Postul trupesc şi postul sufletesc

 
 
Postul este de când lumea şi a fost dat protopărinţilor noştri Adam şi Eva încă din rai. Prima poruncă rânduită de Dumnezeu oamenilor este aceea a postului. Sfinţii Părinţi spun că postul este un dar, iar Scriptura Sfântă ne roagă să nu-l nesocotim.
 
Au postit drepţii, proorocii, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, sfinţii şi toţi cei credincioşi din Lumea veche şi cea nouă: de la omul sărac la cel bogat, de la omul de rând până la împărat. 
 
În societatea modernă unii nu  vor să înţeleagă nici sensul şi nici rostul postului. Pe cei care-şi permit toate plăcerile nu mai îndrăzneşti să-i sfătuieşti, iar pe cei care o duc după o zi pe alta este greu să-i consolezi. Unii  cumpără totul, alţii mănâncă ce găsesc, iar ceilalţi câţi or mai fi la număr postesc.
 
A sosit vremea când Mântuirea este mai aproape ca niciodată, iar creştinul trebuie să ştie  pentru ce posteşte! Postul adevărat  se ţine cu sufletul şi trupul.
 
,,Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care ... îţi va răsplăti ţie. (Matei VI,17-18)
 
Postul? Zile de curăţie sufletească şi trupească, nu numai a depărtării de bucate, ci şi a iertării de păcate. Numai aşa ne putem întoarce la Dumnezeu. Nu doar o reţinere de la mâncare, băutură şi plăceri în zile socotite în calendar de post!
 
Nimeni nu l-a putut  desfiinţa, fiindcă a fost ajutat de milostenie şi rugăciune. Cura, dieta, niciodată nu pot avea valoarea postului creştin. Postul nu dăunează sănătăţii, iar Biserica dă dezlegare pentru neputinţa firii: copiilor, femeilor însărcinate, bolnavilor şi la spovedanie cazurilor ,,speciale”.
 
Moşii, părinţii noştri au postit şi au îmbătrânit, iar noi îl ocolim... Aşa putem scăpa de boli, dureri şi de necazuri.
Aduce pace, linişte în căsnicie şi în casele noastre, se potolesc vrăjmaşi şi ne împăcăm cu Iisus Hristos. Dacă ar domni postul - zice sfântul Vasile cel Mare - nu s-ar mai făuri arme, n-ar mai fi tribunale, închisori, tâlhari.
 
Zici că posteşti? Dovedeşte prin fapte! Să posteşti cu privirea, cu limba, cu întreaga ta fiinţă, opreşte-te de la rele, stăpâneşte-ţi poftele, fii cumpătat şi nu lacom! Degeaba nu te atingi de carne, şi prin ură muşti la tot pasul pe aproapele tău.
 
,,Postul este sănătatea sufletelor noastre, podoaba bătrânilor, pedagogul tinerilor, învăţătorul celor ce trăiesc în curăţie trupească şi sufletească". (sf. Ioan Gură de Aur)
 
Să ne îndepărtăm de lucrurile întunericului, să umblăm cuviincios, nu în ospeţe şi beţii, destrăbălări sau în certuri. Să nu judecăm şi să-i îmbărbătăm pe cei firavi în credinţă. Să nu dispreţuim pe cei care încă nu au înţeles postul, să lucrăm la îndreptarea lor având convingerea că într-o bună zi vor asculta povaţa.
 
Ajută-ne Doamne, să ne înfrânăm limba, care produce atâta vâlvătaie! Să nu-l supărăm pe aproapele nostru cu vorbe urâte, nepotrivite, calomnioase, apăsătoare! ,,Postul potoleşte zburdălnicia trupului, înfrânează poftele cele nesăţioase, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi-l uşurează" (sf.Ioan Gură de Aur).
 
Pe stradă, la serviciu, de dimineaţă până seara faci eforturi ca să nu asculţi bancuri deochiate, înjurături. Imaginea este pervertită, a devenit pornografică şi trebuie să fii atent  ca să nu-ți rănești sufletul.
 
Postul dă echilibru firii omeneşti şi aduce cumpătare omului, ca să ştie ce este bun pentru el şi casa lui. Păstrează integritatea şi trăinicia familiei, potoleşte mofturile şi deschide perspectiva spirituală într-o lume materială.
 
Copiii vor preţui mai mult tradiţia văzând schimbarea din familie, şi vor ridica privirea spre cer mai des, constatând că postul din casa lor a împlinit rugăciunea. ,,Postul este lucrul lui Dumnezeu." (Sf. Simeon al Tesalonicului).
 
Postul sufletesc crează  ,,omul nou-omul lui Dumnezeu”, pe care nu a reuşit să-l formeze nici un sistem filosofic sau politic, ci doar credinţa.
Avem scutiri, sau dezlegări de la postul trupesc, dar nu negociem rugăciunea, morala, ascultarea, mersul la biserică. Ai îmbătrânit şi zici că nu mai poţi posti? Recuperează timpul pierdut prin faptele milei creştine.
 
,,Postiţi ? Arătaţi-mi prin fapte! De vedeţi pe sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; Nu numai gura şi stomacul să postească...Mâinile voastre să postească rămânând curate de hrăpire şi de lăcomie, picioarele nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor, ochiul neprivind frumuseţile străine, gura trebuie să postească de sudalme şi alte vorbiri ruşinoase". (sf. Ioan Gură de Aur)
 
Eşti om cu funcţie şi poziţie socială? Nu-ţi bate joc de aproapele tău! Eşti în soldă? Fă-ţi datoria, şi nu uita că eşti creştin! Degeaba posteşti, dacă faci nedreptate! Împarte milostenie, nu ţine minte răul, depărtează-te de minciună! Mântuitorule şi Maica Domnului !

Dorim sfinţenia şi vrem să o agonisim prin post şi rugăciune, deoarece nepăsare sau indiferenţa nu pot moşteni veşnicia. Este jertfa pe care o poţi aduce şi  trebuie să faci un pas ca să te vindeci. Îţi vei limpezi privirea dar şi conştiinţa. Când posteşti cu adevărat şi vrei să urci pe calea drepţilor, înseamnă că aştepţi sărbătorile care  vorbesc despre Împărăţia Sfintei Treimi.

,,Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele”. (I ep. sob.Sf.Ap.Ioan V 3).