Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
13:22 24 07 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

ZIUA LIVE Radu Vasile, din Constanța, primul nevăzător licențiat în informatică, exemplu de perseverență - Încerc să am o contribuție la evoluția societății (GALERIE FOTO+VIDEO)

ro

14 Jun, 2024 17:00 1647 Marime text
  • Radu Vasile este este antreprenor, formator și voluntar pentru peroanele pe cere le învață noțiuni de informatică.
  • Cu toate că este nevăzător, acest lucru nu l-a împiedicat să-și îndeplinească visul: acela de a deveni programator și de a-i ajuta pe alții să utilizeze computerul.
 
Radu Vasile este primul nevăzător din România licențiat în informatică. A fost admis cu nota 10 la Școala Doctorală de Matematică a UOC, pe care a și ablosvit-o în 2021 cu calificativul Foarte bine.
 
Este este antreprenor, formator și voluntar pentru peroanele pe cere le învață noțiuni de informatică. Cu toate că este nevăzător, acest lucru nu l-a împiedicat să-și îndeplinească visul: acela de a deveni programator și de a-i ajuta pe alții să utilizeze computerul. Recent, Radu Vasie a elaborat fișa de identificare a cazurilor de bullying în format electronic, care poate fi completată de toți elevii.

În cadrul unui interviu live la ZIUA de Constanța, am discutat cu Radu Vasile, despre parcursul său educațional în domeniul informaticii, dificultățile specifice cu care s-a confruntat din cauza dizabilității, despre  tehnologiile și instrumentele pe care le folosește zilnic pentru a-și desfășura activitatea profesională. De asemenea, discutăm și despre prejudecățile și discriminarea în domeniul IT. Nu în ultimul rând, Radu Vasile le-a transmis și un mesaj tuturor persoanelor cu anumite dizabilități din România!

 
Ce te-a determinat să alegi o carieră în informatică? A fost greu să faci o facultate, apoi un masterat, un doctorat?

 
Dețin o companie de dezvoltare software la comandă, unde fac diverse softuri pentru clienți. Nu mă consider neapărat antreprenor, deși poziția de conducător de firmă te face să fii antreprenor, pentru că eu am ajuns să am o firmă de IT, obligat cumva în sensul în care am fost refuzat la foarte multe interviuri pe motive discriminatorii, legate de dizabilitatea pe care o am. În același timp am și o asociație – Asociația pentru educație și dezvoltare reală, cu care încerc să ajut sistemul de învățământ din România prin cursuri bazate pe știință, astfel încât să mai eliminăm din toate lucrurile care apar și au legătură cu pseudo știința. Chiar am văzut recent că la nu știu ce liceu din București a fost invitat un domn care vorbea despre călugării tibetani
care levitează, chestie care este un fals grosolan. Tot odată, fac și acte de calitate prin această asociație pentru educație și dezvoltare reală, încercând să contribui la dezvoltarea omenirii cât se poate.
 
Nu în ultimul rând, sunt angajat al Universității Ovidius pe postul de asistent de cercetare în informatică. Mai am un proiect în desfășurare la Universitate se cheamă CITYINNOHUB, proiect prin care încercăm să oferim IMM-urilor și autorităților publice locale posibilitatea de a se digitaliza sau de a include digitalizarea în cadru proceselor lor de afaceri sau în cadrul serviciilor pe care le oferă cetățenilor.
 
Recent am lansat fișa pentru cazurile de bullying pe care vor completa elevii. Am lansat fișa electronică pe care elevii o pot completa pentru cazurile de bullying, care a fost completată deja de 17.000 de elevi, majoritatea din mediul urban.
 
Din fericire, 90% din fișele completate arată că nu au fost cazuri de bullying. Această fișă oferă posibilitatea autorităților de a interveni unde sunt cazuri de bullying și de a lua măsuri acolo unde există cazuri. La nivelu județului Constanța sunt vreo 200.000 de elevi, deci mai avem mult până departe până când o să ajungă formularul la toată lumea și să-l completeze toată lumea ca să putem avea o imagine reală despre fenomenul de bullying.  
 
