Sume impresionante Decizia care l-ar putea face pe Mazăre să plătească pentru Retrocedările din Constanța! Avem motivarea

• Recent, în dosarul 2511/118/2021, Curtea de Apel Constanța a răsturnat total o astfel de decizie luată inițial de Tribunal și a menționat concret, negru pe alb, că momentul de la care UAT Municipiul Constanța a început să cunoască paguba produsă prin retrocedările din administrația Mazăre este momentul pronunțării deciziei definitive în dosar.
• „Momentul la care păgubitul (nr., UAT Municipiul Constanța) a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască paguba şi pe cei care răspund de ea a fost acela al hotărârii de condamnare – 7.02.2019, când instanţa supremă a ajuns la concluzia că inculpaţii (nr., Radu Mazăre și ceilalți suspecți din Dosarul Retrocedărilor) au produs un prejudiciu prin faptele săvârşite“.
• Decizia Curții de Apel a răsturnat-o pe cea a Tribunalului, care stabilise că acțiunea de recuperare a sumelor este prescrisă.
• În dosarul în cauză, respectiv, 2511/118/2021, suma solicitată de UAT Municipiul Constanța era de 4.384.867 de dolari, reprezentând prejudiciul calculat cu privire la cazul de retrocedare „Leșe“.
• Rămâne însă de văzut dacă decizia Curții de Apel va fi reconfirmată și de Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma recursului declarat de protagoniștii Dosarului Retrocedărilor.

 
Judecătorii Curții de Apel Constanța au motivat decizia care l-ar putea face pe fostul primar Radu Mazăre să achite despăgubiri impresionante pentru retrocedările mai multor terenuri din oraș și din Mamaia, măsuri ajunse pe masa magistraților sub denumirea generică Dosarul Retrocedărilor!
 
După ce actualul primar Vergil Chițac a demarat în aprilie 2021 numeroase acțiuni în instanță pentru recuperarea prejudiciilor calculate, judecătorii au decis, în cele mai multe dintre procese, respingerea acțiunilor, ca fiind prescrise.
 
Concret, judecătorii au spus că acțiunile au fost introduse prea târziu, după ce s-ar fi depășit termenul legal în care persoanele ar fi putut fi trase la răspundere – dacă era cazul.
 
Momentul de la care curge termenul de prescriere
 
Numai că, recent, în dosarul 2511/118/2021, Curtea de Apel Constanța a răsturnat total o astfel de decizie luată inițial de Tribunal și a menționat concret, negru pe alb, că:
 
„Momentul la care păgubitul (nr., UAT Municipiul Constanța) a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască paguba şi pe cei care răspund de ea a fost acela al hotărârii de condamnare – 7.02.2019, când instanţa supremă a ajuns la concluzia că inculpaţii (nr., Radu Mazăre și ceilalți suspecți din Dosarul Retrocedărilor) au produs un prejudiciu prin faptele săvârşite“.
 
Cu alte cuvinte, a spus recent Curtea de Apel Constanța, termenul de prescriere a acțiunii începe să curgă de la data de 7 februarie 2019, momentul hotărârii definitive din Dosarul Retrocedărilor.
 
Hotărârea Curții de Apel Constanța a venit să răstoarne, efectiv, decizia Tribunalului Constanța, care arătase că termenul de prescripție ar fi început să curgă la data de 13.03.2008, dată la care Consiliul Local Constanța a votat hotărârea 139 prin care acesta „s-a pronunțat în sensul că, întrucât nu există un raport de expertiză judiciară semnat de un expert judiciar autorizat ANEVAR neutru, nu se poate pronunța asupra existenței sau inexistenței unui prejudiciu cauzat Consiliului local“.
 
Acum, cazul a ajuns pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, după ce protagoniștii Dosarului Retrocedărilor, pârâți în dosarul civil, au declarat recurs împotriva deciziei care ar putea conduce la obligarea lor la plata unor sume impresionante pentru retrocedări.
 
Ce a spus Tribunalul
 
Amintim aici că, în dosarul în cauză, respectiv, 2511/118/2021, suma solicitată de UAT Municipiul Constanța era de 4.384.867 de dolari, reprezentând prejudiciul calculat cu privire la cazul de retrocedare „Leșe“.
 
Prin Hotărârea 3686/2021, citată pe Jurindex, Tribunalul Constanța, în completul Fond Civil 9, prezidat de magistratul Adriana Mihaela Vasile, a decis respingerea acțiunii, ca prescrisă.
 
Se arată în motivarea deciziei de respingere, printre altele, că „în esență, reclamantul (nr., UAT Municipiul Constanța prin primar Vergil Chițac) susține că nu a putut cunoaște paguba și pe cei care răspund decât la momentul condamnării definitive, însă instanța reține că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale nu este necesară condamnarea penală a autorilor faptelor ilicite“.
 
Astfel, judecătorii au explicat că „dacă am accepta teza contrară, ar însemna că răspunderea civilă delictuală să poată fi antrenată doar pentru fapte ilicite ce constituie totodată și infracțiuni“.
 
Așa cum menționam anterior, Curtea de Apel Constanța a răsturnat acum această deciziei.
 
Din motivarea deciziei Curții
 
Judecătorii de la Curte au mai arătat că instanța „apreciază că, la momentul la care a adoptat hotărârea Consiliului Local Constanţa nr. 139/13.03.2008, apelantul reclamant (nr., UAT Municipiul Constanța) nici nu a cunoscut, nici nu a trebuit să cunoască paguba şi, implicit, nici pe cei care răspund de ea. Faptul că, ţinând cont de interesele aflate în joc, organul deliberativ local nu a crezut, cu bună-credinţă, la acel moment, acuzaţiile formulate de parchet rezultă cu evidenţă, îndeosebi, din faptul achitării inculpaţilor în primă instanţă. Dacă o curte de apel s-a pronunţat în sensul achitării inculpaţilor în cazul de retrocedare Leșe care face obiectul prezentei cauze, atunci şi consiliul local putea considera, cu bună-credinţă, că nu există niciun prejudiciu în acest caz, nedând astfel crezare, printr-un punct de vedere care nu a depăşit limitele rezonabilităţii, acuzaţiilor formulate de parchet“.
 
„Situaţia mai sus descrisă, constând în aceea că acuzaţiile aduse de parchet inculpaţilor nu au fost considerate ca fiind reale de apelantul reclamant, s-a menţinut pe tot parcursul procesului penal, deci şi la momentul citirii actului de sesizare, şi la momentul discutării probatoriului. Este real, aşa cum a arătat intimatul pârât ##### ###, că s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat, în decizia penală nr. 32/A/7.02.2019, că faptele imputate inculpaţilor rezultă cu claritate din rechizitoriu, fiind detaliate acţiunile fiecăruia, dar şi conotaţia penală a acestora. Însă nu rezultă şi că membrii consiliului local, întruniţi în şedinţa din 13.03.2008 şi oricând ulterior acelei date, până la pronunţarea deciziei penale respective, au crezut realitatea acuzaţiilor aduse inculpaţilor, contrar celor exprimate prin acea hotărâre în sensul că nu se pot pronunţa asupra existenţei sau a inexistenţei prejudiciului – deci nici a faptelor, întrucât infracţiunea de abuz în serviciu presupunea producerea unui prejudiciu. Faptul invocat de acelaşi intimat că, în procesul penal, reclamantul nu a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză sau a unei noi expertize şi nici nu a formulat apel, achiesând la sentinţa civilă nr. ###/F/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, confirmă concluzia de mai sus că, anterior finalizării procesului penal, apelantul reclamant nu a considerat că inculpaţii, pârâţi în cauza de faţă, sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost urmăriţi penal şi apoi trimişi în judecată“.
 
„Aşa fiind, momentul la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască paguba şi pe cei care răspund de ea a fost acela al hotărârii de condamnare – 7.02.2019, când instanţa supremă a ajuns la concluzia că inculpaţii au produs un prejudiciu prin faptele săvârşite“, a mai spus Curtea de Apel.
 
Rămâne însă de văzut dacă decizia Curții de Apel va fi reconfirmată și de Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma recursului declarat de protagoniștii Dosarului Retrocedărilor.
 
Dacă decizia va fi reconfirmată, cazul 2511/118/2021 se va întoarce la Tribunalul Constanța, pentru rejudecare, iar excepția prescrierii acțiunii nu va mai putea fi invocată.
 
În această situație, în funcție de deciziile ulterioare ale instanțelor, protagoniștii Dosarului Retrocedărilor ar putea fi obligați la plata unor despăgubiri impresionante către UAT Municipiul Constanța.
 
Sursa motivare: Portalul Național al Jurisprudenței – rejust.ro – Hotărârea 105/2022, www.rolii.ro
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise. 
 
Citește și
Procesele în care s-a cerut achitarea prejudiciilor din Dosarul Retrocedărilor merg la Curtea de Apel!