Prinţesa TV vs. cenuşăreasa carte În ce manuscris ar încăpea povestea lui Banias?

Trăim vremuri când nu mai ştim ce sunt valorile, fie ele culturale, artistice, sportive, când nu mai ştim să facem diferenţa între lucruri care cu adevărat au impact asupra personalităţii noastre şi cele care ar trebui pur şi simplu să ne treacă pe lângă suflet şi minte.

Putem gândi lucid şi nu ne putem lăsa influenţaţi de lucrurile vremelnice prezentate prin intermediul mass-mediei, de orice gen ar fi ea, dacă am trăit fie într-o vreme când ştiam prea bine ce înseamnă a învăţa, a citi o carte, de la prima la ultima pagină cu foc, când ştiam ce însemna cuvântul părinţilor, şcoala, ambiţia şi perseverenţa să ajungem cineva în viaţă. Ce a mai rămas acum, în zilele anului 2011, din tot ceea ce credeau bunicii şi părinţii noştri că va fi: multă superficialitate, non-valori, dispreţ. Odată cu apariţia mai multor modalităţi de informare a publicului larg cred că s-a produs efectul invers al ceea ce credeau odată părinţii noştri, în altă epocă, cu multe restricţii - din prea multă informare am ajuns să fim total dezinformaţi. Dacă ziarele - şi vorbesc despre cele serioase - încă tratează subiecte de impact social, economic, religios... de oricare ar fi el, cu maximă seriozitate şi documentat în amănunt, nu acelaşi lucru se poate spune despre televiziuni, care în goana lor după senzaţional au uitat principiile morale după care ar trebui să se ghideze: dreptul la intimitate mi se pare primul din lista valorilor pe care cei care lucrează în interesul cetăţeanului ar trebui să îl respecte atunci când merg la vreun eveniment, tragic sau nu.

În ce carte ar încăpea povestea lotului „Portul" cu senatorul Mircea Banias şi cu fostul secretat la MAI, Laurenţiu Mironescu, povestea Columbenilor, întoarsă pe toate părţile la TV, cancan-urile fetelor cu moravuri uşoare din show-bizz de astăzi?! Logic că în vreun manuscris mult prea gros de citit de către cei interesaţi de senzaţional, neinteresant pentru a fi citit, prea greu, mult prea plictisitor, lipsit de importanţă din moment ce de la o zi la alta lucrurile capătă alte valenţe.

În schimb, din ideea noastră că orice este urât, dureros, de mare impact, trebuie dat musai la TV, ca să ai audienţa cea mai mare, toate drepturile posibile sunt încălcate. Doar că trebuie să nu pierzi ştirea, că trebuie să existe pe platforma on line sau print a oricărei surse de informare. E ca şi cum nu ai exista dacă nu ai respectiva ştire. Televiziunea a devenit un apanaj al celor care găsesc în a citi o carte o corvoadă, o pedeapsă. E mai simplu să vezi un film istoric decât să citeşti un manuscris de 700 - 1.000 de pagini. În goana după bani s-au pierdut multe: imaginaţia, cultura, dar şi perspectivele. Negreşit, televiziunea, în ansamblul ei, a bătut cartea cu multe puncte şi în genere a bătut cultura, tot ceea ce înseamnă şi a însemnat ea. Tinerii, nici măcar cei de vârsta a doua sau a treia nu mai citesc nimic, fie din lipsă de timp, bani, interes. Cancanurile sunt la mare căutare, în vreme ce cultura moare pe zi ce trece mai mult. Stă doar în puterea noastră să transformăm cenuşăreasa carte într-o regină, aşa cum i-a fost locul dintotdeauna.