Relații diplomatice 17 aprilie, Ziua Independenței Siriei. O țară frământată de un lung război civil și multă violență (Galerie FOTO)

 

• Republica Arabă Siriană sărbătorește în fiecare an Ziua Independenței pe 17 aprilie.
• În Siria, 17 aprilie marchează, în mod tradițional, Ziua Independenței, comemorând ultima retragere a trupelor franceze, în 1946. 

 
 
În Siria, 17 aprilie marchează, în mod tradițional, Ziua Independenței, comemorând ultima retragere a trupelor franceze, în 1946.
 
Siria se află pe coasta de est a Mediteranei și are granițe cu Turcia, Irak, Iordania, Liban și Israel. 
 
Capitala țării este Damasc, unul din cele mai vechi orașe din lume populate continuu. Siria este situată în regiunea supranumită „Cornul Abundenței", care formează un arc adânc începând din Irak, trecând pe la confluența fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei centrale și al Israelului și continuând până în Valea Nilului în Egipt. La nord și la sud de această regiune, se întind deșerturi vaste și stepe care au fost transformate parțial în ogoare roditoare, datorită irigațiilor artificiale, practicate aici de mii de ani.
 

Siria este casa diversor grupuri etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeeni și turci. 
 
Cu o suprafață de 185.180 km², Siria este împărțită în 14 provincii.
 
Relații diplomatice cu România
  
Însărcinat cu afaceri în cadrul Ambasadei României în Republica Arabă Siriană este  Radu-Nicolae Gîmbuțan. 

Însărcinat cu afaceri în cadrul Ambasadei Republicii Arabe Siriene în România este  Khaled Sharaf.

 
 



O scurtă trecere prin istoria siriană
 
Perșii ahemenizi a preluat Siria de la Babilon ca parte a hegemoniei lor în Asia de sud-vest, în 539 î. Hr. Perșii, care s-au aflat patru secole sub conducere asiriană, au păstat aramaica imperială ca limbă a Imperiului Ahemenid (539 î. Hr. - 330 î. Hr.), precum și numele asirian al satrapiei Aramului/Siriei, Eber-Nari.

Siria a fost cucerită de Imperiul Macedonean grec, condus de Alexandru cel Mare prin aproximativ 330 î. Hr., și în consecință a devenit provincia Coele-Siria a Imperiului Seleucid grecesc (323 î. Hr. – 64 î. Hr.).

Grecii au fost cei care au dat regiunii numele de „Siria”. La origine o corupere a denumirii „Asiria”, grecii au folosit acest termen nu doar pentru a descrie Asiria însăși, ci pamanturile din vestul acesteia, care s-au aflat timp de secole sub dominație asiriană.[52] Așadar, în lumea greco-romană, atât arameii din Siria, cât și asirienii din Mesopotamia, erau numiți „sirieni” sau „siriaci”, deși aceștia erau popoare distincte, dar această confuzie va continua și în lumea modernă. În cele din urmă, părți ale Siriei seleucide au fost preluate de Hașmonei până la dezintegrarea lentă a imperiului elenistic.
 
Pentru scurt timp, Siria a ajuns sub controlul armenilor din 83 î. Hr., prin cuceririle lui Tigran cel Mare, care a fost întâmpinat ca salvator al poporului său de seleucizi și romani. Armenii au menținut controlul asupra Siriei pentru două decenii înainte de a fi izgoniți de romani.
Pompei cel Mare al Imperiului Roman, a capturat Antiohia în 64 î. Hr., transformând Siria în provincie romană.
În cele din urmă, controlul Siriei a trecut la bizantini, în urma scindării Imperiului Roman
 
Siria este importantă în istoria creștinismului: Saul din Tars, cunoscut mai mult ca apostolul Pavel, a fost convertit pe drumul spre Damasc și a fost un personaj semnificativ în biserica creștină din Antiohia din Siria antică, de unde a pornit în multe din călătoriile sale misionare.
 

Siria islamică
 
Prin 640 d. Hr., Siria a fost cucerită de armata arabă Rashidun, condusă de Khalid ibn al-Walid. La mijlocul secolului 7, dinastia Omeiadă, iar apoi conducătorii imperiului, au plasat capitala imperiului la Damasc.
 
Araba – devenită oficială sub Omeiazi – a devenit limbă dominantă, înlocuind greaca și aramaica, dominante în epoca bizantină.
 
În secolele XI-XIII, unele părţi ale ţării au fost cuprinse în statele feudale create de cruciaţi în zonă. Între anii 1526 -1918 a fost provincie a Imperiului Otoman. În 1920 a intrat sub mandatul Ligii Naţiunilor, care a predat-o spre administrare Franţei. În cursul celui de-al doilea război mondial, Siria a fost ocupată de trupe britanice şi franceze care, în septembrie 1941, au proclamat Republica Independentă Siria. Prerogativele puterii au fost predate guvernului sirian abia în ianuarie 1944, iar independenţa reală şi deplină a fost obţinută la 17 aprilie 1946.

