Revelaţie de preşedinte

O vorbă veche spune aşa: „Dă-i omului putere şi vezi ce face cu ea. Atunci vei vedea cu adevărat ce fel de om este!". Update: „Când un partid ajunge la putere, vei vedea cu adevărat cât de (ne)corupt este".

Locomotiva Partidului Democrat Liberal, Traian Băsescu, şi-a făcut niţel timp pentru a face ceva ordine în formaţiunea politică ce l-a consacrat. Până de curând un Dumnezeu al PDL-ului, şeful statului şi-a cam scăpat „învăţăceii" din mână. Asta, pentru că e prea ocupat cu reformarea statului. Şi cu ieşirea din criza bugetară. Sau cu aderarea la spaţiul Schengen? Indiferent de cauză, Traian Băsescu s-a cam îndepărtat de problemele partidului şi a cam pierdut din vedere trendul sau direcţia spre care s-au îndreptat cândva justiţiarii societăţii româneşti - astăzi „făptuitori" în dosare penale. Pedeliştii au probleme cu corupţia. Este concluzia revelatorie a lui Traian Băsescu şi, ulterior, tradiţionala declaraţie imitativă a lui Emil Boc. Nu zău? PDL-ul a luat-o pe căile alambicate şi atrăgătoare ale contractelor cu statul, căi departe de a fi virgine căci au fost bătătorite ani de-a rândul de pesedişti. Drumuri corupte şi blamate, demontate de Blaga, Videanu şi Boc în campania electorală. Însă a venit şi rândul PDL-ului la putere şi, oricât de „neînfricat" ar fi comandantul de cursă lungă, se pare că oile rătăcite nu au întârziat să apară. Ca şi cum ar fi fost trezit dintr-un vis urât, transpirat şi cu imaginea lui Năstase rânjind, Traian Băsescu a avut o revelaţie. Şi-a scos colegii la tablă şi i-a blamat public. A dat exemple. A urmat apoi predica. Justiţia trebuie să-şi urmeze cursul. Parlamentul nu trebuie să se implice pentru a bloca dosarele distinşilor noştri demnitari. Adaug aici, pe lângă cazul Monicăi Iacob Ridzi şi al lui Dan Păsat, un dosar recent, legat strâns de Portul Constanţa. Şi senatorul Mircea Banias ar putea ajunge în situaţia de a cere „ajutorul" colegilor de Camere. Şi aici s-ar putea aplica recomandarea şefului statului, cel care a suportat o judecată cu maximă demnitate: „Faceţi un bine ţării şi partidului şi cereţi singuri să ajungeţi în faţa justiţiei". Cum „autodenunţul" şi onoarea nu sunt criteriile de fond impuse la trierea candidaţilor pentru Parlament, mă îndoiesc că vreun ales al puterii va renunţa la imunitate pentru a-şi demonstra inocenţa. Iar cum mariajul politic funcţionează „la bine şi la rău" dar, în special, „la rău", mă îndoiesc că deputaţii şi senatorii vor vota (de altfel, secret) pentru ridicarea imunităţii vreunui coleg de „suferinţă" parlamentară. Revelaţia lui Băsescu este tardivă. Camarazii săi de partid sunt mult prea îmbătaţi de succesul electoral. Se vor trezi şi vor avea, şi ei înşişi, o revelaţie. Cel mai probabil, la exit-poll-urile din 2012.