Oud, istoria celui mai scump lemn din lume și rolul său în parfumeria arabă

 
Pentru muritorii obișnuiți, oud reprezintă trei litere împreună cu puțină semnificație, de cele mai multe ori scrise pe o sticlă de parfum arăbesc. Pentru alții nu înseamnă nimic. Oud. Este doar un cuvânt. Ei bine, este mai mult decât atât. Dacă ai fost vreodată curios de unde vine acest cuvânt, ce înseamnă și care este rolul său în parfumerie, citește în continuare.
 
Oudul provine din lemn, mai precis din scoarța arborelui Aquilaria, denumit și agar.
 
În română poate fi tradus ca agar sau lemn de agar. Este o specie de arbore care crește doar în Asia de Sud. Putem deduce de aici că producția sa a fost, din punct de vedere istoric, destul de restrânsă. Asta face ca acest tip de lemn să fie un produs destinat în antichitate doar celor mai bogați și cu sânge albastru.
 

 
Oudul reprezintă componenta aromatică prin excelență a culturii arabe. Una dintre semnificațiile sale identitare de necontestat și care simbolizează, atunci când este ars, nu doar primirea oricărui oaspete, ci face parte din modul de viață al arabilor.
 
Parfum arăbesc - oferte
 
Oudul este pătrunzător și aroma lui percepută este diferită pentru fiecare persoană. De ce este însă oudul atât de scump la origine?
 
Oud: Valoarea vârstei
 
Lemnul în sine nu este nici scump, nici special. Ideea de bază este că începe să capete valoare abia atunci când Aquilaria este atacată, în mod paradoxal, de o ciupercă invadatoare. Copacul produce o rășină ca mecanism de apărare împotriva ciupercii, care acoperă lemnul și, într-un fel, îl infuzează cu aromă. Secretul este că acest proces de impregnare poate - și ar trebui - să dureze minim 75 de ani.
 
Daca ești în căutarea celui mai bun oud, nu poți folosi copaci mai mici de vârsta respectivă și, dacă tot o faci, materia primă rezultată nu are calitatea celei mai vechi. De aici și prețul său astronomic și valoarea sa incomensurabilă.
 
Rășina de oud se formează puțin câte puțin, cu o pigmentare minimă a ciupercii între 20 și 25 de ani, ceea ce reprezintă un proces de apărare a arborelui însuși împotriva atacatorului său.
 

 
Fiecare Aquilaria are nevoie de minimum 7,5 kg de rășină uleioasă pentru a transforma lemnul care îl compune în scoarțele dure și fulgii de lemn din care emană aroma de oud, cele infectate de bacterii. Și asta se întâmplă doar când trec anii: mulți ani, după cum vezi.
 
Ideea este că atunci când trec acei 75-80 de ani, oudul e gata de a fi extras, dar, după cum vă puteți imagina, o trasabilitate - acest cuvânt atât de la modă astăzi - nu există și, în plus, se poate întâmpla ca o Aquilaria să nu producă ceea ce teoretic se așteaptă de la ea. Sau să moară din cauza ciupercii, ceva destul de comun. Vorbim despre mama natură, aleatorie și imprevizibilă. Așa se face că, în termeni mai mult sau mai puțin generali, putem spune că doar una din 10 Aquilaria poate produce oud de calitate în condiții bune.
 
Nebunia prețului oudului
 
Oudul, la fel de important în cultura arabă precum lemnul de santal sau chihlimbarul, provine din mai multe țări, deși cel mai mult se presupune că se găsește în sudul Indiei, Cambodgia și Malaezia.
 
În funcție de partea tăieturii și de partea din care este extras din copac, oudul ajunge la prețuri care par o adevărată nebunie: până la 125.000 de euro pe kilogramul de cel mai bun oud indian, extrem de rar, aproape epuizat. 125.000 de euro, da. Pentru un kilogram de oud vechi, adânc, de intensitate aromatică maximă, produs de-a lungul anilor. De aproape trei ori mai scump decât aurul! Un kilogram de aur pur poate fi cumpărat astăzi cu aproximativ 45.000 de euro, poate puțin mai mult.
 

 
La oud s-a aplicat în urmă cu câțiva ani o strategie de protecție similară celei realizate cu alte elemente extrem de prețioase și rare. Traficul de lemn sau scoarță de oud are limitări enorme în Asia și în ultimul deceniu comercializarea derivată din producția sa a fost restrânsă la maximum. Practic, este controlat până la punctul în care la sfârșitul ultimului deceniu era foarte greu să găsești oud de calitate chiar în India.
 
Chiar dacă îl vrei doar ca tămâie, oud-ul autentic și de calitate recunoscută este scump prin definiție. Chiar și dacă e vorba de calitate slabă, fiecare gram de oud poate costa 20 de euro.
 
Dacă vrei cantități mari, prețul unitar scade, dar în cazul unui oud bun, este normal să plătești minimum 5.000 de euro pe kilogram. Și nu este cel mai scump, desigur, pentru că acel număr este dublat pentru cel mai bun oud pentru tămâie.
 
Trebuie avut în vedere că pentru ca oudul să fie considerat de calitate superioară, prima premisă este ca bucata de scoarță să fie foarte puțin lucrată, pur și simplu curățată de rugozități și ușor lustruită. Și, desigur, fără nimic adăugat. Dacă provine din soiul Aquilaria malaccensis, cu atât mai bine.
 
Deși tot ce ai citit până acum poate părea cel puțin curios, adevărata dimensiune a oudului nu se regăsește în arderea lui ca tămâie. Nici măcar în utilizarea sa medicinală, nici ca ulei de masaj. Uleiul are foarte mult de-a face cu asta, da. Rășina din lemn de oud servește drept bază pentru realizarea multora dintre cele mai exclusiviste parfumuri de pe planetă.
 

 
Aici se află adevărata dimensiune a oudului, faima sa globală de aici vine. Uleiurile esențiale confirmă baza structurală a oricărui parfum care se respectă. Cu cât concentrația de ulei esențial este mai mare, cu atât parfumul este mai bun și, de fapt, așa se caracterizează acesta din urmă deoarece conține o concentrație mare de ulei.
 
Oudul a fost folosit din punct de vedere istoric și tradițional de lumea arabă în parfumuri, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Și, deși probabil nu o știi, este posibil ca acel parfum pe care îl apreciezi și tu foarte mult să aibă o concentrație mai mică sau mai mare de oud.
 
Acesta este nivelul de dependență al acestei componente, încât s-a putut extrage sintetic, astfel încât parfumerii mari și mici îl folosesc pentru a construi baze aromatice pentru parfumurile lor.
 

 
Este la fel? Desigur, oudul sintetic nu are nici nuanța, nici profunzimea și, mai ales, moliciunea oudului autentic. Dar trebuie recunoscut că este cu mult mai ieftin și că este, ca să spunem așa, o opțiune atractivă, simplă și utilă.
 
Lucrul cu oud autentic este altceva. Este dificil să transferi aroma rășinii de oud pe hârtie, dar obișnuiește-te cu ideea unui amestec cald, de vanilie prăjită și profundă. Asta rămâne. Se întâmplă rar să te cucerească din prima, datorită complexității aromelor sale, dar odată ce o face, nu te mai părăsește.