CCR a admis parțial sesizarea lui Nicușor Dan privind legea pentru copiii sub 14 ani care comit fapte penale

Curtea Constituțională a României a luat o decizie după disucția de azi, 21 octombrie, sesizarea președintelui Nicușor Dan în legătură cu actul normativ pentru modificarea și completarea Legii privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Curtea Constituțională a României (CCR) a admis, în unanimitate de voturi, o parte din obiecția de neconstituționalitate formulată asupra legii de modificare a Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Judecătorii constituționali au stabilit că anumite prevederi referitoare la minorii sub 14 ani care săvârșesc fapte penale încalcă exigențele constituționale privind claritatea și previzibilitatea legii.
 
În același timp, CCR a respins ca neîntemeiată o altă parte a obiecției și a constatat că sunt constituționale prevederile referitoare la participarea minorilor la programe speciale de consiliere psihologică, fără ca acordul părinților sau al reprezentantului legal să fie o condiție pentru dispunerea măsurii de către instanță, precum și cele privind plasamentul copilului într-un serviciu rezidențial specializat.
 
Decizia este definitivă și general obligatorie, iar motivarea urmează să fie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 
Consilierea psihologică poate fi dispusă fără acordul părinților

Unul dintre aspectele analizate de CCR a vizat participarea copiilor sub 14 ani care au săvârșit fapte penale la programe speciale de consiliere psihologică.
 

Curtea a stabilit că participarea poate fi dispusă de instanța judecătorească în interesul superior al copilului, fără ca acordul sau dezacordul părinților ori al reprezentantului legal să condiționeze decizia judecătorului.
 
Reprezentanții legali pot fi ascultați în cadrul procedurii, însă evaluarea judiciară trebuie să urmărească interesul superior al minorului.
 


Oficial de la CCR 

Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constat că dispozițiile art.I pct.2 și pct.3 [cu referire la sintagma „sau acesta a săvârșit o faptă cu violență” din cuprinsul art.86 alin.(1)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului sunt neconstituționale.


Totodată, a respins, ca neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate și a constatat că art.I pct.1 și pct.3 [cu referire la sintagma „plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat” din cuprinsul art.86 alin.(1)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Eliminarea acordului părinților sau al altui reprezentant legal în privința participării minorului sub 14 ani care a săvârșit o faptă penală la programe speciale de consiliere psihologică nu încalcă art.26 alin.(1), art.48 și art.49 alin.(1) din Constituție. Totodată, plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat nu încalcă art.49 alin.(1) și art.147 alin.(4) din Constituție.

Reglementarea, în același timp ca infracțiune și contravenție, a încălcării de către părinții copilului care săvârșește fapte penale și nu răspunde penal a obligației de a participa la programele speciale de consiliere psihologică, utilizarea unei terminologii neunitare care referire la „părinți” și „reprezentantul legal” al copilului, precum și obligația dispunerii plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat dacă a săvârșit o „faptă cu violență” contravine art.1 alin.(5) din Constituție.

Imprecizia reglementării în privința stabilirii subiectului activ al infracțiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, conduce la concluzia că aceasta este săvârșită de un minor sub 14 ani, ceea ce încalcă art.1 alin.(5), art.23 alin.(12) și art.49 din Constituție.


Argumente

Cu privire la criticile de neconstituționalitate, Curtea a constatat că:

–  participarea minorului sub 14 ani care a săvârșit o faptă penală la programe speciale de consiliere psihologică se dispune de instanța judecătorească în interesul superior al copilului. Reprezentanții legali ai copilului pot fi ascultați în cadrul procedurii prevăzute de lege, însă nu pot condiționa evaluarea judiciară prin acordul sau dezacordul exprimat. Obligația impusă de instanță copilului de a participa la astfel de sesiuni cu caracter de consiliere psihologică are un scop legitim, este o măsură adecvată, aptă să conducă la îndeplinirea scopului legitim urmărit, necesară, fiind o ingerință minimă adusă drepturilor părintești, și respectă un just echilibru între interesele concurente;
–  lipsa delimitării conceptuale între cele două regimuri juridice pe care fapta ilicită le atrage, contravenție sau infracțiune, conduce la o confuzie inadmisibilă între acestea. O suprapunere normativă între două texte care reglementează aceeași faptă ca fiind în același timp contravenție și infracțiune încalcă exigențele de calitate a legii.
–  cu referire la noțiunile „părinți” și „reprezentantul legal” al copilului, în măsura în care legea – în capitolul privind dispozițiile generale și definiții – a dat un anumit înțeles unei sintagme pe care o folosește în cuprinsul său, legiuitorul nu poate folosi aceeași sintagmă cu un alt înțeles în dispozițiile specifice ale legii decât cu încălcarea exigențelor de calitate a legii
–  introducerea sintagmei „o faptă cu violență” cu privire la obligația dispunerii plasamentului copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat conduce la caracterul imprevizibil al măsurii, întrucât săvârșirea unei „fapte cu violență” este o sintagmă vag circumscrisă, astfel că, în procesul de aplicare a legii, va fi dificil de identificat în mod riguros care infracțiune cade sub incidența textului în discuție;
–  legiuitorul nu poate reglementa răspunderea penală în privința unui minor  sub 14 ani în distonanță cu prevederile Codului penal referitoare la răspunderea penală;
–  plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidențial specializat nu reprezintă o măsură educativă în sensul art.115 din Codul penal, aplicabile minorilor între 14 și 18 ani. Aceasta este o formă de asistență socială care asigură găzduire, îngrijire, educație, recuperare și integrare socială adaptată cerințelor minorilor sub 14 ani.

Decizia este definitivă și general obligatorie.

Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.