Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
00:19 20 09 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Descrieri de călătorii în Dobrogea. O audiență la pașa din Babadag în prima zi din anul 1706

ro

01 Jan, 2018 00:00 1250 Marime text
Generațiile actuale se întreabă mai mereu: „La ce bun atâta istorie și atâtea date de memorat?” și poate că, pentru ei, părem nostalgici iremediabili, de-a dreptul vetuști. Pentru „generația iPhone“, istoria nu mai are valoare. Și totuși, când ți se întâmplă să descoperi relatări precum cea cuprinsă într-unul dintre numerele „Arhivei Dobrogei” din anul 1916, merită să te oprești preț de o clipă și să te bucuri de rădăcinile cu care ești „înfipt” în pământul tău. Bun, rău... așa cum a ajuns să fie.
 
„În anul 1705, principele Transilvaniei, Francisc Rakoczy II, a trimis o delegație la Hanul Tătarilor din Crimeea, spre a-i cere sprijin la Poartă. Trimișii Mihail Bay și Gaspar Papai au plecat din Maramureș, trecând prin Baia de sus și Borșa și de aici peste munți în Moldova la Câmpulung. De aici s-au dus la Suceava și apoi prin Bănești și Băicești la Iași. Domnul de atunci Antioh Cantemir i-a primit bine și le-a dat scrisori de recomandare către Han și către serdarul din Babadag, căci paza drumului spre Crimeea era încredințată acestui serdar.
 
«În ziua de 21 decemvrie (1705), Luni, plecând din Iași cu călăuza pe un drum foarte greu și plin de noroi spre Babadag, am poposit în satul ce se cheamă Schinteia (județul Vaslui).
În ziua de 22 decemvrie, Marți, plecând din Schinteia au mers spre miază noapte în satul Vaslui, unde nu am găsit nici loc pentru cai...
În ziua de 23 decemvrie, Miercuri, am poposit în orașul Moldovenesc, Bârlad.
 
În ziua de 24 decemvrie, Joi, De la Bârlad spre miază noapte am ajuns în satul ce se cheamă Puczer (Puțeni?).
În ziua de 25 decemvrie, Sâmbătă, am ajuns la Dunăre în orașul moldovenesc numit Galați. De la Iași până la Galați sunt 25 de mile.
În ziua de 27 decemvrie, Duminecă. Astăzi din cauza greutății drumului ne-am odihnit caii aci în Galați, trimițând îndărăt călărașul din Iași.
În ziua de 28 decemvrie, disdedimineață, începând călătoria pe Dunăre, am trecut fluviul în pace, prin mila lui Dumnezeu, pe o plută și am ajuns spre miazănoapte în orașul turcesc al Dobrogi, numit Măcin.
În ziua de 29 decemvrie, Marți, plecând din Măcin am ajuns spre miazănoapte în satul turcesc Ortachioi.
În ziua de 30 decemvrie, Miercuri, am intrat în orașul dobrogean numit Baba, unde este reședința serdarului de Babadag, Iusup-Pașa. Aci trimițând mai întâi dragomanul care era cu noi, împreună cu călărașul voevodului (moldovean), ne-am anunțat pașei, care orânduind numai decât pentru noi un conac bun, ne-a primit cum omni honore. Chiar astăzi tiha pașei trimise pe dragomanul său să vadă de avem conac bun și de nu ducem vreo lipsă. Orânduind pe lângă noi pe primarul orașului ca să îngrijească de trebuințele noastre, ne-a dat comisar pe salam-ciaușul pașii.
În ziua de 31 decemvrie, Joi, am cerut audiență la Poarta pașei, dar pașa mergând la vânătoare și Turcii fiind rău dispuși din cauza Ramadanului, am amânat-o pentru o altă zi...
In nomine Sacro Sanctae Trinitatis. În ziua de 1 ianuarie, anul 1706, Vineri, trimise tiha serdarului pe dragomanul său la conacul nostru, anunțându-ne că astăzi după prânz vom avea audiență la pașa, deci să fim gata la timp, căci ni se vor aduce de la Poarta pașei cai împodobiți și nu vom merge pe caii noștri; prin urmare să ne conformăm acestei dispoziții.
 
Apropiindu-se timpul, cam pe la 2 după prânz, un agă de primul rang al serdarului, tiha pașei și tih capucilarului aduseră la conacul nostru doi cai cu harnașamente de aur și de argint, pe cari încălecând, am mers la Poarta pașei, unde fiind adunați mulți notabili turci și stând la rând, după obiceiul lor, am fost primiți de pașă cu onoruri mai mari decât ni se cuvineau și poftiți să stăm pe sofale acoperite cu postav roșu și lucrate după obiceiul și moda lor.
(Trimișii au expus apoi scopul misiunii lor și după ce li s-a oferit șerbet și și-au luat rămas bun de la pașă, s-au întors cu același ceremonial la conac).
 
În ziua de 2 ianuarie. Sâmbătă, în ziua de 3 Duminică și de 4 Luni, am stat la Babadag până ni s-au făcut pașapoartele.
În ziua de 6 ianuarie, Marți, prezentându-se la conacul nostru stegarul rânduit ca comisar pe lângă noi și un seimen cu pașaporturile, am plecat cu ajutorul lui Dumnezeu, împreună din Babadag și am ajuns noaptea la Tulcea. Această Tulcea este o cetate mică, zidită pe o stâncă pe malul Dunării și păzește un braț al Dunării, ca să nu poată trece corăbiile fără de veste din Dunăre în Marea Neagră și din Marea Neagră în Dunăre; peste acest braț am trecut Dunărea.
În ziua de 6 ianuarie, Miercuri, am trecut cu o plută la o insulă din Dunăre, a cărei lățime e de 2 mile; am mers prin locuri băltoase și pline de stuf până la celălalt braț al Dunării, pe țărmul căruia este zidită cetatea Ismailului. Trecând aci cu o plută am poposit în cetatea Ismail, care cade în Bugeac și care ținut se cheamă Basarabia”».
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii