Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
14:10 23 09 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

O jurnalistă italiană a scris un reportaj impresionant Despre badanta Liliana, din Constanța, cu care a călătorit cu autocarul 35 de ore

ro

10 Jan, 2018 06:39 2225 Marime text
Un frumos şi emoţionant articol scris de Francesca Borri pentru publicaţia italiană, „Il Fatto Quotidiano", preluat de rotalianul.com atrage atenţia asupra sacrificiilor, a trăirilor, a vieţii dure a badantelor românce din Italia.

În textul publicat ieri, 9 ianuarie, jurnalista italiancă ziarista spune că a călătorit cu Liliana, 35 de ore, în timp ce se întorcea cu autobuzul de la Bucureşti la Roma.

Nu a văzut niciodată Bucureştiul.

Liliana de lângă mine vine din Constanţa, de la Marea Neagră, şi a văzut doar două oraşe în afară de cel natal: Castellammare di Stabia, unde a lucrat şase luni fără să fie plătită, iar acum Arezzo.

Unde asistă o doamnă italiancă relativ tânără, are 70 de ani dar care respiră cu ajutorul unui rezervor de oxigen şi trebuie să fie întotdeauna cineva în preajma ei pentru că dacă se blochează rezervorul cu oxigen, ea nu mai poate respira.

În acelaşi bloc locuieşte şi sora doamnei, chiar pe acelaşi etaj, împreună cu soţul ei care este bolnav de Parkinson. in cele din urmă, Liliana îi ajută pe toţi trei.

„Mai bine spus de toţi patru, pentru că tocmai şi-au cumpărat un câine.

Mă ocup eu de tot. De casă, de cumpărături, de dus la medic şi de medicamente", povesteşte Liliana.

„Si totuşi", spune ea, „am noroc. Am un contract de muncă, am un salariu şi am şi o zi liberă!" Pe care pentru că nu are propria sa casă, propriul său spaţiu, o petrece la Coop.


Copiii doamnei pe care Liliana o ingrijeşte locuiesc în Milano. Din când în când, mai dau câte un telefon. „Dar sunt oameni cumsecade", spune ea. „Sunt norocoasă."

A încercat să lucreze oriunde si orice, numai să nu trebuiască să plece!
Liliana are o diplomă cu profilul chimie. A încercat orice în România, numai să nu plece de acasă, a lucrat ca muncitoare, chiar şi în agricultură. Dar avea doi copii mici şi un soţ alcoolist, banii nu le ajungeau iar de multe ori mergeau la culcare flămânzi. A decis să plece, nu pentru un viitor mai bun ci pentru un prezent mai bun pentru copiii ei! Si a fost mai bun, doar că Liliana nu a fost acolo să trăiască în prezentul lor, al copiilor săi. Au crescut singuri, cu banii munciţi şi trimişi de mama lor. „Astăzi au douăzeci de ani şi ambii lucrează pe nave de croazieră. Cu toate acestea, mulţi copii rămaşi în ţară au avut probleme, iar astăzi sunt dependenţi de droguri. Mulţi cu părinţii în străinătate s-au şi sinucis, eu am fost mereu o norocoasă", spune Liliana.
Dar aceea a copiilor săi nu este singura viaţă pierdută a Lilianei: „Cunosc şi alte îngrijitoare, da. Ne întâlnim când suntem libere şi mai vorbim la Coop. Dar nimic mai mult", spune femeia. „Când lucrezi ca mine eşti un pic ca un om care trăieşte închis într-un birou, mereu la serviciu. Nu mai ai timp şi nici nu-ţi mai stă capul la altceva."
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii