„Mititica" văzută prin ochi de puştan

„Aici e puşcărie? Afară e!", circulă vorba printre deţinuţi

„Dacă nu taci, «te contopesc»!", i-au spus „bătrânii" din „camera de pedepse mari". Şi tânărul căruia i-au cam pierit aerele de puşlama de Basarabi de când a „căzut" în lumea celor de după gratii a învăţat să nu mai sufle pentru a nu-i deranja pe cei mai bazaţi din Penitenciarul Poarta Albă.

Le-a învăţat tabieturile şi a „băgat la cap" că nu-i bine să se bage în belele. „La câte am văzut în patru ani de când sunt închis, nu-mi trebuie să mă bag în scandal", îl acompaniază colegul din cea mai „amărâtă cameră". De vreo trei săptămâni, de când au fost transferaţi în secţia exterioară Valu lui Traian, cei doi colegi de celulă încearcă să-şi intre în mână şi să se deprindă cu noile reguli. „Ăştia de aici sunt mai zurlii", spune Mihai. E şi normal. Timp de trei ani, s-a învârtit printre mai-marii Penitenciarului de Maximă Siguranţă Poarta Albă. „Traficanţi de droguri, criminali... îşi enumeră tânărul de 23 de ani foştii colegi. Vorbeşte despre condamnaţii care au scăpat ieftin, cu o pedeapsă de 25 de ani, cunoscuţi printre deţinuţi prin replica „De când sunt eu aici, ăla a mai venit de zece ori".

„Dintr-o prostie..."

„Am ajuns aici dintr-o prostie". Aşa începe povestea tuturor celor care se izbăvesc „la răcoare". Mihai a făcut o primă prostie" de a-şi înjunghia o rudă. „Am fost beat. M-au băgat aici pentru tentativă de omor. Erau certuri mai vechi, şi într-o seară nu am mai suportat", se justifică deţinutul. Aici a învăţat să preţuiască viaţa. Nu a vrut să ucidă. Nu a fost premeditat. Nu are sânge rece. Dar a comis o greşeală şi, acum, regretă. „Eu chiar le-am spus judecătorilor că aş fi meritat mai mult. La început nu vroia să mă vadă nimeni. Mama zicea că sunt un criminal", continuă. La Poarta Albă, în trei ani, a învăţat să preţuiască viaţa. Ce se va întâmpla cu el după ce va ieşi „afară" nici el nu ştie sigur. Cert este că nu vrea să se mai întoarcă aici. Aici, unde, aşa cum spune el, „o zi trece extrem de greu, dar două luni...".

„Nu mai am prietenă. S-a măritat"

În perioada de detenţie nu a avut parte doar de momente grele. După gratii, sistemul i-a acordat o şansă să se cultive, să devină băiat de băiat, dar cu carte. Are 23 de ani şi anul acesta a trecut în clasa a II-a. „Sunt mulţi care nu ştie să facă nici măcar «a»", şi conturează pe masă prima literă a alfabetului pe care l-a învăţat, tot după gratii. Mai face unele greşeli, dar e de înţeles. „Afară, nu era că nu vroiam să nu studiez. Dar mă întreţin de la 14 ani. Nu cred că o să mai continui şcoala după ce ies de aici. Mi-e ruşine. Cum să continui...". Se va întoarce, probabil, la viaţa din Basarabi, la anturajul de dinainte de detenţie. Dar promite să nu mai comită aceeaşi faptă „din prostie". „Nu, nu-mi mai trebuie", spune sigur pe el. „Nu mai am prietenă. S-a măritat, are şi un copil. Fratele meu face puşcărie de mic copil pentru furturi din buzunare. Mai am trei surori, dar n-au probleme. Barem ele să fie cuminţi", povesteşte Mihai. 

„Pe de o parte, mă bucur că am ajuns aici"

„Îmi mai trebuie mie discotecă? spune colegul tânărului de 23 de ani, din „camera amărâtă". Povestea similară: familie dezorganizată, anturaj prost. Mustafa are tot 23 de ani şi, de la 19 ani, înfundă puşcăria. A primit zece ani pentru tâlhărie. „Cam mult", recunoaşte şi educatorul lui. Din spusele sale, părinţii nu lucrau la vremea respectivă, iar alte nouă guri cereau de mâncare. „Într-o seară am mers cu un amic  la o benzinărie. Am luat din buzunarul unuia cam un milion. Nici nu mai ştiu. În aceeaşi noapte am condus, fără să am permis, şi am spart un magazin", povesteşte Mustafa N. Au luat ce-au putut: alimente, ţigări, băutură, iar după două zile, poliţia i-a luat şi i-a pus să dea cu subsemnatul. Se terminase aventura de „afară" şi începea cea de după gratii. În detenţie, a început şi el să se pună cu burta pe carte. Nu de alta, dar absolvirea unui an de studii este echivalentul a două luni în minus din pedeapsă. Şi mai rămâne şi cu un ban de buzunar. Sumă modică, ce-i ajunge doar pentru ţigări şi o pâine. „Aştept să mă liberez. În patru ani de când sunt aici, nu am luat nicio mustrare, nimic. Prefer să nu mă bag în niciun scandal", explică acesta. „Pe de o parte, mă bucur că am ajuns aici", este de părere Mihai. Pentru unii, puşcăria-i mumă, pentru alţii, ciumă. „Aici e puşcărie? Afară e!", circulă vorba printre deţinuţi.

Elev la 50 de ani

Neculai Strat ştie zeci de poveşti. Este dascălul deţinuţilor de aproape 26 de ani. A învăţat să vorbească pe limba tuturor pentru că analfabetismul nu are limită de vârstă. Spre exemplu, cel mai în etate elev a fost un domn de 50 de ani. „Sunt mulţi care sunt în aer. Nu vorbim numai de rromi. Sunt şi mulţi români, chiar şi bucureşteni", relatează profesorul de istorie, educator al deţinuţilor de aproape trei decenii. Dar în penitenciar nu intră doar cei cu o clasă. „Am avut şi medici care intraseră pentru întreruperi ilegale de sarcină. Era şi un profesor universitar, un sas, plecat în Germania. L-a ispitit necuratul să bage clandestin vreo două mii de calculatoare, din ălea mici, de pe vremuri. L-au prins şi s-a considerat contrabandă. Îmi spunea că a crezut că făcea «şi el un bine»", povesteşte Strat. Preda la universitate, în Germania, şi a ajuns să înfunde puşcăria. „Din prostie", ca cei mai mulţi.