Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
08:57 14 11 2026 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Alegeri Constanța 1990-2025 Istoria democrației locale și a buletinelor de vot, într-un nou concept editorial semnat de ZIUA de Constanța

ro

14 Nov, 2026 09:00 85 Marime text
Concepție grafică: Gabriel Dănilă
  • Proiect dedicat istoriei electorale a județului Constanța, prin prezentarea evoluției alegerilor desfășurate în ultimii 35 de ani.
  • Principiile democrației locale (descentralizare, autonomie locală, deconcentrare).
  • Explicarea regimului juridic al administrației publice locale și centrale. Înțelegerea regimului juridic al Președintelui și Parlamentului României.
  • De ce votăm autoritățile administrative publice locale? Corelarea alegerilor cu transformările sociale, politice și juridice din România postcomunistă.
  • ⁠Crearea unei baze de date privind alegerile locale, parlamentare și prezidențiale pentru județul Constanța.
  • Analiza alegerilor în cele 70 de unități administrativ-teritoriale din județul Constanța.
⁠
De aproape un deceniu, ZIUA de Constanța, marchează Ziua Dobrogei - 14 noiembrie 1878, când domnitorul Carol I ajungea în Brăila, dând citire la două proclamații, către locuitorii dobrogeni și armata română[1], prin numeroase proiecte editoriale, dintre care amintim o parte: lansarea Fondului documentar „Dobrogea de ieri și de azi“, sub forma unei biblioteci virtuale, #RespectTeatru, campanii dedicate mai multor personalității dobrogene, proiectul „Dobrogea 145 – de la grecii din Millet la generația Millennials", proiectul „Memorialul Poarta Albă“, publicarea lucrării „Seaside Chronicles. Antologie de reflecții critice despre producțiile Teatrului de Stat Constanța 2019–2024“, scrisă de Daria Ancuța.
 
Istoria Dobrogei arată cât de „încercată” a fost această regiune și cât de importantă a fost și este, în special datorită poziției sale geografice, pentru marile puteri ale lumii[2], în particular cele europene[3], fără de care, Dobrogea nu ar fi fost astăzi parte a statului român[4]. Istoria Dobrogei a fost scrisă și dezbătută îndelung de istorici, însă istoria recentă, anume cea post-decembristă, nu se bucură de aceeași cercetare. Probabil că, atât pentru Dobrogea, cât și pentru România, cuvântul-cheie pentru această perioadă este democrație. Or, în complexitatea acestui cuvânt, la piatra unghiulară se află alegerile desfășurate după exigențele impuse de însăși democrație.
 
Astfel, anul acesta, ZIUA de Constanța lansează un nou concept editorial dedicat istoriei recente, care completează tabloul proiectelor de până acum, depășind, de această dată, domeniul cultural clasic. Proiectul „Alegeri Constanța 1990-2025” își propune să aducă în atenția colectivă istoria postdecembristă a alegerilor locale generale din județul Constanța, într-o primă etapă, obiectivul nostru fiind și acoperirea județului Tulcea, într-o altă etapă viitoare a proiectului. Inițiativa a luat naștere dintr-o necesitate: absența reconstituirii acestor informații și a centralizării lor. Din cercetarea realizată pentru acest proiect, am constatat că aceste date au fost dificil de accesat (cel puțin în privința primelor sufragii).
 
Concret, vom prezenta, în articole dedicate fiecărei unități administrativ-teritoriale din județul Constanța, în prezent, în număr de 70, în măsura posibilului, statisticile oficiale privind numărul locuitorilor, numărul votanților înscriși pe listele electorale permanente, prezența la vot, candidații și partidele politice susținătoare (dacă au existat), procentele obținute de aceștia și, implicit, atribuirea mandatelor și autoritățile însărcinate cu organizarea alegerilor în urma scrutinelor electorale. Scopul este crearea unei baze de date complete[5] – și, care s-a dovedit a fi și complexă - privind evoluției alegerilor locale generale desfășurate în județul Constanța în perioada 1992–2024 (alegerea primarului, consiliului local, consiliului județean, președintele consiliului județean - atunci când sistemul electoral a prevăzut -).
 
