Privită de la Centru sau din alte mari oraşe din ţară, viaţa politică de la malul mării pare cumva de neînţeles. Un paradox. O anomalie. Cei mai mulţi se întreabă care sunt motivele pentru care, deşi Radu Mazăre este un personaj extrem de controversat şi de criticat şi deşi Constanţa a avut şi are în continuare mari probleme de imagine (un exemplu elocvent este ruinarea străzii Ştefan cel Mare, iar altul şi mai grăitor a fost, până destul de recent, faleza de la Cazino) în timpul mandatului său, social-democratul se află, totuşi, la al patrulea mandat de primar.

Răspunsul este simplu: în Constanţa nu a existat, cel puţin în ultimii ani, Opoziţie. Contracandidaţii lui Mazăre au fost simpli figuranţi în campanii electorale care i-au depăşit. Sau, cel mult, oameni de bună-credinţă fără şanse reale în faţa electoratului. Parlamentarii de Constanţa au „dezertat” de la dreapta la stânga, iar unii dintre consilierii locali au fost într-o eternă stare de silentio stampa.

 Dezinteresaţii

În ultimii opt ani, Opoziţia din Constanţa a fost admirabilă, sublimă, dar a lipsit cu desăvârşire. La nivelul Consiliului Local Municipal (CLM) Constanţa, spre exemplu, consilierii locali din alte partide decât PSD au fost consideraţi „maşina de vot” a primarului. Fostul democrat-liberal Florin Gheorghe şi liberalul Victor Manea veneau la şedinţele CLM Constanţa de cele mai multe ori nepregătiţi, făcând, nu o dată, dovada faptului că nu au citit deloc proiectele de hotărâre supuse dezbaterii. Asta deşi vorbim despre oameni aleşi în funcţii publice, plătiţi din bani publici şi despre care se presupune că reprezintă interesele cetăţenilor.

Întrebat, în ianuarie 2012, de ce abia la aproape patru ani de la depunerea jurământului de ales local a ales să ia atitudine în CLM, Florin Gheorghe, la acea vreme consilier PDL, declara pentru ZIUA de Constanţa: „Nu prea m-a interesat Consiliul Local. N-aveam de ce să votez contra unor proiecte pe care oricum nu le aprofundam”. Aşadar, „oricum” nu le aprofunda, recunoştea fără nicio ezitare fostul consilier local.

Cu acest gen de consilieri locali era evident că, în mandatul 2008-2012, nu există Opoziţie în Consiliul Local Municipal Constanţa.

Ca o paranteză... vestimentară, trebuie amintit că Florin Gheorghe a depus jurământul de consilier local în pantaloni scurţi şi-n şlapi. Atât respect a meritat evenimentul din partea fostului democrat-liberal.

 O candidatură cu elefant

Şi pentru că l-am menţionat mai sus, trebuie precizat şi faptul că Victor Manea a fost - rezultatele obţinute au dovedit asta - cel mai neinspirat candidat pe care PNL a pariat vreodată pentru Primăria Constanţa. A rămas în mentalul colectiv drept „elefantul”, şi asta pentru că, în campania electorală pentru alegerile locale din 2008 a defilat pe bulevardele Constanţei cu un... elefant. La alegerile locale din 2012, liberalii nu au mai avut însă candidat pentru mandatul de edil-şef al Constanţei, mariajul cu PSD, denumit USL, obligându-i să-l susţină pe Radu Mazăre, lucru pe care l-au şi făcut.

 Dezertorii traseişti

Nici în mandatul actual nu putem vorbi despre o reală Opoziţie în CLM Constanţa. Asta chiar dacă aleşii locali PNL şi PDL încearcă să blocheze anumite proiecte de hotărâre care, în opinia lor, contravin interesului cetăţenilor. Demersurile lor rămân, de cele mai multe ori, fără rezultat, căci din punct de vedere numeric voturile lor nu schimbă situaţia.

De menţionat este însă cazul a trei consilieri locali care, aflaţi la primul mandat în CLM Constanţa, au trădat rapid şi fără regrete partidele pe listele cărora au candidat. Este vorba despre Valentin Surghie, Gabriel Candindatu şi Valeriu Ene. În luna octombrie a anului trecut, profitând de ordonanţa Dragnea, care a permis traseismul politic, cei trei au plecat din PP-DD, respectiv UNPR şi s-au înscris în PSD. Niciunul dintre aceştia nu a luat vreodată cuvântul în şedinţele Consiliului Local Municipal. Singurul care s-a făcut totuşi auzit a fost Candindatu, care a fost preşedinte de şedinţă. El s-a remarcat însă prin dificultăţile întâmpinate în citirea cu voce tare a proiectelor supuse dezbaterii.

 Parlamentari pendulând între stânga şi dreapta

Pentru că vorbim despre inexistenţa Opoziţiei în Constanţa, ar fi nedrept să nu îi menţionăm şi pe deputaţii şi senatorii care au dat de-a lungul timpului dreapta pe stânga.

Unul dintre cei dintâi a fost senatorul Mircea Banias, actual preşedinte interimar al PC Constanţa. După ce, vreme de câţiva ani, a fost liderul PDL Constanţa, la jumătatea legislaturii 2008-2012 Banias a părăsit PDL-ul şi s-a înscris în PC, într-un moment în care USL era „pe val”. Banias a făcut această mutare politică după ce, ani buni, nu a ratat ocazia de a critica dur administraţia Mazăre în aproape toate conferinţele de presă şi în comunicate. Când a candidat din nou pentru un mandat de parlamentar, în 2012, Banias garanta însă pentru USL. Va fi interesant de urmărit dacă parlamentarul constănţean va candida şi în 2016 şi, de asemenea, pe ce formaţiune politică va paria de această dată.

Printre cei care, în actualul mandat, au pendulat între mai multe formaţiuni politice se numără deputaţii Andrei Răzvan Condurăţeanu şi Florin Gheorghe şi senatorul Marian Vasiliev, toţi trei aflaţi la primul mandat în Parlament. Andrei Răzvan Condurăţeanu, bucureştean „paraşutat” la Constanţa şi necunoscut de electoratul local, a plecat din PP-DD şi s-a alăturat UNPR-ului. Mai nou însă, aşa cum chiar el a mărturisit, ia în calcul să facă parte din mişcarea „orchestrată” de Mircea Geoană şi Marian Vanghelie.

Florin Gheorghe a trecut, în doar doi ani, prin trei partide. A câştigat mandatul de deputat prin redistribuire candidând din partea PDL, a demisionat din partid şi s-a alăturat PMP-ului, iar acum este membru UNPR.

În ceea ce-l priveşte pe Marian Vasiliev, acesta a devenit senator tot prin redistribuire. A demisionat din PP-DD şi s-a alăturat UNPR-ului. Diferenţele dintre stânga şi dreapta politice nu au avut nici cea mai mică importanţă pentru parlamentarii traseişti.

 Politicieni deveniţi istorie

La Constanţa nu există Opoziţie şi din cauza faptului că aşa-numita dreaptă a fost extrem de divizată, extrem de măcinată de scandaluri interne din vara lui 2008 şi până în prezent. Un alt motiv ar fi nestatornicia democrat-liberalilor.

Maria Stavrositu, fost deputat PDL, a fost exclusă din partid în urmă cu câţiva ani, după ce tensiunile dintre ea şi diverşi colegi din formaţiunea politică au ţinut, vreme îndelungată, prima pagină a ziarelor. În contextul alegerilor generale din 2012, Maria Stavrositu a candidat din partea PP-DD. Ulterior, a părăsit acest partid, susţinând că n-a fost vorba decât de o colaborare de conjunctură, nu despre o compatibilitate ideologică. Conjunctură sau incompatibilitate, cert este faptul că Maria Stavrositu a avut, pentru a putea candida, carnet de membru PP-DD.

După parlamentare, Maria Stavrositu şi-a încercat din nou norocul la europarlamentare. De data aceasta, a făcut-o din partea PNŢCD Constanţa. Şi această din urmă candidatură s-a soldat cu un eşec.

Deşi nu activează în municipiul Constanţa, ci în Mangalia, în acest context se impune să amintim recenta trădare a fostului deputat Zanfir Iorguş. Fost primar PDL al celei mai importante localităţi din sudul litoralului, fost deputat PDL în mandatul 2008-2012, Iorguş a candidat din nou pentru Primăria Mangalia în vara lui 2012. A făcut-o din partea PDL. În urmă cu câteva luni însă, atunci când puţini se aşteptau, Zanfir Iorguş a plecat din PDL şi a revenit, cu tot cu apropiaţii săi din Consiliul Local Mangalia, în PSD, partid al cărui membru mai fusese cu mulţi ani în urmă.

Este lesne de înţeles de ce, la Constanţa, nu există Opoziţie. În primul rând pentru că nu s-a dorit acest lucru. Nu realmente. Orice aşa-numită Opoziţie a fost de faţadă sau sortită eşecului, din cauza politicienilor slabi care au animat-o.