Do you speak jazz?

Festival international de jazz la Mamaia

La hotel Flora din Mamaia incepe, in seara aceasta, Festivalul International "Jazz supernights". Gandita sa se desfasoare pe o durata de cinci zile, manifestarea propune fanilor cateva nume frumos sunatoare: Tom Kirkpatrick, Cedar Walton, The Heath Brothers, Rick Condit, Ray Mantilla si Jan Yves Mestre. Se pare ca primele doua zile vor fi umplute cu work-shop-uri. Se mai zvonea ca ar fi invitata si Anca Parghel, dar partea asta cu zvonistica merita putina carteala: o manifestare de-o asa anvergura a avut parte de-o mediatizare mai mult decat mediocra, organizatorii folosind trei surdine puse una peste alta ca sa-si promoveze proiectul. In afara de cele cateva anunturi prin cateva canale mediatice alese cu penseta (informatii frumusel croite dar atat de zgarcite-n substanta), o indolenta lipsita de logica ii tine departe pe fanii adevarati - de care Constanta nu duce lipsa. Dimpotriva, gratie auditiilor de jazz comparat initiate de Harry Tavitian in urma cu mai bine de doua decenii, multumita zecilor sale de ateliere de improvizatie, concerte, jam-uri si alte proiecte aduse pe malul Pontului, orasul nostru se poate fali cu un public rar, pretentios, cunoscator si degustator de fineturi. Sorin Marcu, unul din cei mai vechi membri ai clubului de jazz al lui Harry, este o adevarata istorie ambulanta a genului, fiind in stare sa-ti recunoasca cu ochii inchisi, din cateva masuri, cui apartine un tiuit de trompeta sau un galgait de sax, cine "taie" contrabasul si cine "maltrateaza" o toba. In ciuda resurselor limitate, se zbate si reuseste sa scaneze toate manifestarile de gen, fie ca sunt in vest, in sud, la Vama Veche sau Varna. De o saptamana ma suna innebunit sa mi se planga de debandada organizatorica: a telefonat la Flora si l-au trimis la Tv Neptun, de-aici l-au flituit de la unul la altul pana l-au expediat la Conpress, dar nici aici nu stia stanga ce face dreapta. I-a telefonat lui Harry, dar "monstrul euxin" n-avea nici cea mai mica idee despre ce se intampla (!) si l-a sfatuit sa-l contacteze pe Corneliu Stroe. Acesta i-a spus ca unul din coorganizatori este World Trade Center - Bucuresti. Marcu a facut rost de-un numar de telefon si, dupa cateva pendulari dintr-un fir in altul a nimerit, in fine, la persoana de contact, Mihaela Niculescu. Ea, insa, era prinsa mereu in sedinte asa ca nu era de gasit in birou si avea mobilul inchis. Incet, cu rabdare si draci, a cules amanuntele care-l rodeau. Ieri, insa, ma suna iar sa ma intrebe de unde isi poate procura bilete, pentru ca iar intrase in cercul vicios al telefoanelor locale si ametise. I-am dat un numar de contact pe care-l aveam si eu, dar la care suna mereu ocupat. Interesant ca, desi manifestarea pare a fi gandita ca o campanie publica a unor giganti comerciali "avizi" de vizibilitate, partea de comunicare cu publicul scartaie rau: fiecare si-a promovat feliuta lui de papica, de parca jazz-ul ar fi o chestie subsidiara. In informatiile "scapate" pe ici pe colo vezi ca se dau rotunzi nu stiu cati ca ar fi organizatori. Iar organizarea e atat de sublima ca macane. Nici macar un afis n-a aparut in oras, in conditiile-n care numele tuturor susanelelor sunt pe toate gardurile si cele mai nenorocite crasme fac "sampling" sa-si vanda oalele cu manele sau house. Vorba lui Marcu, parca-i o conspiratie, ceva ilegal, jazz-ul asta. Poate nici nu e foarte departe de adevar: in afara de Sorin-Lucian Ionescu, care mi-a confirmat ca a fost contactat de co-organizatori, sa-si dea cu parerea despre numele celor care vor "presta" pe terasa Hotelului Flora, nimeni nu pare sa stie cu ce se mananca chestia asta. Poate tocmai de-aceea manifestarea sta sub soptitul slogan: "do you speak jazz"? Ca ei nu spicuiesc.