Ce găsesc turiştii pe litoral? Cazematele de pe litoral, o mărturie vie a istoriei noastre (galerie foto)

Cazematele de pe litoral

Fostele cazemate militare dăinuie de aproape un secol pe plajele litoralului românesc. Amplasate pe nisip, la doar câţiva metri de mare, istoria acestor foste obiective strategice începe odată cu amenajarea porturilor civile şi maritime, după cucerirea independenţei, când s-a pus pentru prima data problema realizării unui sistem de apărare al litoralului românesc, cuprins pe atunci între Cetatea Albă şi Balcic.

Întreg dispozitivul era format din 20 de şlepuri dotate cu tunuri, de la 101 la 120 mm, cantonate la Brăila, Galaţi şi Sulina, şi zeci de cazemate construite de germani în primul război mondial la malul marii, pe care urmau să fie montate tunuri de coastă de mare putere. Aici, germanii instalaseră faimoasa baterie Tirpitz cu tunuri uriaşe de calibrul 280 mm. Marea Neagră a reprezentat în acei ani un adevărat teatru de luptă. Cazemate mai sunt pe plaja Trei Papuci din Constanţa, între Costineşti şi Saturn, dar şi la 2 Mai, însă fără a fi semnalate în vreun fel, ci doar zac pe jumătate îngropate în nisip.

Legenda spune că la Vadu şi-ar fi pierdut viaţa un întreg pluton de mitraliori, iar bătrânii îşi amintesc de o bătălie cumplită, din timpul războiului. Într-o noapte de infern, cu cerul luminat de exploziile de bombe, soldaţii de aici au pierit pînă la unul. La malul mării s-au dat apoi lupte grele, nicăieri însă istoricii nu consemnează pierderile pe care armata rusă le-a suferit de pe urma acestor bătălii. Se cunoaşte doar înverşunarea pe care sovieticii au avut-o după sfârşitul celui de-al doilea război mondial împotriva liniei de apărare maritime a României. Povestea glorioasă a cazematelor s-a încheiat aici, cele din zona Mamaia au fost îngropate în timpul lucrărilor de consolidare a malurilor, iar altele s-au prăbuşit în mare. Câteva au rămas în picioare, sfidând trecerea anilor.

Catacombele Constanţei

O parte din istoria veche a Dobrogei a pierit sub apele Mării Neagre, iar odată cu prăbuşirea malurilor au dispărut străzi întregi, clădiri şi chiar o mare parte din galeriile subterane prin intermediul cărora se realiza alimentarea Tomisului cu apă. Sub oraşul vechi există o reţea de tunele numite catacombe. Destinaţia iniţială a acestor galerii a fost de sistem de alimentare cu apă potabilă din subteran, construcţia fiind dispusă de către Împăratul Traian şi de urmaşul său, Hadrian. Se pare că lucrările pentru săparea acestor galerii au durat zece ani, terminându-se în anul 150, fiind urmat traseul plajei, care s-a prăbuşit. S-a găsit falia Capidava - Mamaia, de unde s-a luat apă pentru a fi adusă în oraş. „Sursa de apă se afla în zona Pescărie de astăzi, unde s-a făcut o instalaţie de captare a apei prin nişte canale al căror acoperiş era din piatră fără mortar, prin care să se scurgă apa din pânza freatică. De acolo, reţeaua trece pe sub Vila Şuţu şi iese pe sub Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, pe sub Mozaic, pentru ca mai apoi apa să fie captată în terme, în nişte cisterne mari, de unde autorităţile o scoteau ziua şi o dădeau populaţiei. (Sursa: http://www.infodobrogea.ro/category/arta-si-cultura/monumente/)