A mai cazut o stea

De curand, Dumitru Iacob, lutierul Teatrului constantean, s-a stins din viata

Magicianul instrumentelor a incetat din viata la varsta de 57 de ani * Atunci cand D. Iacob avea numai 4 ani, unchiul sau, Toader Vulpe, care era violonist, i-a daruit o viola; cu trecerea timpului, a invatat sa interpreteze si la tambal, pian, vioara, contrabas si tobe # Mai bine de 23 de ani, maestrul a "vindecat" numeroase instrumente, printre care si o vioara "Stradivarius" * "Au ramas cateva fotografii, iar in memoria mea afectiva, sunetul molcom al tambalului" (Gavril Borodan, regizor)

Intr-un material din cotidianul ZIUA de Constanta, publicat in luna iulie a anului 2001, va povesteam despre activitatea lutierului Operei Constanta, Dumitru Iacob. De curand, magicianul instrumentelor, in varsta de 57 de ani, s-a stins din viata. Maestrul a inceput colaborarea sa cu Teatrul constantean in anul 1978, de atunci ramanand credincios mestesugului sau pana in ultima clipa a vietii. L-am cunoscut pe Dumitru Iacob in timp ce acorda un pian si ii repara mecanismele. Mi-a povestit cum a inceput sa indrageasca acest mestesug de la tatal sau. Atunci cand D. Iacob avea numai 4 ani, unchiul sau, Toader Vulpe, care era violonist, i-a daruit o viola; cu trecerea timpului, a invatat sa interpreteze si la tambal, pian, vioara, contrabas si tobe. Mai bine de 23 de ani a reparat mecanismele instrumentelor muzicale si le-a dat viata, iar un lucru de care se simtea mandru era o celebra vioara "Stradivarius" pe care o "vindecase". Deseori, cand acorda un pian, nu isi putea stapani dorinta de a interpreta cu nerv o partitura din Mozart - care era si compozitorul lui preferat. El isi denumea meseria "tamplarie fina", pe care a decis sa o imbratiseze in anul 1963, cand a ajuns in Constanta. Putini oameni au stiut sa ii aprecieze valoarea, pentru ca a fost un artist, desi aproape nimeni nu a constatat acest lucru. L-am vizitat pe Dumitru Iacob in urma cu mai bine de trei saptamani la atelierul sau si mi-a marturisit ca era trist, printre problemele sale numind sanctiunile pe care le primise si lipsa banilor. Poate ca acum, cand nu mai este printre noi, ii va fi apreciata valoarea de artist, iar absenta sa va fi simtita semnificativ. Unul dintre colegii sai de la atelier ne-a marturisit: "A fost o lovitura mare pentru noi, colegii de atelier. Era un om corect, foarte talentat, unic prin felul lui de artist. Dumitru Iacob avea o sensibilitate extraordinara pentru ceea ce facea. In ultima vreme se confrunta cu niste probleme mai delicate legate de functia lui de aici". Printre ultimele sale realizari putem aduce aminte de frumoasa sa colaborare cu actorul Liviu Manolache pentru muzica din premiera spectacolului "Napasta" de I.L. Caragiale a Teatrului Dramatic, piesa unde a interpretat la tambal. Cateva cuvinte despre Dumitru Iacob ne-a adresat regizorul acestei premiere, Gavril Borodan: "Pe domnul Iacob l-am cunoscut cu doua saptamani inaintea premierei "Napasta". Aveam nevoie de un tambalist pentru a intregi atmosfera carciumii de la sfarsit de secol XIX. Artistul Iacob s-a integrat perfect echipei. Era de acolo, cum se spune. Peste cateva zile ar fi trebuit sa cante pe scena Teatrului "Nottara" in acelasi spectacol, dar soarta l-a trimis pe un alt drum. Au ramas cateva fotografii,iar in memoria mea afectiva, sunetul molcom al tambalului. Dumnezeu sa-l odihneasca!". Dumitru Iacob a lasat in urma sa spiritul sau artistic si cantecul de viola pe care il interpreta zi de zi cu har si pasiune, la instrumentul pe care il primise la varsta de patru ani si il pastra cu sfintenie in atelierul sau.