Limita temporală este justificată de faptul că până în anul 1992 nu s-au organizat alegeri locale, în pofida faptului că s-au organizat alegeri prezidențiale și parlamentare (probabil, din motive ce țin de legitimarea noului regim politic). Decretul-lege nr. 8/1990[6] a instituit primăriile, ca organe locale ale administrației de stat, care au existat până la primele alegeri parlamentare postdecembriste din 1990, din motive ce țin de necesitatea administrării efective a unităților administrativ-teritoriale. Legea nr. 5/1990[7], adoptată în lipsa unei Constituții prevedea că, până la formarea viitoarelor organe locale, administrarea județelor, municipiilor, orașelor și comunelor se realizează de prefecturi și primării, organe locale ale administrației de stat cu competență generală. Potrivit art. 6 din actul normativ antereferit, primarii și viceprimarii, alături de secretar și membri, au fost numiți fie de prim-ministru, fie de prefectul de județ.
 
Ținând cont de (i) faptul că locuitorii județului Constanța votează și la alegerile prezidențiale, precum și la cele parlamentare, dar și de (ii) limitele juridice ale principiilor fundamentale ale administrației publice locale[8] (n.n. conceptele și sintagmele juridice vor fi explicate în articolele următoare), considerăm necesară și prezentarea, măcar la nivel general, a sufragiilor naționale pentru alegerea Președintelui României și a Parlamentului României, cu accent, în ceea ce privește alegerile parlamentare pe circumscripția Constanța, din anul 1990 și până la alegerile prezidențiale din anul 2025, astfel fiind justificat și titlul proiectului.
 
De asemenea, vor fi prezentate și referendumurile naționale și locale - din județul Constanța, desfășurate în ultimii 35 de ani.


De ce este necesar proiectul „ Alegeri Constanța 1990-2025”?



„Revoluţia Română din decembrie 1989 s-a caracterizat printr-o succesiune de justificate proteste populare, revendicări de natură socială şi politică, lupte de stradă, demonstraţii cu caracter de masă, represiuni armate violente, care au debutat la Timişoara în ziua de 16 decembrie 1989, apoi au continuat în Bucureşti şi alte oraşe ale României începând cu după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, culminând cu părăsirea sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român către cuplul prezidenţial Ceauşescu Nicolae şi Elena, la data de 22 decembrie 1989, moment ce a însemnat pierderea prerogativelor puterii de stat de către aceştia şi sfârşitul dictaturii comuniste în ţara noastră”, se arată în ultima formă publicată a rechizitoriului din dosarul „Revoluției din 1989”[9]. Înalta Curte de Casație și Justiției a dispus, pe 20 septembrie 2024, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.[10]
 
Ca urmare a Revoluției, regimul politic al României avea să se schimbe. Istoria și considerațiile juridice privind organizarea politică și administrativă în anii de tranziție sunt dificil de „trasat”, ținând cont că, după Revoluția din 1989, Constituția României era formată din acte cu caracter constituțional (decrete-lege) și dispozițiile din Constituția din 1965 care nu au fost abrogate expres sau tacit.[11] Cert este că, pe 8 decembrie 1991, prin referendum național, este adoptată noua Constituției a Românei, potrivit căreia România este un stat național, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, având drept formă de guvernământ republica, fiind stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertățile omului, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.[12]
 
Potrivit art. 3 din Legea fundamentală, teritoriul țării este organizat în comune, orașe şi județe, administrate sub cupola principiilor descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. Potrivit specialiștilor[13], organizarea administrației publice locale reprezintă una dintre dimensiunile esențiale ale statului de drept, întrucât, printre altele, colectivitățile teritoriale autonome sunt „veritabile contraponderi” în raport cu puterea centrală.
 
Din acest context se desprinde și necesitatea realizării unei lucrări consacrate prezentării alegerilor locale generale desfășurate într-un județ pe parcursul ultimilor 35 de ani, privind din perspectiva rolului fundamental pe care alegerile îl îndeplinesc în realizarea efectivă a democrației locale.
 
În primul rând, alegerile constituie principalul mecanism prin care membrii comunității locale își exprimă voința politică și își desemnează reprezentanții. Din această perspectivă, analiza alegerilor locale desfășurate într-un județ pe o perioadă de 35 de ani dobândește o valoare care depășește simpla prezentare cronologică a unor rezultate electorale. O asemenea cercetare permite urmărirea evoluției reprezentării politice a comunității, a alternanței sau continuității formațiunilor și candidaților care au obținut mandatul electoral, a gradului de participare a cetățenilor la procesul electoral și a modificărilor produse în structura autorităților locale.

 
În al doilea rând, compararea succesivă a scrutinelor oferă posibilitatea de a identifica raportul dintre opțiunile electorale ale comunității și transformările sociale, economice, politice și legislative care au avut loc în perioada analizată. Pe cale de consecință, prezentarea rezultatelor electorale ale unui județ oferă posibilitatea de a „vizualiza” relația dintre comunitate și reprezentanții săi.
 
În al treilea rând, importanța analizei alegerilor locale la nivelul unei comunități teritoriale determinate rezultă, astfel, din faptul că aceasta permite trecerea de la analiza abstractă a normelor juridice privind administrația publică locală și nu numai la observarea modului în care aceste norme se concretizează în realitatea instituțională a unei colectivități.  Această perspectivă este cu atât mai relevantă cu cât ultimii 35 de ani corespund unei perioade de profundă transformare a administrației publice românești, caracterizată prin consolidarea autonomiei locale, dezvoltarea descentralizării și adaptarea continuă a legislației electorale și administrative la exigențele statului de drept, evoluție căreia autorii îi dedică un capitol distinct.


Cheia înțelegerii importanței demersului


Cele două axe principale ale proiectului sunt analiza istorică și analiza juridică a alegerilor. Aceste două axe conferă proiectului, așadar, un dublu rol: conștientizarea relației dintre români, în particular constănțeni, și opțiunile lor electorale, precum și oferirea de explicații juridice despre instituțiile politice și administrative principale ale statului, într-un limbaj accesibil celor nespecializați în domeniu, dar fundamentat, aprofundat și adăugit cu considerații ale literaturii de specialitate. Cu toate acestea, precizăm că materia dreptului electoral este complexă și generoasă, iar pentru înțelegerea conceptelor amintite este necesară parcurgerea în întregime a explicațiilor oferite.
 
Pe cale de consecință, proiectul nu își propune cu precădere a fi un demers științific, ci, mai degrabă, un instrument util pentru cei care doresc să treacă pragul observării de la particular la general, mai exact să treacă peste „pericolul” ancorării doar în momentul prezent și să observe tabloul general, pentru ca, în final, să tragă propriile concluzii pentru viitor.


Cum se va desfășura proiectul? Obiectivul proiectului


Începând cu 14 noiembrie 2026, metodologic, în paginile cotidianului ZIUA de Constanța, vor fi publicate articole despre:
(i) principiile constituționale și legale ale administrației publice locale și limitele acestora: descentralizare, autonomie locală, deconcentrare; caracterul național, caracterul unitar ale statului român și principiul suveranității naționale;
(ii) regimul juridic al Primarului, Consiliului local, Președintelui Consiliului județean, Consiliului județean, Președintelui României, Parlamentului României, Guvernului României;
(iii) principiile europene, constituționale și legale în materie electorală;
(iv) regimul juridic al referendumului național și al referendumului local;
(v) mandatele celor cinci președinți ai României postdecembriste: Ion Iliescu (1989-1992, 1992-1996, 2000-2004), Emil Constantinescu (1996-2000), Traian Băsescu (2004-2009, 2009-2014), Klaus Iohannis (2014-2019, 2019-2024), Nicușor Dan (2025-prezent); componența Guvernelor numite de aceștia.
(vi) alegerile parlamentare din perioada 1990-2024, în particular informațiile electorale privitoare la mandate obținute de candidații din județul Constanța;
(vii) alegerile locale generale în județul Constanța, care vor comporta cel mai generos volum din proiect.
 
Obiectivul final al proiectului constă în editarea unei lucrări care va cuprinde toate datele arătate mai sus, alături de alte considerații care vor completa tema principală a proiectului.


Cronologia alegerilor


În articolele care vor urma, vom analiza, etapă cu etapă, fundamentele juridice ale alegerilor, evoluția instituțiilor reprezentative și rezultatele fiecărui scrutin desfășurat în județul Constanța și în România postdecembristă. Prin raportarea la întregul parcurs al ultimelor trei decenii și jumătate putem înțelege semnificația prezentului și provocările viitorului.
 
Alegerile prezidențiale s-au desfășurat de zece ori, după cum urmează: 1990 (ales Ion Iliescu), 1992 (ales Ion Iliescu), 1996 (ales Emil Constantinescu), 2000 (ales Ion Iliescu), 2004 (ales Traian Băsescu), 2009 (ales Traian Băsescu), 2014 (ales Klaus Iohannis), 2019 (ales Klaus Iohannis), 2024 (alegeri anulate) și 2025 (ales Nicușor Dan).
 
Alegerile parlamentare s-au desfășurat de 10 ori, în anii: 1990, 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012, 2016, 2020 și 2024.
 
Alegerile locale s-au desfășurat de 9 ori în județul Constanța, după cum urmează: 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012, 2016, 2020, 2024. Spre pildă, pentru municipiul Constanța până în 1992 au fost numiți primari următorii: Radu Marian, Călin Dragomir Marinescu (FSN), Adrian Manole (FSN), Tudor Baltă (FSN). Rezultatele alegerilor în municipiul Constanța au fost: Corneliu Neagoe, PNȚCD (1992), Gheorghe Mihăieși, PD (1996), Radu-Ștefan Mazăre, PSD (2000), Radu-Ștefan Mazăre, PSD (2004), Radu-Ștefan Mazăre, PSD (2008), Radu-Ștefan Mazăre, PSD (2012), Decebal Făgădău, PSD (2016), Vergil Chițac, PNL (2020) și Vergil Chițac, PNL (2024).[14]
 
Precizăm că alegeri se organizează doar în unitățile administrativ-teritoriale, care, potrivit art. 3 alin. (3) din Constituția României, sunt doar comunele, orașele și județele, unele dintre orașe putând fi declarate municipii.
 
Organizarea administrativ-teritorială a României a cunoscut după anii 1944 diferite forme[15]. Actuala configurație aparține, în principiu, legii nr. 2/1968[16], abrogată prin legea nr.2/1989[17] și repusă în vigoare prin Decretul-lege 38/1990[18], cu excepția art. 6 alin. (2) care se referea la comunele suburbane.  
 
Însă, o serie de alte acte normative au înființat, desființat sau reorganizat diferite comune sau orașe, caz aplicabil și județului Constanța, după cum arătăm mai jos. Este vorba despre opt localități: Murfatlar, Bărăganu, Costinești, Cuza Vodă, Fântânele, Grădina, Horia, Saligny.
 
Județul Constanța cuprinde, în prezent, 70 de unități administrativ teritoriale, în care se organizează alegeri locale, după cum urmează: (i) municipii: Constanța, Mangalia, Medgidia, (ii) orașe: Cernavodă, Eforie, Hârșova, Murfatlar (Basarabi până în anul 2007), Năvodari, Negru Vodă, Ovidiu, Techirghiol, (iii) comune: 23 August, Adamclisi, Agigea, Albești, Aliman, Amzacea, Băneasa, Bărăganu (UAT din anul 2002, prin Legea nr. 675 din 19 decembrie 2002[19]), Castelu, Cerchezu, Chirnogeni, Ciobanu, Ciocârlia, Cobadin, Cogealac, Comana, Corbu, Costinești (UAT din anul 1999, prin Legea nr.72 din 3 mai 1999[20]), Crucea, Cumpăna, Cuza Vodă (UAT din anul 2004, prin Legea nr. 84 din 5 aprilie 2004[21]), Deleni, Dobromir, Dumbrăveni, Fântânele (UAT din anul 2005, prin Legea nr. 67 din 23 martie 2005[22]), Gârliciu, Ghindărești, Grădina (UAT din anul 2005, prin Legea nr. 438 din 25 octombrie 2004[23]), Horia (UAT din anul 1999, prin Legea nr.72 din 3 mai 1999), Independența, Ion Corvin, Istria, Limanu, Lipnița, Lumina, Mereni, Mihail Kogălniceanu, Mihai Viteazu, Mircea Vodă, Nicolae Bălcescu, Oltina, Ostrov, Pantelimon, Pecineaga, Peștera, Poarta Albă, Rasova, Saligny (UAT din anul 2004, prin Legea nr. 84 din 5 aprilie 2004), Saraiu, Săcele, Seimeni, Siliștea, Târgușor, Topalu, Topraisar, Tortoman, Tuzla, Valu lui Traian și Vulturu.