Dincolo de cifrele astea sintetice, procente și alte nebunii pe care le putem vedea la scară largă, fișa ne oferă posibilitatea autorităților, a Prefecturi Constanța în cazul acesta, care este beneficiarul direct, de a interveni acolo unde chiar există cazuri de bullying și de a lua măsuri, astfel încât acest bullying să dispară. S-au identificat câteva cazuri interesante în urma completării acestor fișe, cazuri în care autoritatea va lua măsurile necesare. Ce vreau să scot în evidență cu această fișă electronică este că anul trecut s-a făcut încercat punerea în practică a unui formular pe hârtie, iar datele de pe hârtie au fost băgate de elevii voluntari într-un Excel, chestie care a făcut ca număru de școli la care să ajungă cu acest formular să fie foarte mic.
 
Prin proiect, am ajutat ă Prefectura să poată să ajungă la câți mai mulți elevi și sperăm că, în viitoarea campanie, care va fi la începutul anului școlar următor, să ajungem la toți 200.000 de elevi și să vedem ce părere au ei despre fenomenul de bullying.
 
Această fișă a fost un succes, pentru că autoritățile au putut să vadă că se poate și altfel, decât să iei programe pe bani mulți
și cu alte forme de lucruri atașate acestor achiziții. Aici a fost pur și simplu program oferit direct și autoritățile au început și ele să ceară. Lucrul ăsta mă bucură foarte tare că putem digitaliza România la costuri reduse.
 


 
Ziceai că atunci când ai încercat să te angajezi te-ai confundat cu cazuri de discriminare din cauza deficienții tale. Dar la facultate și masterat care a fost situația? Profesorii și colegii te-au descriminat?
 
 
Când am încercat să mă înscriu la facultate în 2002, vroiam sp mă duc la Iași sau București. Toți s-au uitat la mine și mi-au zis că nu am cum să mă examenze, deoarece sunt orb. Atunci am  venit la Constanța și, la momentul respectiv, domnul Silvius Burlan era decan la facultatea de Matematică, care mi-a zis nu știe cum să  procedeze la momentul acela, era prin martie-aprilie 2002. Dar mi-a promis că, până la data examenului, va avea o metodă prin care am fost examinat și am avut șansa de a intra la facultate. În timpu facultății, nu am simțit că aș nevăzător, mă simțean ca toți ceilalți.
 
Îmi amintesc chiar că în facultate eu înregistram cursul pe casetă, că aia era tehnologia atunci și profesoru meu de geometrie,
pe care l-am iubit și îl iubesc foarte mult, lua reportofonul cu el prin sală și se plimba cu el în mână astfel încât calitatea înregistrări să fie cea mai bună, să nu pierd vreun cuvânt. Mai eray cursuri când nu ne dădea pauză și se termina caseta și se stăteau duă mine ca să-și schimb caseta. Au fost foarte atenți și empatici cu mine. Și iată, acum sunt angajatul Universității Ovidius, unde am făcut și doctoratul.
 
La masterat, pe care l-am făcut la ASE București, mi-au cerut să aduc adeverință de la medicul de familie că pot lucra cu calculatorul. Am făcut doi ani de master la ASE București. Au fost foarte impresionați la sfârșitu masterului, când am prezentat lucrarea de disertație care era despre beneficii pentru echipele lor de proiect cu subtitlul „Integrarea persoanelor cu dizabilități“.

Am făcut o cercetare amplă asupra fenomenului discriminării adică cumva le-am arătat ce au făcut ei cu mine la începutu masterului. Au fost foarte impresionați la prezentarea lucrării de disertație și m-au întrebat dacă vreau să o public, dacă vreau să merg mai departe. Am zis că într-un fel sau altul, fenomenul ăsta de discriminare trebuie să dispară. Dacă ublicarea lucrării mele va ajuta la asta sub o formă sau alta, sigur că o voi publica.

 
Am participat în proiecte care își propuneau, de exemplu,  să îi învețe pe profesorii din ă școlile gimnaziale și din licee cum să interacționeze cu ă elevii cu cerințe educaționale speciale. Am făcut niște manuale despre ce înseamnă tehnologia pe care poți s-o folosești la clasă cu elevul cu CRS, cum să interacționez cu elevi în funcție de cerințele educaționale speciale. Au fost mai multe astfel de lucrări făcute de mine, pe care le-am aplicat în județele Satu Mare și Brașov, care au  desfășura astfel de de proiecte.
 
