Decizia CCR Excepția de neconstituționalitate privind transferul magistraților la instanțele ori parchetele militare, admisă

Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art.32 alin.(2) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, care nu precizează condițiile transferului de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, este neconstituțională.

Astfel, prevederile art.32 alin.(2) din Legea nr.303/2004, care nu cuprind detalii în legătură cu modalitatea concretă de transfer a judecătorilor de la instanțele civile la instanțele militare, stabilind că aceasta se face potrivit unui regulament comun al Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Apărării Naționale, așadar printr-un act infralegal, sunt neconstituționale, încălcând dispozițiile constituționale cuprinse în art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat și alin.(5) privind calitatea legii, art.61 alin.(1) privind rolul Parlamentului, art.125 alin.(2) privind transferul judecătorilor și art.133 alin.(1) privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii.


 Curtea a constatat că:

- cu privire la condițiile în care se realizează transferul judecătorilor, prin Decizia nr.454 din 24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.655 din 24 iulie 2020, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.60 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în redactarea anterioară Legii nr.242/2018, și în art.60 alin.(1) din Legea nr.303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr.242/2018, care nu precizează condițiile transferării judecătorilor, precum și art.60 alin.(3) din Legea nr.303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr.242/2018, și a constatat că aceste prevederi legale, care nu precizează condițiile transferării judecătorilor, sunt neconstituționale.

- având în vedere cele statuate în jurisprudența sa, respectiv  Decizia nr.454 din 24 iunie 2020, anterior citată, și în acord cu jurisprudența sa constantă referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor, Curtea a reținut că elementele esențiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege organică, iar nu printr-un act cu forță juridică inferioară acesteia.


- în condițiile în care art.32 alin.(2) din Legea nr.303/2004 nu stabilește criteriile și procedura de transfer a judecătorilor militari, și face referire la stabilirea acesteia printr-un regulament comun al Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Apărării Naționale, stabilirea, prin acte cu forță juridică infralegală, a unor elemente esențiale ale raportului de muncă al judecătorului și, implicit, ale statutului acestuia, relativizează în mod nepermis condițiile în care se dispune transferul. Aceste norme, pe lângă faptul că încalcă art.125 alin.(2) din Constituție, sunt contrare și exigențelor constituționale de stabilitate, previzibilitate și claritate, cuprinse în art.1 alin.(5), iar prin faptul că permit emiterea unor acte administrative cu caracter normativ, de rang infralegal, în această materie, determină o stare de incertitudine juridică.

- în acord cu jurisprudența Curții Constituționale în materie, actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă și, ca atare, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea. Or, reglementarea procedurii de transfer a judecătorilor și procurorilor militari prin regulament comun al Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Apărării Naționale, în temeiul art.32 alin.(2) din Legea nr.303/2004, textul de lege criticat în prezenta cauză, determină și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, art.61 alin.(1) privind rolul Parlamentului şi art.133 alin.(1) privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii. (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr.454 din 20 iunie 2020, paragraful 34).


Decizia este definitivă și general obligatorie.

 Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.



Citește și:

CCR a decis! Legile bugetului sunt constituționale