Organizarea administrației publice locale pe înțelesul tuturor  


Într-o exprimare sintetizată, fără a defini neapărat juridic și potrivit doctrinei de specialitate, vom explica aplicat cele trei principii de bază ale administrației publice locale: descentralizarea, autonomia locală, deconcentrarea. După cum anunțam mai sus, potrivit Constituției României, România este un stat național, unitar şi indivizibil. Teritoriul țării este organizat în unități administrativ-teritoriale. Sistemul prin care funcționează aceste unități este definit de principiul descentralizării[24], care presupune existența unor persoane juridice de drept public, desemnate de colectivitățile locale, cu atribuții proprii, ce intervin în gestionarea și administrarea problemelor acestor colectivități[25]. Aplicat, aceste autorități sunt primarul, consiliul local, consiliul județean și președintele acestuia.
 
Descentralizarea, presupune, în mod necesar, existența unui drept[26] al colectivităților teritoriale locale de a-și satisface interesele proprii după cum consideră oportun, drept numit autonomie locală[27].
 
Însă, cum România este un stat național, unitar și indivizibil,  descentralizarea poate exista doar la nivel administrativ, ci nu politic. Astfel, acest sistem nu generează colectivităților locale atribute specifice autorităților centrale (i.e. să legifereze, să creeze o ordine juridică proprie specifică unei formațiuni statale).[28]
 
Guvernul trebuie să supravegheze că aceste colectivități pentru a nu recurge la acțiuni prin care se îndepărtează absolut de interesul național[29] și, totodată, să adapteze măsurile și ordinele de la Centru la specificul local[30], iar prin urmare exercită o tutelă administrativă[31]. Această tutelă se concretizează prin instituția Prefectului, al cărui rol este de reprezentat al Guvernului în teritoriu[32]. Astfel se concurează și principiul deconcentrării[33]. Prefectul este conducătorul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale. Toate aceste instituții juridice vor fi tratate pe larg în articolele următoare.
 
După cum spuneam mai sus, administrația publica centrală are în teritoriu serviciile deconcentrate. În Constanța acestea sunt[35]: Direcția de Sănătate Publică a Județului Constanța, Inspectoratul Școlar Județean Constanța, Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Constanţa, Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, Agenţia pentru  Protecţia  Mediului Constanţa, Direcţia pentru Agriculturã Judeţeană  Constanţa, Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor Constanța, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Constanţa, Direcţia Judeţeană pentru  Sport  şi Tineret  Constanţa.
 
Instituțiile subordonate Consiliului Județean Constanța sunt[36]: Biblioteca Județeană „I.N. Român”, Centrul Cultural Județean „Teodor T. Burada”, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Muzeul de Artă, Muzeul de Arta Populară, Teatrul de Stat, Teatrul pentru Copii și Tineret „Căluțul de Mare”, Complexul Muzeal de Științe ale Naturii.
 
Regii, servicii și instituții subordonate administrației publice locale Constanța sau în care aceasta deține calitatea de acționar/asociat sunt: Clubul Sportiv Municipal Constanța, Direcția Generală de Asistență Socială Municipiul Constanța, Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local Constanța, CT BUS SA Constanța, Termoficare Constanța SRL, Termocentrale Constanța SRL, SC Confort Urban SRL Constanța, Telegondola Mamaia SRL și Patrimoniu Constanța Litoral SRL.


Epilog - înțelegerea trecutului pentru construirea viitorului


Privind retrospectiv cei 35 de ani de alegeri democratice desfășurate în România după anul 1989, constatăm că istoria electorală a unei comunități nu reprezintă doar succesiunea unor scrutine, a unor procente sau a unor mandate. În realitate, ea reflectă evoluția unei societăți, transformările valorilor sale, raportul dintre cetățeni și instituțiile publice, precum și modul în care principiile democratice au fost înțelese și exercitate de-a lungul timpului.
 
