Telegraf Explozia nostalgiei comuniste

La doar trei ani de la intrarea României în Uniunea Europeană şi după şase ani de la integrarea în NATO, un val consistent de nostalgici ai regimului Ceauşescu apare în societarea românească. Un sondaj de opinie realizat de IRES, compania sociologului Vasile Dâncu, ne dezvăluie faptul că 45 la sută dintre cei chestionaţi regretă căderea comunismului. Personal, cred că este un procent uriaş, mult peste aşteptările mele. N-am absolut niciun motiv să-mi fie dor de vreo secundă petrecută în comunism. Am trăit vremuri infecte. Doar eforturile familiei compensau lipsurile atât de apăsătoare. Frigul din casă şi din sălile de clasă de la Liceul Mircea în clasele 9-10, unde învăţam şi scriam chinuit la primele ore cu mănuşile pe mâini. Umilinţa ligheanelor de aluminiu, pentru a vedea un amărât de meci de fotbal la televiziunea bulgară, cea care începuse cu mişto-urile la adresa telespectatorilor români.

Stresul permanent pentru produsele de bază ale unei alimentaţii decente. Ore întregi de chin, pe întuneric, de a prinde în bruiajul nebun Europa Liberă sau Vocea Americii, pentru un comentariu salvator al lui Neculai Constantin Munteanu sau pentru o piesă rock la Metronom. Benzina şi apa minerală deveniseră produse de lux, destinate unei ample reţele de comerţ la negru. Interzicerea circulaţiei maşinilor proprietate personală. Şi multe altele. Mi-am amintit rapid doar câteva dintre ele. Cu siguranţă, părinţii noştri se chinuiau cu aspecte infinit mai apăsătoare, pe care noi nu le percepeam. Nu mi-aş fi dorit niciodată să ajungem aici, dar un lucru este clar. Dezamăgirea din ce în ce mai mare în rândul populaţiei faţă de acest regim politic. Acest fapt care se manifestă prin nostalgie faţă de Nicolae Ceauşescu şi prin dorinţa de a-l suspenda pe Traian Băsescu. Un sondaj al Institutului de Politici Publice arată că 65 la sută din români doresc asta.

Tabloul este întregit de performanţa catastrofală a guvernării actuale, amplificarea sărăciei, tăierea salariilor şi lipsa oricărei perspective. În acest moment, România se confruntă cu un val uriaş de pesimism şi regret pentru ceea ce se putea numi “stabilitate” în perioada comunistă. Un loc de muncă asigurat şi o repartiţie pentru locuinţă, de la “întreprindere”. Era prea puţin în raport cu suprimarea libertăţilor fundamentale şi traiul infect? Din ce în ce mai mulţi români spun că nu. Ăsta e un foarte serios semnal de alarmă.

www.telegrafonline.ro