circumstanțe (indigestie alimentară, traumă din viață)?

Nu facem procesarea completă, nu se termină CICLUL mestecare/ digestie / absorție / eliminare.

Și rămânem cu reziduurile în corp (în corpul fizic sau în cel emoțional / mental).

Reziduurile sunt depuse undeva, în corpul fizic sau în cel emoțional, pentru a nu ne împiedica prea tare funcționarea zilnică.

Întocmai cum o gospodină nu foarte harnică pune sub covor mizeria măturată din casă.

Și se întâmplă așa continuu, din copilăria mică și până la vârsta de adult, toate cotloanele ”disponibile” ale corpului și energiei corpului sunt ocupate de ”reziduuri”, de gunoaie, de mizerii neprocesate, ne-integrate în conștiența noastră și fără să eliminăm ce nu mai avem nevoie.

Este ca și cum facem niște ”datorii” imense la nivel energetic, cu care umblăm după noi o viață întreagă.

Banca noastră energetică este plină de mizerie și inutilități și nu mai este deloc spațiu pentru ceva pozitiv, pentru reale depuneri utile.

AVEM DATORII ENERGETICE imense, pentru că nu mai avem loc pentru depunerea ”economiilor” benefice.

Economiștii ar numi acest fenomen ”creștere negativă” (un paradox mental, care-ți învârte creierii și mai tare).

Gândurile ce ni se învârt iar și iar în creier, zi de zi, sunt ”emanații”, precum gazele toxice, din acest depozit imens de ”reziduuri” din câmpul nostru energetic și din corpul nostru plin de gunoaie.

Mizeria fizică și cea energetică se ”miroase” în forma aburilor toxici ce ne învăluie creierul în fiecare zi.

Rulăm mental aceleași cicluri de gândire auto-distructivă, pentru că nu le-am dus niciodată până la cap, iar energia corpului nostru încearcă să o facă zilnic – însă nu-i dăm ocazia să termine.

NU NE OPRIM NICIODATĂ din roata caruselului.

Nu punem frână, nici la acțiuni și ocupații, nici la mâncare și introducerea mizeriei în corp, nici la socializare și ”treabă”.

Continuăm într-o inerție sinucigașă, zi după zi, fără măcar să realizăm că exact această activitate fără repaus, această pedalare fără pauză – este cea care ne face să  acumulăm ”datorii energetice” în fiecare zi.

Cei care îndrăznesc să se oprească 1-2 zile se sperie constatând cantitatea uriașă de reziduuri și starea reală a organismului.

Cui îi place să vadă o grămadă de gunoi mirositor în mijlocul casei și o toaletă care refluează în casă?

Știind că trebuie să suflece mânecile și să se apuce să curățe, linguriță cu linguriță?- pentru că nu va veni NIMENI în corp / în energia personală să facă acest lucru.

SUNTEM SINGURI ÎN BOALA ȘI SUFERINȚĂ.

Degeaba ne amăgim că vine cineva și ne ajută (urmare a gândirii magice din copilărie că ”pupă mama și trece”).

Putem merge la medic, putem să vorbim cu cei apropiați, procesul de tratament, vindecare și curățenie interioară îl facem SINGURI.

Suntem SINGURI ÎN BOALĂ ȘI SUFERINȚĂ.

Pentru că fiecare dintre noi trăim SINGURI în interiorul corpului nostru.

Ce putem să facem, totuși?

Nu suntem neputincioși.

Dimpotrivă.

Suntem atât de puternici încât rezistăm vieți îndelungate cu datorii energetice și fizice URIAȘE, cărând după noi basculante cu gunoi și balast.

Putem folosi toată această putere interioară pentru procesul de vindecare.

Ce putem să facem, practic?

1) să constatăm cu detașare și acceptare DATORIA ENERGETICĂ imensă din interiorul nostru. Să ascultăm iar și iar ”poveștile” din copilărie și trecut, pe care le spunem celor din jur (sau să ascultăm poveștile altora) și să învățăm să ne recunoaștem repetițiile, fixitățile și tiparele repetitive

2) să ne oprim zile întregi din ”alergătura” în care suntem prinși, făcând pauză la tot. Fie acasă la noi, fie într-un concediu sau o ieșire din oraș, să ne oprim complet din ”a face ceva”. Să ne relaxăm, să ne odihnim la malul mării sau într-o stațiune de munte și să nu mai facem nimic.

