Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:28 20 06 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea 67 de ani de la spectacolul inaugural al primei instituţii de teatru profesionist din Constanţa. Evocarea unei istorii necesare

ro

02 May, 2018 00:00 2029 Marime text
Până să ajungă Constanţa să aibă trei instituţii teatrale distincte, cu o ofertă ce astăzi satisface majoritatea gusturilor... numai public să existe, viaţa culturală a municipiului de la malul mării a cunoscut etape amestecate de dezvoltare şi pe care, din păcate, nu le mai putem regăsi în niciuna dintre arhivele teatrelor, fie că vorbim de „Oleg Danovski“, de Teatrul de Stat sau de „Elpis“.
 
Suntem însă norocoşi să avem contemporani precum secretarul literar artistic Anaid Tavitian, o mărturie vie a ceea ce a însemnat devenirea teatrală constănţeană şi istoria sa frământată.
 
Dacă astăzi sărbătorim 67 de ani de la spectacolul inaugural al primei instituţii de teatru profesionist constănţean - fostul Teatru de Stat (actual TNOB), trebuie spus că în Constanţa existau, până la acel moment (1951), două instituţii.
 
Teatrul „Elpis“ - construit de comunitatea elenă în 1896: Era unica sală din oraş, pe a cărei scenă jucau trupele care veneau în turneu în Constanţa - şi nu numai teatru, ci şi operă şi operetă, chiar şi din străinătate - Franţa, chiar America, inclusiv la nivelul mişcării de amatori, intelectualii, în general, elevii de liceu, care făceau spectacole, dădeau concerte“, povesteşte Anaid Tavitian.
 
Ceea ce numim noi astăzi, generic, „Fantasio“ este fostul teatru al Ligii Culturale, ridicat de Demostene Tranulis în 1927: Era, în general, cinematograf, şi acolo mai jucau trupe. Sică Alexandrescu pomeneşte, la un moment dat, în memoriile lui, că juca acolo şi locuiau la hotelul Victoria de lângă Grand. Acolo dădeau ansamblurile ruseşti spectacole şi în parcul Maxim Gorki, unde este acum Danovski, exista o grădină. Atelierele şi cabinele din spatele actualului teatru au fost construite după 1949-1950“, ne lămureşte, în continuare, acelaşi interlocutor.
 

Teatru construit cu fonduri de la Canal

 
După 1948-1949, au început să apară - în centrele muncitoreşti ale României - teatrele de stat, toate numindu-se astfel în baza unei hotărâri de Guvern. Dar teatre mari, naţionale, existau în ţară, după cum bine îşi aminteşte Anaid Tavitian. „Aveau teatru naţional Clujul, Iaşiul, Bucureşti. După anii '60, s-au construit teatrele naţionale Craiova şi Târgu Mureş.
 
Revenind la teatrele de stat, acestea au apărut pentru că în provincie nu existau instituţii profesioniste de spectacol şi atunci statul a hotărât să se construiască teatre. În Constanţa, pe vremea aceea, începuse construcţia Canalului şi au spus că şi aici trebuie să existe un teatru de stat. Aşa încât o parte din fondurile pentru Canal au fost redirecţionate pentru ridicarea, pe locul fostei săli de festivităţi a Liceului «Mircea», a viitorului Teatru de Stat din Constanţa.
 
El a funcţionat cu această denumire cam până prin anii '70, când i s-a spus Teatrul de Dramă şi Comedie şi mai apoi Teatrul Dramatic“, povesteşte Anaid Tavitian, menţionând că „Păpuşile“ au funcţionat la balconul acestui teatru până prin 1956-1958, împreună cu Teatrul de Revistă, care avea să se mute în noiembrie 1956 la „Fantasio“.
 

Toma Caragiu, pe scena constănţeană

 
Revenind la istoria fostului Teatru de Stat, cunoscut astăzi sub denumirea de Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“, şi la spectacolul inaugural din 2 mai 1951, al primei stagiuni, „O scrisoare pierdută“, de I.L. Caragiale, din lucrarea „Presă şi teatru în Dobrogea“, semnată de conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan, aflăm că repetiţiile începuseră la Bucureşti, pe 15 ianuarie, sub „bagheta“ regizorului Nicu Kiriţescu, cel care, în perioada 1941-1944, fusese directorul Teatrului Naţional din Cluj.
 
„În sala teatrului naţional, vegheaţi de cei doi directori ai instituţiei, Zaharia Stancu şi Chiril Economu - acesta din urmă constănţean get-beget, repetau: Maria Antonova, Emil Dencec, Constantin Morţun, Cristian Niculescu, Ion Focşăneanu, Nelu Manolescu, Mitică Moraru, Mişu Bejan, Romeo Profit, Jean Ionescu. Tot la Naţionalul bucureştean se lucrau şi decorurile pictorului Traian Cornescu.
 
Premiera a avut loc în sala «Elpis», la 2 mai 1951. Actorilor veniţi din diverse colective teatrale din ţară li s-au alăturat constănţenii: N. Sever Cărpinişan, Jean Ionescu, George Gheorghiu, Romeo Profit, Valentina Şambra, Marieta Mihalcea. De pe băncile IATC a venit Toma Caragiu; de la Iaşi - Zoe Caraman. Ziarul «Dobrogea Nouă» consemna prezenţa în sală a conducerii de partid, a consiliului sovietic, iar Ion Dicu, directorul de scenă, a vorbit după Al. Botezatu.
 
Reporterul Nina Cheleş remarca jocul lui Toma Caragiu, al lui Dem Psatta, al lui Constantin Morţun, al lui Romeo Profit, al lui Grigore Dumitru, al lui Petre Simionescu, al lui Eugen Stoicescu, al Cocăi Simionescu. O reuşită, conchide cronicarul“.
 

„A ajuns, treptat, acolo unde la început nu îndrăznea decât să viseze“

 
Peste ani, la împlinirea a cinci decenii de existenţă, unul dintre actorii acestui spectacol inaugural, Romeo Profit, afirma: „Pornit la drum cu un colectiv restrâns, cu speranţe firave, dar cu o mare dăruire în muncă şi încrezător în ursita sa norocoasă, a ajuns, treptat, acolo unde la început nu îndrăznea decât să viseze.
 
Predestinat să prolifereze valori româneşti şi de pretutindeni, acest teatru s-a afirmat ca un factor de promovare şi sădire în mintea şi inima oamenilor a preţuirii şi ataşamentului faţă de arta scenică şi tot ceea ce este frumos. Diversitatea mare şi amplitudinea deosebită a repertoriului derulat în această jumătate de veac stau mărturie a caracterului universal al actului de cultură realizat.
 
Astfel, de la «O scrisoare pierdută» şi până la tragediile antice, de la lucrările clasice şi până la operele contemporane şi chiar postmoderniste, registrul spectacolelor a îmbrăţişat tot ce a fost mai de valoare în dramaturgie“ (citat din volumul „Thalia Ex Ponto la cumpănă de milenii“, elaborat de Anaid Tavitian şi Georgeta Mărtoiu, un adevărat document istoric pentru ceea ce a însemnat istoria teatrului constănţean).
 

 
În curând, cotidianul ZIUA de Constanţa va demara un amplu proiect dedicat memoriei teatrului constănţean, din respect pentru valorile care au dăinuit peste decenii şi care au scris istoria culturii constănţene.
 
Citeşte şi:

Dobrogea - File de istorie Istoria Teatrului de Stat Constanţa - partea I (1948-1958) - galerie foto
 
Dobrogea - File de istorie Istoria Teatrului de Stat Constanţa - partea a III-a (1965-1970) - galerie foto
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii