Este Ziua Minerului Cum arată o zi din viața unui miner (video)

• Azi, în România este sărbătorită Ziua Minerului. 
• Evenimentul este marcat în data de 6 august, când minerii îi comemorează pe ortacii ucişi în timpul grevei de la Lupeni, din 5-6 august 1929.

Ziua minerului este marcată în fiecare an la 6 august, dată la care sunt comemoraţi minerii ucişi în timpul grevei de la Lupeni din august 1929. Totodată, sunt comemorate victimele numeroaselor accidente de muncă din minerit.

Greva muncitorilor mineri de la Lupeni a izbucnit la 5 august 1929 din cauza nerezolvării conflictului de muncă dintre minerii din Valea Jiului şi societăţile carbonifere referitor la încheierea noului contract colectiv de muncă, în care muncitorii cereau să se prevadă: ziua de lucru de opt ore, mărirea salariilor cu 40 la sută, revizuirea salariilor pe categorii, distribuirea retroactivă a unui procent de 15 la sută din veniturile societăţii, desfiinţarea amenzilor ş.a., se arată în volumul ''Istoria României în date'' (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Minerul (ortacul, băieșul) este angajatul care lucrează în ramura mineritului și contribuie la extragerea minereurilor.

Din cauza muncii în condiții grele din subteran, majoritatea minerilor sunt bărbați, cazuri de excepție când în mină au lucrat în trecut femei și copii, care primeau salarii mai mici.

Pentru tracțiunea vagoneților era folosit în trecut calul care orbea în subteran. Numai în bazinul Ruhr erau folosiți în minele de cărbuni 8000 de cai, încă în anul 1956 fiind folosiți 400 de cai pentru transport. Caii din subteran se îmbolnăveau de pneumoconioze (boli pulmonare) mai rar ca minerii, însă din cauza diferențelor de temperatură de la subteran la suprafață se răceau frecvent și aveau probleme oculare. In Germania ultimul cal de mină a fost scos din subteran la data de 22 iunie 1966, după o perioadă de 12 ani, scrie wikipedia.org.

Azi numai în „America Latină” lucrează în mină femei și copii, în Europa începând din secolul XIX s-a interzis munca în mină a femeilor și copiilor.

Ziaristii de la cotidianul ZIUA de Constanta au lucrat un schimb alaturi de ortacii de la Altan Tepe. 

De peste 50 de ani, în mina de cupru de aici nu s-a investit nimic pentru modernizare.

În anii `70, vagonetele incarcate cu minereu erau trase de măgari, în timp, acestia fiind inlocuiti de mineri.Pentru locuitorii coloniei Altan Tepe, mina reprezinta viața lor. Nici unul din ortacii pensionați nu mai traieste mai mult de cinci ani și foarte rar care ajunge la zece . Cei mai mari dușmani ai minei de aici sunt marea și lipsa de investiții. Ortacii spun că noi am fost primii ziaristi care am intrat vreodata în mâna lor.

Localitatea Altan Tepe nu exista pe hărțile Dobrogei. Toti cei care o știu, o știu dupa numele minei Altan Tepe, "Muntele de aur", cum se traduce din limba turcă. Aici, exploatarea zăcământului de cupru a început cu mult inainte de cel de-al doilea Razboi Mondial, dar a fost intensificată abia dupa anul 1964. Atunci s-a constituit și colonia care poarta numele minei si care, administrativ, aparține de comuna Stejaru. În mica așezare trăiesc din salariile amărâte ale celor 300 de ortaci aproape o mie de suflete. Minerii lucrează în adancuri, prin praf, prin apă, prin fum, si cu un munte de rocă deasupra capetelor, mai rău ca în iad. Ca si alti colegi de-ai lor din alte exploatari, cei de la Altan Tepe stiu ca intră în schimb, dar nu știu daca mai ies, deși mina de aici este una dintre cele mai sigure din țară.

Mina este viața coloniei

Zăcământul de cupru se scoate, așa cum spuneam, de la o adâncime de peste 700 de metri printr-un complex de extracție, alcătuit din mașini concepute special în acest sens, dar și dintr-un sistem de pompe pentru scoaterea apei de mare din subteran, pentru că trebuie să spunem că apa de mare se infiltrează până acolo, deși mina se afla la aproape o sută de kilometri de Constanța. Apa este scoasă din adancuri cu pompele, care acționeaza continuu, cu consumuri energetice uriase și, desigur, cu costuri destul de ridicate. Tocmai aceasta a făcut ca datoriile minei să ajungă  astăzi la peste 50 de miliarde de lei, cele mai multe din restanțele în cauză reprezentându-le penalitățile. Mai trebuie precizat că aceste datorii s-au acumulat în timp, încă din anii 1992-1993, de atunci plătindu-se efectiv la zi, dar fără penalități. Bani pentru mâncare și întreținere, tot de la mina vin, desigur. 

În video -ul de mai jos, puteți urmări cum arată o zi din viața unui miner.

Citește și: Oameni in locul magarilor


 


Sursa foto: wikipedia.org
Sursa video: Youtube/ dancyoby1