Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
09:20 11 04 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală „Astăzi, lupta pentru normalitate nu se mai duce cu IGNORANŢA, cât cu IMPOSTURA”

ro

04 Feb, 2021 00:00 815 Marime text
 
În volumul VI din seria „Mediocritate și excelență. O radiografie a științei și învățământului din România”, regretatul profesor constănțean Petre T.Frangopol, membru de onoare al Academiei Române, explică mecanismele prin care s-a ajuns la „performanțele” actuale din sistemul românesc de educație și modul în care perioada comunistă a anihilat ideologic seturile de bune practici internaţionale, existente în învățământul nostru gândit, cândva, pe principii riguroase și robuste.

Ceea ce s-a întâmplat în deceniile de izolare de lumea academică civilizată a dus la rupturi care se perpetuează, din păcate, și în prezent. Iată care sunt categoriile de universitari, identificate de Frangopol, dar și soluțiile de urgență care s-ar putea aplica, pentru schimbarea paradigmei și remedierea pe termen lung a unui sistem disfuncțional, ce pune în pericol însuși viitorul națiunii.
 

 „Există, astăzi, în mediul academic românesc, cu mici excepţii şi suprapuneri, trei categorii de personal academic, tributare unor paradigme academice diferite.
1) Tributari vechii paradigme comuniste. Mulţi colegi lucrează încă în vechea paradigmă, procesul lor de internaţionalizare fiind, aşadar, minimal (de exemplu, se reduce la participarea la conferinţe, minime colaborări internaţionale), fără publicaţii internaţionale sistematice şi importante. Deşi unii dintre aceştia, e drept, mai puţini, lucrează serios şi riguros, testul final pentru valoarea şi originalitatea unei contribuţii ştiinţifice este însă tocmai procesul internaţional de critică şi analiză, test pe care aceştia nu au cum să-l treacă.
2) Pseudoperformanți. Alţi colegi au reuşit prin relaţii personale şi/sau revistele proprii, indexate Web of Science, să acumuleze un număr de publicaţii şi citări internaţionale, având, astfel, o aparenţă de internaţionalizare, fără o operă proprie; într-adevăr, nimeni într-o ţară civilizată nu s-ar aştepta ca un om cu un profil scientometric în general acceptabil (de exemplu, publicaţii Web of Science, citări, un indice Hirsch rezonabil şi/sau cu cărţi/capitole indexate în sute de biblioteci internaţionale) să nu poată raporta un număr minimal de contribuţii ştiinţifice în reviste/edituri internaţionale ca autor principal/de concepţie! Pentru un mediu academic sănătos, acest lucru este imposibil. Ei bine, în România acest lucru este posibil, ca urmare a distorsiunilor practicilor academice menţionate mai sus. Iar acest lucru este grav, aceşti colegi putând - dacă se prezintă ca mai performanţi decât cei din paradigma veche şi solicită, în consecinţă, resurse, funcţii şi recunoaştere - distorsiona reperele academice (de exemplu, în orice analiză generală, aceştia pot să apară mai performanţi decât cei din vechea paradigmă, deşi nu au operă de concepţie, în timp ce cei din vechea paradigmă pot avea, în unele cazuri, operă de concepţie). Mai mult, aceştia au învăţat rapid că pot organiza conferinţe indexate Web of Knowledge şi publică ca autori/coautori multe conference proceedings în propriul volum, spunând apoi că au anual 4-5 «articole ISI». Aceste distorsiuni, mai mult sau mai puţin intenţionate, fac ca aceşti colegi, în ciuda unei aparenţe de competitivitate, să nu fie eligibili să aplice în proiecte internaţionale; ce să mai discutăm de câştigarea unor astfel de proiecte, dacă nu suntem eligibili să intrăm în joc! Aceşti colegi, nefiind autori de concepţie, ci, de cele mai multe ori, doar culegători de date în ţară pentru proiectele gândite de alţii, din afara ţării, nu vor putea asigura un avantaj competitiv mediului academic românesc (de exemplu, prin publicaţii de concepţie, dezvoltarea unor grupuri de cercetare performante etc.), în ciuda aparenţelor!
3) Tributari noii paradigme (standardelor internaționale). În fine, există a treia categorie a celor care urmează practicile internaţionale, care este însă mereu împinsă în corzi de coaliţia celor din primele două categorii, coaliţie care ocupă majoritatea funcţiilor de decizie, în mediul academic, distorsionând practicile academice internaţionale (de exemplu, recent, unele comisii CNATDCU au discutat în mod serios dacă publicarea în reviste româneşti să fie un criteriu obligatoriu de promovare, nu doar unul care să conteze la punctaj; s-a renunţat, în final, la acest lucru, ca urmare a reacţiei comunităţii profesionale, dar faptul că aşa ceva a fost luat serios în discuţie arată mentalitatea şi nivelul actual al standardelor din ţară!).
Această paradigmă vetustă, care supravieţuieşte în diverse forme, face ca universităţile şi unităţile de cercetare din România, cu câteva excepţii notabile, să nu facă parte din elita internaţională în domeniu şi nici măcar din nucleul de referinţă. Astăzi, lupta pentru normalitate nu mai duce, ca în anii trecuţi, cu IGNORANŢA ( când oamenii nu cunoşteau standardele internaţionale), cât cu IMPOSTURA pseudoperformanţilor care încearcă să le atingă prin «dopaj» academic (de exemplu, relaţii personale, reviste proprii, distorsionarea criteriilor de performanţă etc.).

