Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
04:26 28 05 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Legenda neștiută a Iepurașului de Paște, povestită de părintele Marius Moșteanu

ro

06 Apr, 2018 00:00 14380 Marime text
Până mai ieri, am trăit cu impresia că vestitul Iepuraș ce vine doar la copiii cuminți nu este decât o invenție de marketing, la fel ca multe altele de acest gen împrumutate de peste ocean.
 
Și totuși, la finalul unui recent interviu pe care l-ați putut citi la începutul acestei săptămâni, părintele Marius Moșteanu, de la Biserica „Sfântul Nicolae Vechi“ din Constanța, ne-a invitat să... scoatem la lumină adevărata legendă a Iepurașului cel darnic, care vine, precum Moș Crăciun, doar la copiii cuminți.
„Poate că i s-au legat și niște tare de marketing, dar Iepurașul este cu totul și cu totul un obicei păgânesc creștinat. Ca să o luăm de la început, să înțelegem despre ce este vorba, cu privire de creștinism trebuie să vă spun ceva. Creștinismul nu vine niciodată pe pietre. A venit pe culturi, pe inteligențe, pe preocupări, pe națiuni, pe familii, a venit pe ceva. Acel ceva care în tradiția elenistică era aplecarea către spiritualitate a fost găsit de Sfântul Apostol Pavel, care atunci când a venit în Atena, înainte de a vorbi atenienilor a mers prin locurile prin care ei se întâlneau, prin piețe, prin agora, și a văzut acolo o statuie care era închinată zeului necunoscut.

Vasăzică, spiritualitatea elenistică, mitologia greacă, vorbea despre toți zeii, dar își lăsase un colțișor pentru un zeu necunoscut. Și atunci, Sfântul Apostol Pavel le-a spus că a venit în fața lor să vorbească despre acel zeu necunoscut. Și a vorbit despre Dumnezeul creștin.
 
Cred că aceeași atitudine au avut-o și misionarii care au venit să propovăduiască creștinismul la popoarele germanice, când au găsit că primăvara popoarele acestea serbau o zeiță, Eostre, care era considerată o zeiță a lunii și a primăverii, a vieții. Și anume, se spunea în tradiția popoarelor acestora că această zeiță, într-o primăvară, a găsit rănită o pasăre. Și i s-a făcut milă de ea și a vrut să o ajute.

Nu a putut să facă mai mult decât să o transforme dintr-o pasăre care putea să fie lesne omorâtă de animalele pădurii într-un iepuraș care știm că are viteza mai mare. Numai că i-a lăsat darul ei firesc de a depune ouă. Și această pasăre cu chip de iepure, când a constatat că a scăpat din ghearele unor animale de pradă, și-a amintit că acest lucru s-a întâmplat prin voința și intervenția unei zeități. Și a început ca ouăle pe care le făcea să le coloreze și să le aducă ofrandă zeiței Eostre.
 
Această tradiție a fost preluată de către creștinatorii popoarelor germanice, care au spus că o vor serba pe zeiță într-o altă dimensiune, pe Hristos care a înviat, care a folosit tot ceea ce era bun ca să ne vindece pe noi. Și în acest joc au folosit și vechiul simbol al Învierii Domnului, care este oul.

Oul este simbolul Paștelui pentru că un pui niciodată nu poate să iasă din ou ajutat de cineva. Dacă îl ajută cineva și desface în locul lui oul ca să iasă, puiul acela moare. El trebuie să aibă putere ca să iasă singur la lumină, altfel nu se poate. Acest simbol al Paștelui, al lui Hristos înviat dintr-un mormânt din care n-a dat nimeni piatra la o parte, a fost preluat mai departe și împreună cu iepurașul care vopsea respectivele ouă.
 
Așa au început să spună că Iepurașul vine cu surprize în perioada aceasta pascală, vine cu ouă pe care le dă copiilor care sunt cuminți. Așa au fost introduși copiii într-o anumită grijă, astfel încât și ei să aștepte Paștele nu stând degeaba, ci făcând niște lucruri frumoase. Fiind mai cuminți, obținând rezultate mai bune și așa mai departe.
 
Din punct de vedere istoric, legenda lui Eostre, a iepurașului și a ouălor roșii a avut o anumită cronologie, începând cu 1590 sunt primele documente că popoarele germanice au vorbit și au scris despre această tradiție. Între timp, pe la anul 1800, în Germania și Franța au început să apară iepurașii de aluat și zahăr.

Apoi au apărut ouăle de ciocolată. Mai știm că imigranții din America au adus cu ei toate obiceiurile acestea și s-au împrăștiat. America însemnând pentru noi, europenii, dezvoltarea supermarketului și a PR-ului în ceea ce privește o sărbătoare și de atunci s-au umplut magazinele de iepurași și de ouă.
 
Cred că suntem datori să explicăm că nu este o imagine falsă, ci una creștinată a unui obicei care nu mai este păgân. A face daruri copiilor nu poate să fie un lucru rău sau un lucru care să ne depărteze de creștinism.

A da copiilor posibilitatea de a intra în concurență cu ei înșiși, de a fi mai buni, mai îngăduitori, mai productivi la școală, mai atenți ca să primească ceva de la Iepuraș cred, de asemenea, că nu este un lucru rău“.

Ti-a placut articolul?

Comentarii