 
Ce tehnologii și instrumente folosești zilnic pentru a-ți desfășura activitatea profesională?
 
Pe fiecare calculator pe care îl folosesc este instalat un program care preia informația de pe ecran și o transofrmă în informație audio, cu o voce sintetizată.

La mine, zi de zi vorbește calculatorul. Copilului meu îi place foarte mult să lucreze pe calculator. Eu sunt un părinte care nu merge pe trendul fără calculatoare, fără tablete. E important să vezi ce face copilul tău pe telefon, nu să îi interzici telefonul. Atfle, devnite automat un obiect al dorinței. Copilul meu se uită la filme cu conțin culori în diverse limbi. Știe foarte bine să spună culorile în arabă. Scrie la calculator, desenează.
 
 
Ai contribuit la dezvoltarea unor soluții sau aplicații care să ajute persoanele cu dizabilități?
 
 
Am încercat, dar nu neapărat am și reușit. Încă încerc. Ideea este că la modul la care au ajuns acu tehnologiile este foarte greu ca un singur om să poată face ceva. Doar marile corporații vor reuși să mai facă ceva. Hai să vedem cine deține cele mai tari modele de inteligență artificială. Păi sunt câteva companii mari. Omul de rând doar folosește ce este ce i se pune la dispoziție. Tehnologiile pentru persoanele cu dezabilități vor evolua în ideea în care va i inclusă din ce în ce mai mult inteligența artificială în aceste tehnologii. Vcile deja au început să fie făcute cu inteligență artificială nu știu probabil ați auzit de celebru dip fake, adică să   Ia orice voce umană și să zică orice text cu aceasta.

Dar cu ajutorul inteligenței artificiale vom reuși să facem foarte multe voci sintetice, astfel încât dacă vrei să-ți citesc o carte Andreea Esca, îți citește o carte Andreea Esca. Încerc și eu să lucrez la un mic roboțel care să joace rolul de însoțitor a unui nevăzător pe stradă, adică să ai un roboțel care să te conducă el să meargă cu tine. Dar e mult de muncă și iarăși acolo ne lovim tot de inteligența artificială și de faptul că inteligența artificială se face foarte greu de către omul de rând.  Dar e bine că lucrurile evoluează. Nu contează cine deține și cum deține. Atâta timp cât avem toți acces la respectiva chestie este foarte bine. Lucrurile evoluează și vor evolua. Sunt echilibrat în ceea ce privește inteligența artificială și consider că orice instrument poate fi folosit atât în scopuri bune, cât și în scopuri rele.
 
Cum vezi evoluția tehnologiilor în următorii 10 ani, în special pentru persoanele cu dizabilități?
 
 
În următorii 10 ani nu o să se întâmple foarte multe lucruri. Tehnologia are capacitatea să avanseze foarte repede. Să nu  uităm de unde am plecat și unde am ajuns în ultimii 10 ani atât în forța calculatorlor. Oamenii sunt cei care pun piedică tehnologiei în a avansa într-o direcție corespunzătoare.

Și o să dau un exemplu foarte practic: în străinătate, există semafoare cu sonor și cu voce, cred că de vreo 30 de ani. La noi,  în Constanța au fost 2-3 semafoare care piuiau și ele când era verde, iar acum nu mai există!
 
Oamenii sunt cei care pun piedică în a avansa în diverse direcții. Nu știu în ce măsură vor fi finanțate proiecte care să aibă un real impact în societate, în ceea ce privește programele pentru nevăzători.
 
 
Cum îți gestionezi echilibrul între viața profesională și cea personală? Ce te motivează cel mai mult în munca ta?
 
 
În carieră întotdeauna m-a motivat contribuția pe care o pot aduce eu ca omenirea să meargă mai departe într-o direcție corectă. Cred că dacă societății îi este bine și mie îmi este bine. Și invers, dacă mie mi-e bine, iar societății pe ansamblu nu-i merge bine se pate va peste o vreme sî nu-mi meraga bine nici mie.
 
