Sile Dinicu, compozitorul prezent la mai multe ediții ale Festivalului Mamaia

 
Vasile Dinicu, zis și Sile, s-a născut la Bacău, în ziua de 10 decembrie 1919.
 
El a urmat studiile muzicale la Galați cu profesorul de pian, Theodor Fucs. Apoi, a făcut Conservatorul „Lyra” din Brăila în perioada 1929 – 1930, iar în anul 1933 s-a mutat la București.
 
A debutat în anul 1936 la radio, cu pianistul Theodor Sibiceanu. Ulterior, Sile Dinicu a desfășurat o activitate de pianist la diverse formații de muzică ușoară din Capitală.
 
Celebrul Constantin Tănase l-a cooptat, în anul 1941, în orchestra Teatrului Cărăbuș din București, de unde a plecat doi ani mai târziu.
 
Între 1943 – 1947, Sile Dinicu a condus orchestra Teatrului „Gioconda” ca secund al lui Ion Vasilescu. În aceeași perioadă a condus programul locantelor „Cina” și „Zissu”.
 
Ca dirijor de estradă a realizat numeroase turnee în Israel, Franța, Germania și în țările socialiste de la acea vreme. A condus formații de muzică ușoară din Portugalia (Lisabona) și Cehoslovacia (Bratislava).
 
Sile Dinicu a fost prezent la mai multe ediții ale Festivalului de Muzică Ușoară de la Mamaia, în perioada 1963 – 1984, în postura de dirijor. De asemenea, a apărut la trei ediții ale Festivalului „Cerbul de Aur” de la Brașov, în 1968, 1969 și 1970.
 
Sile Dinicu a compus peste 100 de melodii de muzică ușoară, printre care: „București, București”, „Întotdeauna marea”, „Nu mă certa”, „Porți de aur, porți de vis”, „Seri la malul mării”, „Tu m-ai fermecat”, „Cine ți-a spus”, „Noapte bună București”, „Sus paharul, la mulți ani”.
 
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare România, dirijorului Sile Dinicu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare România „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.
 
El a mai fost distins cu: Ordinul Muncii, clasa III (1956), premii de interpretare (1964, 1965) și mențiune de creație (1965) la Festivalul de Muzică Ușoară de la Mamaia, Ordinele „Meritul cultural” clasa V (1968) și clasa II (1974) și Premiul Uniunii Compozitorilor.
 
Sile Dinicu s-a stins din viață la data de 7 ianuarie 1993.
 
Citește și: