Revista Zări Alb Astre ZăriAlbAstre2018. „Libertatea supunerii“ de Ioan Călătoiu, clasa a XI-a D

Redăm în cele ce urmează articolul scris de Ioan Călătoiu, clasa a XI-a D, publicat în numărul 1 din anul VII  al Revistei Zări Alb Astre pe care o puteți citi integral în Biblioteca Virtuală a revistei. 

„Lumea nu este nimic mai mult decât ceea ce putem noi simți, înțelege sau crede. Cum pentru o persoană universul este un haos, iar viața o secundă de conștiință, înaintea unei eternități de întuneric, așa pentru un alt individ totul este guvernat de o forță superioară, deseori benevolă, iar totul își are scopul.

Două perspective contradictorii, dar ambele existând într-o

superpoziție, fiind adevărate și false până la proba decisivă, conform paradoxului lui Schrödinger. Desigur pentru acest raționament excludem orice fel de revelație sau stare pe care un om o poate experimenta în timpul vieții ca fiind o dovadă a uneia dintre ipoteze.

Altfel spus, lumea este ceea ce credem noi că este, adevărul devenind irelevant și, mai important, imposibil de cunoscut. 

Pornind de la această premisă, pot acum sã-mi pierd timpul cu întrebarea «are omul nevoie de reguli pentru a fi om?» fără speranța deșartă de a ajunge la o concluzie irefutabilă. Așadar, devine omul un animal sălbatic și egoist în lipsa normelor așa

cum argumentează William Golding în opera sa «Împăratul muștelor»?

Din moment ce întreaga societate umană se bazează pe un set de reguli,putem afirma faptul că în concepția universală acestea sunt necesare. Deci, pentru bunăstarea societății, trebuie să ne abandonăm propria judecată în fața unor norme propuse de niște minți, desigur, mult mai luminate decât ale noastre, nu? Mă gândesc că ați observat, în ciuda neajunsurilor mesajului scris, tonul sarcastic al acestei întrebări retorice, ton cauzat de faptul că regulile nu asigură bunăstarea unei societății, ci mai degrabă o mediocritate confortabilă, care poate fi controlată. Dacă căutăm exemple concrete putem demonstra ușor această teorie, existând o multitudine de situații în care constrângerile sociale au fost abandonate, iar oamenii care se aflau în aceste împrejurări «aleg» ori să-și păstreze «umanitatea», ori să devină «animalici», acționând pe baza instinctelor. Cuvintele dintre ghilimele denumesc noțiuni care implică faptul că plecăm de la ideea că omul este o ființă ce tinde spre rațiune, supunându-se totuși lumii iraționale în care trăiește. 

Astfel, există oameni care, în lipsa regulilor ar acționa rațional, poate mai bine chiar decât ar prevede o normă, dar din cauza celor care s-ar simți mai liberi printre primate, decât în societate – deși și primatele au o formă de organizare – trebuie să ne supunem unui set de legi care să taie din potențialul unora și să-i ridice pe alții ca să fim un tot unitar și mediocru, pentru că în definitiv ce înseamna mediocritatea dacă nu o caracterizare pentru majoritate. 

Acum apar alte întrebări, precum, dacă omul doar tinde spre rațiune, atunci nu au toți oamenii posibilitatea de a se regăsi într-una dintre cele doua categorii menționate mai sus într-un moment din viața lor? Și atunci, nu sunt oare regulile, la un nivel utopic, doar gardul ce împrejmuiește drumul spre rațiune, împiedicându-ne din a ne rătăci? 

Ironia este că acest sistem permite tirania, oferind unui grup select de oameni cantitatea necesară de putere ca să-i corupă, renunțând, desigur, la rațiune. 

Așadar, regula în forma ideală, fiind un acord între oameni pentru a îndepărta haosul, este dovadă a naturii superioare a ființei umane, pe când aplicarea acesteia în realitate demonstrează nevoia de putere și degradarea acestui animal numit om.

Totuși, un gând ce mă consolează este că libertatea este un concept prea complex și prea departe de om pentru a fi ceva ce îmi doresc cu adevărat, deoarece în momentul în care dispar constrângerile sociale, rămân cele dictate de natura materială a omului. Tot ne va fi foame, tot va trebui să dormim, tot vor exista legile fizicii, mereu vor exista constrângeri, niciodată nu vom fi liberi.

Libertatea nu este ceva ce un om poate avea. “, de Ioan Călătoiu, clasa a XI-a D

Articol preluat de pe site-ul Revistei Zări Alb Astre

Descarcă gratuit revista Zări Alb Astre, nr. 1, anul VI, din Biblioteca Virtuală 

Citește și:

„Zări Alb Astre“, revista inaugurată în urmă cu 75 de ani ca un manifest al tinerei elite mirciste „după lunga furtună a omenirii“ 
Biblioteca Virtuală „Zări Alb Astre“