Dincolo de faptul că trebuie să câștig și eu niște bani să supraviețuiesc, încerc să am și eu o contribuție cât de mică la
tot ce înseamnă evoluția societății. De aici și implicarea asta în a ajuta autoritățile să ajungă la cazurile de bullying, de exemplu, care pentru mine e ceva foarte important să să poată elevii să spună când nu se simt bine la școală.
 
Deci asta mă motivează cel mai tare: contribuția pe care pot să o aduc în bunul mers al al omenirii. Muncesc zilnic, de la 9 la 6. Dacă nu există vreo urgență, am plecat acasă, sunt cu cel mic, ieșim în parc, avem 3 locuri de joacă în zonă.
 
 
În afară de tehnologii și informatică, ce pasiuni mai?
 
 
Îmi place să citesc, îmi place matematică. Cărțile le citesc în format digital sau audio. Acum sunt și cu șurubăritul. Am bormașini, lemne, șuruburi. Oricât va avansa energia, ea e dependentă de curent, de baterie. Îmi place să construiesc lucruri din lemn, din plastic. Am o imprimantă 3 D cu care tot printez lucruri și mi-am făcut suportul de pahare, suportul de căști pe care le-am prins de birou.
 
 
Ești un exemplu pentru persoanele  care au o dezabilitate. Prin muncă, curaj și putere, se poate!
 
Sper să fiu un exemplu, în ideea în care încă m-aș da pe mine de model. Dar într-adevăr sunt copii cu dizabilități care nu mai reușesc să ajungă mai departe decât propria familie. Familia este disperată că nu știe ce să facă cu copilu cu dizabilități. Atunci aș vrea cumva ca povestea mea să ajungă la aceste familii, care trebuie să știe că și fără vedere se poate face ceva în în viață, poți să poți să urmezi un vis, chiar dacă visu ăla îl modifici puțin, ca să incluzi și variabilul ăsta a lipsei vederii.
 
Pe vremuri când am făcut eu școală, mergeam la școli speciale pentru nevăzători unde erau și alții ca tine. Acolo îți dai seama că nu ești singur pe pământu ăsta, care are problema aia. Vedeai că cei  de dinaintea au făcut și ei ceva cu viața lor, deci trebuie să faci tu ceva cu viața ta la un moment dat.
 
În prezent, aceste școli de nevăzători au cam fost aproape desfințate și a fost înființat învățământul inclusiv, în care un copil nevăzător este introdus într-o clasă cu alți 20:05 de copii care nu au probleme de vedere.
 
Copilu ăsta fără vedere n-are niciun reper, el crede că e singuru pe pământ cu problema respectivă!  Sunt mulți care pierd până în momentu bacului astfel încât să-și închidă foarte multe Uși. Am ajuns la mine oameni disperați, ai căror copii nu pregătirea necesară să dea Bac-ul.
 
Dacă un copil nevăzător are parte de educația de viață, el poate să ajungă să ia bacul cu 10 și să se ducă la ce facultate vrea el în România.
 
Ce mesaj ai pentu persoanele cu anumite dezabilități din România, dar și oamenilor cu care ei conviețuiesc?
 
Mesajul meu pentru părinții copiilor cu dezabilități vizuale este să nu dispere, să vorbească cu alte persoane cu dizabilități de vedere adulte, pentru a prelua modele metode de lucru cu propriul copil, Astfel, copilul respectiv poate avea o șansă la o viață bună, pentru că izolarea nu prea dă rezultate.
 
 
Interviul integral poate fi urmărit in VIDEO de mai jos:
 

 


Citește și:

ZIUA LIVE Radu Vasile, din Constanța, primul nevăzător din România licențiat în informatică, despre prejudecățile cu care s-a confruntat în domeniul IT


LIVE TEXT Elevii pot semnala cazurile de bullying, completând o fișă în format electronic. Evenimentul, găzduit de Colegiul Național “Mihai Eminescu” din Constanța (GALERIE FOTO+VIDEO)
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Vezi toate STIRILE VIDEO!

Ti-a placut articolul?

Comentarii