Între anii 1958-1961, Siria a făcut parte din uniunea cu Egiptul, în cadrul "Republicii Arabe Unite". În martie 1963 la conducerea ţării a venit Partidul Ba’ath Arab Socialist, care a iniţiat o politică de reforme structurale (reforma agrară, naţionalizarea marilor întreprinderi industriale ş.a.). În noiembrie 1970, puterea a fost preluată de generalul Hafez Al Assad care a lansat "Mişcarea corecţionistă". A exercitat funcţia de preşedinte al ţării până în iunie 2000, când, după decesul său, conducerea ţării a fost asumată de fiul său Bashar Al Assad. Ulterior, Bashar al-Assad a fost răsturnat de la putere în urma unui conflict armat.

Siria a participat la războaiele arabo-israeliene din 1948-1949, iunie 1967, (când Israelul a ocupat Înălţimile Golan) şi octombrie 1973.
  
Date geografice ale țării
 
La fel ca majoritatea statelor din Orientul Apropiat, Siria este o țară aridă, cu relief predominant deșertic, în care pustiurile ocupă peste o treime din teritoriu.

În Siria se deosebesc două regiuni geografice principale: cea vestică și cea estică. Regiunea vestică cuprinde platoul îngust și lanțul muntos de pe coastă, care izolează interiorul țării de masele de aer umed dinspre Marea Mediterană. Partea estică este ocupată de o stepă vastă. Aceasta este traversată de Eufrat, care dă naștere pe malurile sale unor adevărate oaze.
 
Capitala țării este la Damasc – unul din cele mai vechi orașe locuite din lume, iar principalele orașe sunt  Alep, Homs, Latakia, Hama.
 



 
Siria este republică prezidențială. Partidul Ba’ath Arab Socialist este „partidul conducător în societate şi stat". Partidul Ba’ath, alături de Uniunea Socialistă Arabă, Partidul Unioniştilor Socialişti, Mişcarea Socialiştilor Arabi, Partidul Comunist Sirian, Partidul Unionist Socialist şi Democrat au format, la data de 7 martie 1972, Frontul Naţional Progresist, principalul bloc politic la nivel naţional.
 
 
Hafez al-Assad a condus Siria din 1970 până în 2000. Fiul acestuia, Bashar al-Assad, a preluat conducerea țării în 2000. Însă în 2024, Bashar al-Assad a fost răsturnat de la putere în urma unui conflict armat între guvernul autoritar de la Damasc, pe de o parte, opoziția democrată pro-occidentală siriană, forțele kurde și gruparea extremistă musulmană sunnită numită SIIL, pe de altă parte. Ca urmare, este în curs tranziția de la dictatura ba'athistă la un nou regim.
 
Președintele este actualul Secretar Regional al Partidului Ba'ath din Siria și liderul coaliției de guvernământ Frontul Național Progresist.
 
Ramura legislativă a Siriei este Consiliul unicameral al Poporului. Sub constituția precedentă, Siria n-a avut alegeri legislative multipartidiste, două treimi din locuri fiind repartizate automat coaliției conducătoare. Pe 7 mai 2012, Siria a avut primele alegeri la care au putut lua parte partide din afara coaliției de guvernământ..
 
Limba oficială este araba.
 
Cu o populație estimată de  circa 17,13 milioane locuitori în 2005, structura etnică a sirienilor este formată din  92,0% arabi, iar restul, kurzi (6%), armeni (0,6%), palestinieni, circazieni, turci ş.a. Circa 500.000 sirieni sunt emigranţi, mai ales în statele Golfului.
 
Religie
 
În Siria cea mai mare  pondere o reprezintă musulmanii, cu 85% din care 72% sunt suniţi, restul fiind alauiţi,15%, şiiţi 10%  şi druzi 3%. Creştinii au o pondere de 15% din populaţie.




 
Economia
 
Asasinarea prim-ministrului libanez Rafiq al-Hariri în 2005 de către agenții guvernamentali ai Siriei, au atras sancțiuni economice pentru Siria, iar producția și exportul de petrol au scăzut în consecință. Industria prelucrătoare este diversificată (produse alimentare și textile, televizoare, frigidere). Mari rafinării de petrol sunt în Baniyas și Homs.
 