Prezentul proiect nu își propune să ofere răspunsuri definitive și nici să formuleze concluzii cu caracter politic. Dimpotrivă, scopul său este acela de a pune la dispoziția publicului informații, explicații juridice și date istorice care să permită fiecărui cititor să își formeze propriile opinii și să înțeleagă mai bine mecanismele care stau la baza funcționării statului și a administrației publice.
 
În definitiv, istoria electorală nu este doar istoria celor aleși, ci și istoria celor care aleg. Iar înțelegerea acestei istorii reprezintă, credem noi, una dintre condițiile esențiale pentru consolidarea unei culturi constituționale autentice și pentru exercitarea responsabilă a drepturilor electorale într-un stat de drept.
 
Organizatorul și coordonatorul acestui proiect este cotidianul ZIUA de Constanța, reprezentat de directorul general, Claudia Tanislav, redactorul-șef, Claudia Corbu, secretarul de redacție, Adriana Roșu. Întregul colectiv redacțional și administrativ a sprijinit necontenit demersul, a ajutat la crearea bazei de date necesare proiectului, a facilitat toate demersurile necesare documentării, elaborării și editării acestor articole.
 

Despre autori

Autorii articolelor din cadrul acestui proiect sunt, în principal, Dima Nancu și Brândușa Streșină, studenți ai Facultății de Drept, Universitatea din București, drept pentru care informațiile transmise în articolele publicate se limitează la calitatea lor de studenți, informațiile fiind fundamentate pe explicațiile, citate, ale literaturii de specialitate sau pe acte normative, în principiu.
 
Dima Nancu s-a născut pe 9 august 2004 în orașul Constanța. A absolvit, în anul 2023, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța, în cadrul căruia s-a implicat activ. A fost, între 2020-2023, redactorul-șef al revistei „Zări Alb Astre”. În anul 2021, Dima Nancu a început colaborarea cu cotidianul ZIUA de Constanța. În anul 2023 a fost admis la Facultatea de Drept, Universitatea din București și la Collège Juridique Franco-Roumain d’Études Européennes, Université Paris 1 Panthéon Sorbonne, cel din urmă absolvind-l în anul 2026, urmând, în prezent, și studiile masterale M1 „Droit européen et international des affaires” de la Paris 1 Panthéon-Sorbonne. Este laureat al Hexagonului Facultăților de Drept (coparticipare, premiul III la disciplina Drept constituțional și instituții politice). A câștigat, în coparticipare, în anul 2024, la București, premiul III la Concursul Național de Procese simulate de drept constituțional. Pe perioada studiilor universitare a urmat o serie de stagii de practică de specialitate. Este absolvent al Programului Oficial de Internship al Guvernului, ediția 2025, prin care a activat în Ministerul Justiției pentru o scurtă perioadă. A fost, între 2024-2025, secretar al departamentului Practică Juridică  din cadrul Asociația Studenților în Drept. 
 
Brândușa Ioana Teodora Streșină s-a născut pe 12 noiembrie 2004. A absolvit, în anul 2023, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța. În anul 2023 a fost admisă la Facultatea de Drept, Universitatea din București. Pe perioada studiilor universitare a urmat o serie de stagii de practică la Ministerul Apărării Naționale, Tribunalul București. A activat pentru o scurtă perioadă ca legal intern la societatea de avocatură Grigorescu, Ștefănică și Asociații SPARL. Din anul 2025 este legal intern la societatea de avocatură Doru Trăilă și Asociații SCA. A participat la Sesiunea de comunicări științifice a studenților și masteranzilor a Facultății de Drept, Universitatea din București, ediția 2026. A participat la o serie de concursuri de procese simulate în domeniul dreptului civil.
 