Sau chiar în casa noastră, dar cu televizorul / computerul / mobilul închise și fără să ne refugiem în cărți sau în gătit mâncare.

Ci doar odihnindu-ne și ascultând muzică, sau facând ușoare activități fizice prin casă.

Să contemplăm natura, să contemplăm un cer înstelat, sau o apă curgătoare, o floare sau o insectă care muncește neobosită.

Să lăsăm corpul în PAUZĂ, pentru a putea observa și mai clar, și mai bine GÂNDURILE ce ne copleșesc (cu această ocazie), SENZAȚIILE ȘI EMOȚIILE ce ne încearcă (atât de familiare) și mai ales, pentru a constata starea (de slabiciune) corpului.

3) să începem să luăm măsuri pas cu pas, cu răbdare, cu blândețe și cu perseverență  – pentru curățarea reziduurilor și plata datoriilor din trecut.

Să procesăm întâmplările din trecut, chiar dacă ele sunt din copilăria mică sau adolescență, retrăindu-le complet și făcând ciclul până la final.

Eliminarea emoțiilor dureroase care ne copleșesc se face uneori prin mult plâns și multe văicăreli, prin multe discuții și urlete, chiar prin gesturi ritualice (ars obiecte, aruncat lucruri etc).

La fel ca și ”curățeniile” din corp, avem nevoie de PAUZĂ tip ”post negru” – pentru a oferi răgaz energiei care suntem să mai elimine ceva.

Opriți perioade lungi mâncarea și băutura, introducerea în corp a oricărui aliment (încercați 12-14 chiar 24 de ore săptămânal).

Opriți zile întregi activitățile ”lucrative” în care sunteți prinși, pentru a lăsa emoțiile să fie clare și evidente.

Și mai ales NU VĂ TEMEȚI DE ELIMINĂRI ȘI ELIBERĂRI.

Orice iese, orice secreție: lacrimile, mucii, expectorațiile la tuse, strănuturile, erupțiile pe piele sau diareea, dacă iese, este de bine.

SĂ IASĂ. Să nu mai rămână înăuntru.

Și emoțiile retrăite sunt eliminări.

Nu fugiți de ele, nu le inhibați cu ocupații de ”distragere a atenției”, nu le amorțiți cu mâncare, băutură, țigări și socializare cu aceleași persoane care vă mențin în starea de neputință.

Lăsați-le să iasă, lăsați-le să fie și treceți prin ele.

Eliminările / emoțiile / secrețiile sunt doar VALURI care vin și trec, precum valurile mării.

TRECEȚI PRIN ELE. NU VĂ LUPTAȚI CU ELE.

Puteți ajuta procesul de eliminare mergând la o saună, sau transpirând jucând tenis sau orice alt sport dinamic, sau consumând ceaiuri ușor diuretice sau susținătoare pentru eliminarea intestinală, făcând hidrocoloterapie sau clisme, un masaj de drenaj limfatic sau o terapie spa etc. Orice măsură de susținere a eliminărilor ajută.

Așadar, întorcându-ne la comentariu pacientei mei, despre ”GÂNDURI” și ce putem să facem să nu ne mai simțim copleșiți de ele.

Răspunsul meu ar fi: ”să curățăm mizeriile energetice și fizice din care emană gândurile”.

CURĂȚENIA este răspunsul la tot ce sunt întrebată, zilnic, la cabinet și pe mail.

Iar procesul de curățenie, indiferent de nivel, presupune PAUZE, oprirea din tot ce facem, pentru a putea să realizăm acest proces.

Învățați să vă opriți periodic ”rotița” pe care alergați zilnic, de dimineața până seară.

Chiar dacă la început procesul este neconfortabil, vă veți re-obișnuit cu pauzele. Sunt naturalul firii umane.

Sunt naturalul corpului omenesc.

Vă doresc o săptămână bună tuturor, în care să reușiți să faceți pauze în programul zilnic și să eliberați, puțin câte puțin din mizeriile acumulate, plătind pas cu pas, datoriile emoționale ale trecutului.

Suntem cu toții în proces și împreună, este mai împuternicitor.

Luna nouă de pe 18 noiembrie ajută foarte mult acest proces de eliberare și curățare.

Așa încât, să ne suflecăm mânecile și să continuăm împreună!

 

Cu iubire și admirație pentru voi toți,

Sorina

Ti-a placut articolul?

Comentarii