Agricultura, datorită condițiilor de mediu, nu are un rol important în economie, cu toate că aici lucrează 30% din populația activă, practicându-se în special pe câmpiile litorale, în depresiunile centrale și în valea fluviului Eufrat, unde există sisteme de irigație. Culturile principale sunt grâul, orzul și bumbacul. Pomicultura se remarcă prin citrice, măsline și mere. Principalii parteneri economici sunt țările arabe, China, Germania și Italia.
 
Siria încă rămâne o țară cu o sărăcie extinsă și o penurie de resurse alimentare și energetice, cauzate în special de corupție, tiranie și războiul civil.
 
Veniturile din turism au scăzut în mod dramatic, cu rata ocupării hotelelor căzând de la procentul de 90% de dinante de război la mai puțin de 15% în mai 2012. În jur de 40% din angajații în sectorul turismului și-au pierdut locurile de muncă de la începutul războiului.




 
Moneda națională este lira siriană.
 
Între 1979-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 6 obiective culturale sau naturale din Siria - Orașul vechi din Damasc, Palmyra, Amfiteatrul și centru vechi din Bosra, Orașul vechi din Aleppo,  Crac des Chevaliers și Qal'at Salah El-Din și Satele antice din Siria de nord.

Cultură și personalități

Muzica scenică siriană, în special cea a Damascului, a fost mult timp cea mai importantă în lumea arabă, mai ales în domeniul muzicii arabe clasice. Siria a dat câteva celebrități pan-arabe, printre care Asmahan, Farid al-Atrash și Lena Chamamyan.
Orașul Alep este cunoscut pentru muwashshahul său, o formă de poezie cântată andaluziană popularizată de Sabri Moudallal, precum și de celebrități populare ca Sabah Fakhri.

Literatura Siriei a contribuit la literatura arabă și are o tradiție mândră de poezie orală și scrisă. Scriitorii sirieni, dintre care mulți au migrat în Egipt, au jucat un rol crucial în nahda sau renașterea literară și culturală arabă din secolului 19. Printre scriitorii sirieni contemporani remarcabili se numără, printre alții, Adunis, Muhammad Maghout, Haidar Haidar, Ghada al-Samman, Nizar Qabbani și Zakaria Tamer. 
 
De asemenea, bucătăria siriană este bogată și variată în ingrediente. Mâncarea siriană constă mai mult din feluri de mâncare sud-mediteranene, grecești și sud-asiatice. Unele mâncăruri siriene au evoluat din mesele tucești și franceze.

Alerte de călătorie, Siria

Chiar dacă situația de securitate a cunoscut în ultima perioadă un grad de stabilitate, Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetățenilor români să evite orice tip de călătorie în această țară, sau să o părăsească cât mai curând posibil.
 
Există în continuare temeri legate de posibilitatea declanșării unor violențe extreme, în special în zonele de sud, la Granița cu Iordania și Liban. Capitala este în continuare ținta unor explozii aleatorii, în special în suburbii.
 
Conform deciziei Consiliului UE din iulie 2012 privind trecerea companiei de stat „Syrian Airlines” pe lista de sancțiuni a UE, singurele rute de evacuare ale cetățenilor români din Siria sunt cele terestre, spre statele vecine, în primul rând spre Liban, apoi spre Iordania şi Turcia.
 
În prezent, nu există curse directe către România.
 
Cetățenii români sunt avertizați că există riscul ca autostrăzi importante (Tartous-Latakia, Latakia-Alep, Homs-Alep şi Damasc-Iordania) să fie temporar închise. Legăturile de comunicație în Siria pot suferi unele întreruperi sau limitări. Există, de asemenea, riscul de producere de atacuri teroriste în locuri publice. Cetățenilor români care se află încă pe teritoriul acestui stat le este recomandat să părăsească imediat țara și să evite în totalitate deplasările în localitățile Alep, Daraa, Deir Ezzour, Hama, Homs, Idlib şi Damasc.
 
 Adrese utile
 
Adresa Ambasadei Republicii Siriei în România este pe Strada Paris nr.47, Sector 1, București.
Telefon: (0040-21) 319 24 67; 319 24 69; Fax: (0040-21) 312 95 54.E-mail: office@ambasadasiriei.roWebsite: www.ambasadasiriei.ro

Program de lucru: luni – vineri  09.00 – 15.30
Program de lucru cu publicul: luni – vineri  10.00 – 12.00
 
Adresa Ambasadei României în Republica Arabă Siriană este 8, Rue Ibrahim Hanano, P.O. Box 4454, Damascus.
Web: http://damasc.mae.ro
 
Lista Corpului Diplomatic a fost actualizată în decembrie 2024.
 
 
Citește și
Relații diplomatice25 martie, Ziua Națională a Greciei. Una din cele mai vechi civilizații, țara cu aproape 2.000 de insule (FOTO+VIDEO)