[1] A se vedea A. Rădulescu, Istoria românilor dintre Dunăre și Mare. Dobrogea, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1979, p. 279-280.
[2] Idem, p. 6, despre Dobrogea: „leagăn de autentică și elevată civilizație, bastion înaintat al culturii latine și al romanității, zonă de afirmare plenară a românilor în lupta cu neamurile migratoare, poartă larg deschisă la Mare a Basarabilor și Mușatinilor, zonă de încrâncenată dispută între vitejii voievozi români și cotropitorii otomani, arenă a disputelor mercantile a unor mari puteri europene“.
[3] A se vedea G. I. Brătianu, Geografia istorică și politică a Mării Negre, disponibilă pe https://www.ziaristionline.ro/2010/11/24/gheorghe-i-bratianu-geografia-istorica-si-politica-a-marii-negre/, accesat pe 10.11.2026: „Congresul de la Paris, acordând Principatelor Unite deplina stăpânire a gurilor Dunării, subliniază interesul european pentru acestea”.
[4] Despre implicarea acestor state, a se vedea A. Rădulescu, op. cit., pp. 275-284.
[5] În măsura posibilului, ținând cont că unele informații au fost imposibil de accesat.
[6] M. Of. nr. 4/ 8.01.1990.
[7] M. Of. nr. 92/21.07.1990.
[8] A se vedea V. Vedinaș, M. Enache, în Constituția României. Comentariu pe articole, ed. a II-a (coord. I. Muraru, E. S. Tănăsescu), Ed. C.H. Beck, București, 2022, p. 1056: „În doctrină sunt recunoscute și anumite limite ale descentralizării. ... Ea (n.n. descentralizare) nu poate fi înțeleasă ca o independență totală a organelor autonome faţă de organele statale. Unui asemenea mod de înțelegere i se opune caracterul unitar al statului. Statul, ca reprezentant al ansamblului, trebuie să se afle în permanență în raport cu reprezentanții elementelor ansamblului. Aşa cum se afirmă constant în literatura de specialitate, este normal ca guvernanții să dispună de un drept de a veghea sau, pentru a folosi un termen juridic mai apropiat, de un drept de tutelă asupra deciziilor luate de colectivitățile descentralizate.”  și p. 1061: „Autonomia locală nu poate fi interpretată ca reprezentând suveranitate și independentă, colectivitățile locale nu sunt în afara statului şi nu sunt independente de stat, el continuând să îşi exercite în mod deplin suveranitatea şi asupra colectivităților teritoriale locale (C-L Popescu, Autonomia locală şi integrarea europeana, p. 117). Ea este numai administrativă şi financiară, nu și politică (A. Trăilescu, Drept administrativ, ed. a 4-а, р. 38). Autoritățile prin care se exercită autonomia locală nu au putere de decizie politică majoră, ruptă de decizia politică la nivel statal, ci îşi desfasoară activitatea în funcţie de voinţa politică statală, exprimată în legile adoptate de Parlament, în ordonanțele adoptate de Guvern şi în toate actele juridice cu forță obligatorie (I. Nicola, Managementul serviciilor publice locale, p. 46). Principiul autonomiei locale poate fi corect abordat numai în lumina unui alt principiu, care se constituie într-o valoare supremă, ocrotită şi garantată la nivel constituţional, şi anume unitatea statului (G. Vrabie, M. Bălan, Organizarea politico-etatică a României, p. 13).”
[9] Rechizitorul este înregistrat cu numărul nr. 11/P/2014.
[10] Potrivit https://lege5.ro, accesat la data de 13.11.2026, „Încheiere finală (dezinvestire) numarul 626/2024 din data 20.09.2024: În majoritate, constată că procurorul nu a respectat obligația procedurală de a regulariza rechizitoriul nr.11/P/2014 din data de 29 iulie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, ce fusese instituită cu caracter definitiv prin încheierea din 14 iunie 2024 pronunțată de completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casațe și Justiție, în dosarul nr. 1687/1/2022/a2. În baza art. 347 alin. (3) Cod procedură penală raportat la art. 346 alin. (3) lit. a) Cod procedură penală dispune restituirea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – Secţia Parchetelor Militare a cauzei privind pe inculpaţii Iliescu Ion, Voiculescu Voican Gelu, Rus Iosif trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.11/P/2014 din data de 29 iulie 2022 al acestei unităţi de parchet, faţă de inaptitudinea rechizitoriului de a învesti instanţa, nefiind posibilă stabilirea obiectului și limitelor judecății”, Dosarul nr. 1687/1/2022/a2.
