Pe urmele patimilor Mântuitorului Drumul Crucii, refăcut la Saraiu în Joia Mare (galerie foto)

Lacrimi, durere, o cruce de lemn şi o cunună de spini. În Joia Mare, la Saraiu, timpul s-a oprit în loc, iar văzduhul s-a umplut de miros de sfântă sărbătoare. Zeci de oameni, aleşi locali, dar şi senatori şi deputaţi în Parlamentul României, Înaltpreasfinţia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi un sobor de preoţi, care au fost prezenţi ieri la Saraiu, alături de primarul Dorinela Irimia, pentru a reface Calea Curcii, au asistat la o adevărată lecţie de istorie şi religie. Actorii Teatrului Naţional de Stat din Constanţa au fost protagoniştii unui spectacol dur, dar deosebit de impresionant. Toţi cei prezenţi au avut ocazia de a vedea refăcute scenele ultimelor clipe din viaţa lui Iisus Hristos.
Drumul Crucii, Via Crucis sau Via Dolorosa este în realitate o stradă din Orașul Vechi din Ierusalim, despre care se spune că este drumul pe care Mântuitorul a mers, purtând crucea, spre crucificarea de pe dealul Golgotei, începând din momentul judecăţii Sale de către Pilat în pretoriu şi culminând cu răstignirea şi moartea Lui. Mergând pe Calea Crucii, credincioşii fac 14 opriri.

Drumul Crucii porneşte din curtea casei lui Pilat din Pont, unde Iisus Hristos este judecat şi condamnat la moarte de către popor. În pretoriu, iudeii l-au condamnat pe Fiul lui Dumnezeu, strigând „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!“. La Saraiu, procesiunea a pornit de la biserica satului, iar mulţimea a coborât, încet, către centrul localităţii.
Cea de-a doua staţionare reprezintă punerea Crucii pe umerii Domnului şi pornirea spre Golgota. De aici, urmează prima cădere a Mântuitorului sub povara Crucii. Continuând calea osândei, are loc întâlnirea Domnului cu Maica Sa îndurerată.


A cincea staţionare are loc atunci când bunul Simon Cirineanul ridică Crucea Domnului, spre a-L ajuta. Drumul Crucii se continuă apoi spre locul în care marama Veronicăi aminteşte de prima icoană a Mântuitorului. La cea de-a şasea oprire are loc întâlnirea Domnului cu Veronica, cea care îi şterge lui Hristos chipul cu marama de pe capul său. Chipul Mântuitorului rămâne impregnat pe maramă. Apoi are loc a doua cădere a lui Iisus la pământ şi cea de-a opta oprire - întâlnirea Domnului cu femeile ce se tânguiau pentru El. La cea de-a noua oprire are loc a treia cădere a Mântuitorului la pământ, la mică distanţă de precedenta.

Apoi Mântuitorul ajunge la stânca Golgotei, unde este dezbrăcat de hainele Sale şi înfăşurat într-o mantie. Mâinile îi sunt legate pe cruce şi pironite. La fel şi picioarele, iar deasupra capului, însângerat din cauza coroanei de spini, este pusă inscripţia „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor“. Alături de Iisus stă Maria, mama Lui, Maria Magdalena și Ioan. Cea de-a douăsprezecea oprire reprezintă răstignirea şi moartea Domnului pe cruce, atunci când, privind spre Cer, Iisus a strigat: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?“. Conform Bibliei, pământul s-a fi cutremurat, soarele s-a întunecat, multe suflete au plecat la cer, iar catapeteasma din templu s-a rupt pe jumătate. Este apoi coborât de pe cruce. După moartea Sa, Iisus Hristosa fost împuns cu o suliţă de către ostaşi, iar fluierele picioarelor i-au fost zdrobite, apoi trupul Său a fost dat jos de pe Cruce. Corpul I-a fost aşezat apoi pe Piatra Durerii sau Piatra Ungerii, unde a fost uns în grabă şi înfăşurat în giulgiu, înainte de a fi pus în mormânt. Drumul se opreşte odată cu punerea Domnului în Sfântul Mormânt şi cu Învierea Sa în cea de-a treia zi.
 
Drumul este unul încărcat de emoţii şi durere, o cale pe care, străbătând-o chiar numai cu gândul, face ca sufletele să se umple de dorinţa de a deveni mai buni, mai credincioşi, mai aproape de cele sfinte.
 
După închieierea momentelor dramatice de pe Drumul Crucii, evenimentul a continuat să producă emoţii. O tânără artistă, fiică a satului, a ţinut în mod special să le dăruiască primarului Dorinela Irimia şi Înaltpreasfinţiei Sale Teodosie câte o pictură reprezentându-l pe Iisus Hristos. De asemenea, şi şefa administraţiei locale de la Saraiu i-a dăruit Arhiepiscopului Tomisului o cârjă arhierească. Cârja simbolizează puterea de a păstori Biserica şi autoritatea pastorală a arhiereului, după modelul lui Moise şi Aaron care purtau toiege, ca semne văzute ale autorităţii şi puterii lor de a conduce poporul evreu.