Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
11:44 19 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Editorial Politeţea, o formă de minciună acceptată?

ro

05 Nov, 2018 00:00 408 Marime text
Probabil... Cel puţin în proporţie de 80%, asta se crede. Sunt convinsă că, acum, o mare parte din cei care se vor regăsi în aceste rânduri se vor gândi că unele persoane sunt nepoliticoase, nu au respect faţă de nimeni şi că politeţea în mintea lor e „o vrăjeală“.
 
Din contră. Cei mai mulţi sunt construiţi în aşa fel încât respectă oamenii, chiar dacă nu primesc întotdeauna acelaşi lucru, le place să facă complimente acolo unde e cazul, dar multe vorbe frumoase nu înseamnă neapărat politeţe sau complimente. Eu am fost pusă în diferite situaţii în care o persoană te întreabă dacă îi stă bine părul sau dacă este îmbrăcată frumos. Evident, politicos este să-i spui că arată bine pentru că, poate, acea persoană îţi e dragă şi nu vrei să o superi, îţi este rudă sau iubit/iubită. Nu mi se pare în regulă, e şi puţină ipocrizie aici, mai ales dacă ceea ce îi spui nu e adevărat şi tu crezi cu totul altceva decât ce ai afirmat.
 
Dacă foloseşti politeţea în exces, rişti că persoană în cauza să devină penibilă, să creadă despre sine că e minunată, pentru că ascultă vorbele apropiaţilor şi crede că ceea ce face e bine, deşi lucrurile stau exact invers.
 
Hai să nu ne mai minţim unii pe alţi şi să încercăm să fim sinceri, chiar dacă uneori sinceritatea doare sau deranjează! Mai ales că mulţi se complac în această situaţie , preferă să li se zică ceva din politeţe decât adevărul. Înţeleg că de dragul unor persoane preferăm să le ascundem acestora defectele doar pentru ca ele să se simtă bine şi acceptate, dar, să fim serioşi, eu cred că le facem mai mult rău.
 
Nu trebuie să fim brutali, doar să avem puterea de a spune în faţă ceea ce vedem, în aşa fel încât cel căruia i ne adresăm să nu ne poarte pică pentru tot restul vieţii. Îl şi ajuţi în acest fel să îşi poată construi o imagine de sine reală.
 
Cred că există trei tipuri de politeţe: cea de nevoie, cea de batjocorire şi cea de complezenţă. Prima este folosită când ai nevoie de o anumită persoană, iar ca să îi intri în graţii faci tot posibilul să o flatezi în orice moment chiar dacă nu e cazul, a două este folosită în general când urăşti sau deteşti pe cineva şi vrei pur şi simplu să-i faci rău, iar a treia atunci când o zici de dragul de a o spune, doar că să nu se supere persoana de lângă tine că n-ai zis ceva pozitiv despre ea.
 
Sub nicio formă nu vorbesc aici despre politeţea sau respectul pe care îl afişăm faţă de cei bătrâni. Acolo e altceva. Da, politeţea e, într-un fel sau altul, o mică minciună sau un adevăr nespus. Propun să gândim înainte să vorbim.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii