Premierul Ilie Bolojan - „Dacă vrem să avem un sistem de sănătate, nu mai trebuie să continuăm cu risipa“ (VIDEO)

Premierul Ilie Bolojan a susținut o conferinţă de presă la Palatul Victoria în care a prezentat noile măsuri fiscale din al doilea pachet. 

În cadrul conferinței a menționat că o componentă importantă de cheltuieli a statului român sunt cheltuielile de pe sănătate.

Nu mă refer la fondurile europene care intră în sănătate, nu mă refer la bugetele de investiții pe care le alocă Ministerul Sănătății pentru reparații de spitale sau dotări, mă refer la sumele care intră în sistemul de sănătate prin Casa de Sănătate. Ca să vă faceți o imagine și vă vom da acest grafic, în urmă cu 10 ani, 2014, 2015, ponderea acestor cheltuieli, din veniturile curente ale statului român reprezentau 11%, acum au crescut la 14-16%.

Imaginați-vă că asta înseamnă niște sume foarte mari, fiecare procent înseamnă sume foarte mari. De exemplu, 2021 - 49 de miliarde, 2022 - 54 de miliarde, 2023 - 59 de miliarde, 2024 - 73 de miliarde, 2025, în această vară, estimat 77 de miliarde şi la întâlnirea cu preşedintele Casei şi cu ministrul sănătăţii am fost informat că avem nevoie de încă cel puţin zece miliarde, 14 miliarde, ca să putem încheia acest an, pentru că din martie nu se mai achită sumele complete către sistemul de sănătate. Se achită doar partea de salarii, în principal, dar la toate celelalte capitole există arierate importante.

Şi deci, dacă nu s-ar întâmpla nimic până la finalul anului, am ajunge la 16%. Dacă continuăm tot aşa, vă puteţi imagina că tot ceea ce vom încasa suplimentar din creşterea de TVA sau din acciza de la motorină sau de la benzină se va duce pe aceste suplimentări şi nu doar că nu vom reuşi să ne echilibrăm bugetele, ci vom continua lucrurile aşa cum din păcate s-au desfăşurat. Acest nivel se apropie de cel din pandemie din 2020. Doar atunci am mai avut o creştere de la 14 la 16%. În rest, ne-am stabilizat undeva 11, 12%. Aici fiecare procent deci este foarte important.

Şi, de asemenea, am făcut o comparaţie a creşterii acestor cheltuieli raportat la creşterea veniturilor şi se vede că în ultimii ani aceste cheltuieli pe componenta de sănătate sunt mult mai mari, cel puţin cu zece procente decât creşterea veniturilor. Deci direcţia nu este bună. În 2024, de exemplu, faţă de 17% creştere de venituri, avem 23% creştere de cheltuieli pe acest domeniu. De ce avem această risipă în zona de sănătate? Avem cheltuieli de personal extinse de la an la an. Nu este legată în  sănătatea din România numărul de cazuri rezolvate de cheltuielile de personal.

Există alocări în cea mai mare parte dedicate cheltuielilor de personal şi atunci nimeni n-are interesul să facă economii corecte sau să facă performanţă pentru că n-are de ce. V-aş da două exemple ca să mă înţelegeţi. Gândiți-vă că șefii de secții dintr-un spital din România, clinic, nu-l numește directorul spitalului, în așa fel încât să aibă autoritate asupra lui, să facă performanță, ci îl numește Facultatea de Medicină sau Universitatea. De cine credeți că va asculta? De managerul de spital? Sau se va gândi, uitându-se la ceas, cum rezolvă operativ aspectele pentru a se ocupa de celelalte probleme, să zicem universitare. Există o limitare de sporuri, care este dată, cred că este de 30%, dacă bine țin minte. Spitalele autorităților locale nu aplică limitarea de sporuri la salarizarea unui spital, ci introduc și primăria sau Consiliul Județean în fondul de salarii, și atunci baza la care se aplică 30% este mult mai mare. Și în felul acesta mai rezolvăm câte ceva.

