Decizie majoră a CCR Dispoziții ce atrag suspendarea calității de practician în insolvență după punerea sub urmărire penală, neconstituționale

Curtea Constituțională a României (CCR) a admis, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 36 lit. h) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență sunt neconstituționale.

Judecătorii constituționali au reținut că norma criticată contravine principiilor privind calitatea legii și egalitatea în fața legii, consacrate de articolele din Legea Fundamentală.


Oficial de la CCR 

Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.36 lit.h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență sunt neconstituționale.

Rezumat
Curtea a constatat că dispozițiile criticate contravin prevederilor art.1 alin.(5) și ale art.16 din Constituție. Astfel, Curtea a arătat că sintagma „infracțiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” nu permite determinarea, pe baza unor criterii obiective, clare și previzibile, a infracțiunilor care atrag suspendarea calității de practician în insolvență, iar norma nu stabilește nici organul competent să realizeze această apreciere și nici procedura potrivit căreia se dispune suspendarea. Totodată, suspendarea practicianului în insolvență încă din momentul punerii în mișcare a acțiunii penale instituie un tratament juridic discriminatoriu în raport cu cel aplicabil membrilor altor profesii juridice liberale.


Argumente
Curtea a reținut că dispozițiile art.36 lit.h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.86/2006 nu definesc categoria infracțiunilor de natură să aducă atingere prestigiului profesiei și nici nu stabilesc criteriile în funcție de care o anumită infracțiune poate fi inclusă în această categorie. În lipsa unor asemenea repere, aplicarea măsurii suspendării depinde de o apreciere subiectivă, susceptibilă să genereze soluții diferite în situații similare.

De asemenea, Curtea a arătat că printre atribuțiile generale de control, supraveghere și disciplină ale structurilor Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România nu a fost identificat în mod neechivoc organul competent să aprecieze cu privire la dispunerea sau constatarea măsurii suspendării calității de practician în insolvență. Textul criticat nu indică nici actul care trebuie emis și nici procedura aplicabilă. Prin urmare, dispozițiile examinate nu îndeplinesc exigențele de calitate a legii impuse de art.1 alin.(5) din Constituție.

În ceea ce privește art.16 alin.(1) din Constituție, Curtea a reținut că practicienii în insolvență, notarii publici, executorii judecătorești și mediatorii se află în situații comparabile din perspectiva scopului suspendării, respectiv protejarea prestigiului profesiei și menținerea încrederii publicului în activitatea desfășurată.

Curtea a observat că, în cazul altor profesii liberale, suspendarea este legată de luarea unei măsuri preventive privative de libertate sau de un moment procesual ulterior, în timp ce, în cazul practicianului în insolvență, măsura intervine încă de la punerea în mișcare a acțiunii penale și poate dura până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Această diferență de tratament nu are o justificare obiectivă și rezonabilă și nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate cu scopul legitim urmărit.


Decizia este definitivă și general obligatorie.


Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Document neoficial, destinat mass-media, care nu angajează răspunderea Curții Constituționale.