[11] I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, vol. I, ed. a 16-a, Ed. C.H. Beck, București, 2023, pp. 124,125.
[12] Art. 1 din Constituția României, publicată în M. Of, nr. 233/21.11.1991. Prin Legea de revizuire a Constituției României, aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003, printre numeroase modificari, art. 1 a fost modificat, d.p.d.v. substanțial, prin adăugarea „în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluției din decembrie 1989”.
[13] C. Manda, Drept administrativ. Tratat elementar, ed. a 5-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2008, apud D. Tofan, Drept administrativ. Partea introductivă. Administrația publică, vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2024, p. 203.
[14] Date furnizate cotidianului ZIUA de Constanța de către Primăria Constanța.
[15] A se vedea D. Tofan, op. cit., pp. 214-216; V. Vedinaș,  în Constituția României. Comentariu pe articole, ed. a II-a (coord. I. Muraru, E. S. Tănăsescu), Ed. C.H. Beck, București, 2022, pp. 33-36; I. Muraru, E.S. Tănăsescu, op. cit., pp. 73-77.
[16] M. Of. nr. 54/27.071981.
[17] Bul. Of. nr. 15/25.04.1989.
[18] M. Of. nr. 14/23.01.1990.
[19] M. Of.  nr. 62/01.022003.
[20] M. Of. nr. 195/05.051999.
[21] M. Of. nr. 310/07.04.2004.
[22] M. Of. nr. 251/25.03.2005.
[23] M. Of. nr. 989/27.10.2004.
[24] A se vedea D. Tofan, op. cit., p. 207: „Autonomia locală constituie un drept, iar descentralizarea administrativă este un sistem ce o presupune”
[25] Idem, p. 206.
[26] E. Bălan, Instituții administrative, Ed. C. H. Beck, București, 2008 apud. D. Tofan, op. cit. , p. 209.
[27] M. Văraru, Tratat de drept administrativ, Ed. Librăriei Socec&Co, Societate Anonimă, București, 1928, p. 318 apud. D. Tofan, op. cit., p. 209.
[28] A se vedea I. Deleanu, Instituții și proceduri constituționale – în dreptul român și dreptul comparat -, Ed. C.H. Beck, București, 2006, pp. 378-385: „[S]ubdiviziunile teritoriale, cu caracter esențialmente administratv, nu constituie state, chiar dacă autonomia acestora se află la limita regionalismului ...”.
[29] M. Apostolache, Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale comentată și adnotată, ed. a 2-a, p. 38. apud. V. Vedinaș, M. Enache, op. cit., pp. 1057-1058.
[30] I. Nicola, Managemnetul serviciilor publice locale, p. 42. apud. V. Vedinaș, M. Enache, op. cit., pp. 1057-1058.
[31] A se vedea V. Vedinaș, M. Enache, în Constituția României. Comentariu pe articole, ed. a II-a (coord. I. Muraru, E. S. Tănăsescu), Ed. C.H. Beck, București, 2022, p. 1057: „Controlul asupra modului în care autoritățile locale își desfășoara activitatea, respectând legea, se realizează, prin tutela administrativă”.
[32] Potrivit art. 249 din Codul administrativ: „(1) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local. (2) Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale. (3) Prefectul asigură conducerea comitetelor județene pentru situații de urgență. (4) Prefectul asigură verificarea legalității actelor administrative ale autorităților administrației publice locale și poate ataca în fața instanței de contencios administrativ actele acestora pe care le consideră ilegale. (5) Pentru îndeplinirea atribuțiilor și prerogativelor care îi revin potrivit legii, prefectul este ajutat de 2 subprefecți. Prefectul municipiului București este ajutat de 3 subprefecți.”
[33] A se vedea I. Deleanu, op. cit., p. 380: Deconcentrarea este acțiunea de transfera, la nivelul agenților administrativi locali, a unora dintre prerogativele decizionale”.
[34] V. Vedinaș, M. Enache, op. cit., pp. 1057-1058.
[35] Date preluate de pe site-ul oficial al instituției Prefectului județului Constanța, https://ct.prefectura.mai.gov.ro/servicii-publice-deconcentrate/, accesat la data de 15.09.2026.
[36] Date preluate de pe site-ul oficial al Consiliului județean Constanța, https://www.cjc.ro/sectiune.php?s=30, accesat la data de 15.09.2026. 

Ti-a placut articolul?

Comentarii