Sigur, perfect legal, dar un spor, o normare a unui personal în sănătate este pe anumite intervale, și poți să ai, să spunem, un medic la 10-15 paturi, depinde cum îl normezi, poți să ai un spor între 50% și 80% și depinde cât îl dai, în oricare din aceste intervale, totul este perfect legal. Dar dacă banii îți vin fără niciun fel de problemă, vă puteți imagina că nimeni nu acționează în sensul unei bune gospodăriri, cât timp există un corn al abundenței, dar nu mai există, din păcate, și trebuie să spunem acest lucru, din care se finanțează aceste lucruri. E nevoie, deci, să legăm salarizarea de activitatea spitalului.

Gândiți-vă că la anumite spitale, costurile de personal depășesc peste 90%. Întreb, cu ce mai rămâne? Medicamente, analize, se mai poate face ceva pentru pacienți de adevăratelea, sau pacienții sunt doar o formă pentru ca acel spital să meargă în felul acesta? Cred că ar putea să meargă mai bine. Avem decontări fictive sau umflate, în multe cazuri. Gândiți-vă că aproape toate spitalele din România au consultanți pentru a-și îmbunătății ICM-ul, așa numit, indicatorul de complexitate. Și dacă știi cum se întocmește o foaie de tratament, o foaie de observație cu anumite boli suplimentare care se trec acolo, ..cu anumite analize suplimentare, atunci sumele pe care le primești sunt mai mari. Nu pentru că ești mai complex, nu pentru că faci lucrurile mai bine, ci pentru că scrii mai bine și optimizezi mai bine.

Ar fi bine să fie în realitate acest lucru, dar pentru asta casele trebuie să-și facă datoria și să verifice acest lucru, pentru că altfel părem că avem niște spitale ultraperformante, dar asta trebuie să perceapă și românii. Și cât timp nu vedem că, deși sumele au crescut într-o dinamică foarte mare în acești ani, percepția asupra sistemului de sănătate nu se îmbunătățește, înseamnă că avem niște probleme acolo și, deci, creșterea de resurse n-are nicio legătură cu îmbunătățirea percepției. Avem cheltuieli cu medicamentele scăpate de sub control, care se extind de la an la an. De ce? Suntem..., în primul rând că nu controlăm aici aproape nimic, numărul de medicamente inovative este foarte mare, sunt medicamentele scumpe și cred că suntem una din puținele țări în care ponderea acestor medicamente inovative este mult mai mare decât a celor generice, care rezolvă, pentru 90% din boli, exact în același fel partea de tratament. Dar, sigur că, dacă prescrii un medicament generic, așa, în general, s-ar putea ca un congres să se organizeze la București sau la Sofia, și nu la o distanță mult mai mare. Și aici trebuie să inversăm balanța.

Dar asta înseamnă că atât Ministerul Sănătății, cât și Casa trebuie să intervină și să corecteze lucrurile și cu bani mai puțini să rezolvăm, în 99% din cazuri, problemele legate de tratamentul pacienților. Sigur, sunt medicamente speciale care nu pot fi înlocuite, înțelegem asta, dar asta nu trebuie să fie regula, ci excepția. Avem concedii medicale extinse, dacă vă uitați la statistică o să vedeți că avem niște punţi în perioadele critice, între sărbători, și se vede un vârf de concedii programate exact patru zile și este evident că aceste lucruri invalidează statistica, nu te poți îmbolnăvi programat într-un număr atât de mare.

Avem un număr de analize paraclinice foarte extinse, RMN-uri, CT-uri, unele justificate într-adevăr, nu le contestăm, dar în mod cert melanjul dintre sectorul public și cel privat a făcut că în ultimii ani, din păcate, în multe locuri, să socializăm cheltuielile și să privatizăm câștigurile. Și Casele de sănătate, Ministerul Sănătății, direcțiile de sănătate publică trebuie să treacă de la perspectiva de spectator sau, mai rău, complice, la cea de regulator, la cea de apărător al intereselor cetățenilor, pacienților și statului, pentru că altfel nu vom mai putea suporta aceste creșteri. Și dacă vrem, într-adevăr, să avem un sistem de sănătate, nu mai trebuie să continuăm cu risipa. E un domeniu important, atât din punct de vedere social, dar, și mai ales, bugetar, în situația în care vă fac această prezentare, pentru că înseamnă un impact foarte mare pe bugetul țării noastre“ - a mai precizat premierul Ilie Bolojan. 

Citește și: 


Premierul României, Ilie Bolojan - „E nevoie să finalizăm digitalizarea ANAF. E o poveste fără sfârșit“