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF  

Ce este de făcut?
Sistemul românesc de educaţie şi cercetare are nevoie de o schimbare de paradigmă. Până în prezent, noi am încercat să dezvoltăm noi practici în paradigma veche. Acest lucru a dus la blocaje şi tensiuni în sistem.
În baza analizei noastre noua paradigmă trebuie implementată şi gândită secvenţial astfel:
1) Înţelegem faptul că educaţia şi cercetarea reprezintă priorităţi naţionale (de exemplu, după cum reforma lui Spiru Haret în domeniu a fost o prioritate naţională).
2) Trebuie să terminăm cu inovaţiile idiosincratice în aceste domenii. Fiecare decident ţine/îşi permite să inventeze lucruri (de dragul de a-şi lega numele de vreo inovaţie legislativă), rupându-ne, astfel, de bunele practici internaţionale şi punând la risc generaţii întregi. Aceste inovaţii idiosincratice se stopează.
3) Trebuie să asimilăm criterii/standarde şi modelele internaţionale de a le atinge din universităţile de prestigiu (world-class), nici mai mult, nici mai puţin! Dacă vrem să mergem spre Occident, trebuie să vorbim aceeaşi limbă cu acesta. Care sunt acele criterii / standarde şi modele? Simplu spus, sunt cele descrise anterior drept componente în ranking-urile internaţionale, corespunzând setului de bune practici internaţionale de la world-class universities. Sigur, aceste modele internaţionale de la unităţile academice de prestigiu nu trebuie preluate fără adaptare, dar adaptarea nu trebuie să le modifice esenţa (cum adesea se întâmplă în ţară). Mai mult, aceste modele nu trebuie să fie o ameninţare pentru cei care s-au format în vechile modele/paradigme; ele se vor aplica pentru viitor, nu pentru trecut (aşa se vor simţi toţi protejaţi, iar schimbarea se va face fără conflicte, cu un larg suport). Nu ne aşteptăm de la colegii pregătiţi în vechea paradigmă să performeze la sfârşit de carieră în noua paradigmă; dar ne aşteptăm să-şi orienteze colaboratorii tineri şi doctoranzii spre noua paradigmă şi să susţină «revoluţia paradigmatică».
4) Aceste schimbări vor fi implementate de oameni cu profilul care le reprezintă (cei tributari noii paradigme). Ei sunt cei cu care politicienii trebuie să populeze instituţiile implicate în funcţionarea sistemului românesc de CDI (de exemplu CNATDCU, ARACIS etc.) şi care pot reforma treptat aria românească a educaţiei şi cercetării; dacă aceste instituţii sunt dominate de celelalte categorii, eşecul este garantat. Speranţa este ca cei tributari vechii paradigme şi cei pseudoperformanţi să-şi corecteze practicile academice şi să evolueze spre noua paradigmă şi / sau să o susţină (sau măcar să nu interfereze cu aceasta). De la un mare segment din actualul leadership din ştiinţă nu ne putem aştepta să înţeleagă şi să implementeze modelele internaţionale în domeniul educaţiei şi cercetării. Cei care au crescut într-o mentalitate, chiar de bună credinţă fiind, nu pot fi eficienţi în a produce ei schimbări de paradigmă. Cei care nu potrivesc noua paradigmă, tineri sau mai în vârstă, vor face totul să o blocheze. Aşadar, noua paradigmă poate fi implementată doar de oamenii valoroşi academic, la care se poate adăuga diaspora ştiinţifică românească de la universităţi şi institute de top. Adesea, diaspora nu ţine neapărat să se reîntoarcă în ţară, dar vrea să ajute ţara de acolo de unde este. Spre deosebire de diaspora maghiară - dedicată şi suportivă pentru Ungaria -, diaspora ştiinţiifică românescă priveşte uneori ţara cu nemulţumire, deoarece se simte, adesea, pe bună dreptate, neînţeleasă, nedreptăţită şi ignorată; acest lucru trebuie schimbat fundamental şi să folosim în interesul ţării talentul diasporei ştiinţifice româneşti.
5) Finanţarea trebuie să crească în mod obligatoriu; fără acest lucru, orice discuţie despre reformă se face degeaba. Dar, în paralel cu această creştere, este nevoie de: (1) o utilizare mai bună a finanţării existente (de exemplu, care să susţinută majoritar personalul academic care, prin contribuţii de concepţie, poate creşte competitivitatea ţării) şi (2) o modernizare a sistemului românesc de CDI, pe direcţiile menţionate mai sus, astfel încât finanţarea să nu fie înghiţită într-o gaură neagră.


6) Implicarea cercetării în dezvoltarea economică şi creşterea nivelului de trai al populaţiei nu se fac prin planificare; implicarea se face prin generarea condiţiilor ca transferul de cunoaştere şi transferul tehnologic să se producă eficient, iar pentru asta este nevoie ca cercetarea românească să aibă parteneri în economia românească.”

 
#citeşte mai departe în „Mediocritate și excelență. O radiografie a științei și învățământului din România”
#„Mediocritate și excelență. O radiografie a științei și învățământului din România”, vol.VI
#Autor Petre T.Frangopol

Dacă, în urmă cu 123 ani, pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa. 


Sursa foto: captură youtube/arhiva tvr

Citeşte şi:

#Dobrogea Digitală: Învățământul românesc și „utopia egalitaristă”

#Dobrogea Digitală „M-am săturat de oameni care îţi servesc intenţii bune, pseudoschimbări şi carcase” (2005) – Daniel David, noul președinte al Consiliului Național al Rectorilor

#DobrogeaDigitală: Printre vestigii, cu „ustensilele științelor exacte”​
 
#DobrogeaDigitală „Calitatea unei naţiuni depinde de elitele sale
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii