Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
04:59 18 06 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Stefan Iordache este "Barrymore"

ro

22 Mar, 2003 00:00 2162 Marime text
Joi seara, Teatrul Comic din Bucuresti a revenit pe scena constanteana cu spectacolul-monolg "Barrymore" de William Luce (adaptare de Radu Beligan si Liviu Dorneanu), in regia si coregrafia sotilor Gelu si Roxana Colceag si interpretarea remarcabila a maestrului Stefan Iordache. Timp de doua ore si zece minute, spectacolul ilustreaza dramatic celebrele cuvinte ale lui Prospero: "Plamada suntem precum cea din care/ facute-s visele si scurta viata/ inconjurata ni-e de somn" - "vise" in agonia singuratatii bantuite de stafiile personajelor si oamenilor care au populat viata unui actor de geniu, interpretat pana la identificare de Actorul Stefan Iordache. Spectrele vin in scena pe rand, resuscitate de o anamneza haotica sau evocate de obiecte care se identifica metonimic cu persoanele carora le-au apartinut. Cu o inteligenta deosebita, multa autoironie, deseori amara, si cu detasarea marii treceri pe care o presimte, John "Jackie" Barrymore retraieste intr-un "delirium tremens", asistat discret si fidel de prietenul, regizor, sufleur, impresar, Frank Ned (interpretat de chiar regizorul Gelu Colgeac), momentele de succes, debutul sau cu Hamlet pe scena "National Theatre" din Londra, amintiri personale, incepand de la copilarie, trecand prin "inventarul" celor patru sotii, clinica de dezalcoolizare (construita in desert pentru a-i pune pe pacienti "la uscat"), un amalgam dramatic al rolurilor ce fac un regal shakespearean, si culminand in actul al doilea cu un dans ca un cantec de lebada, incheiat cu reintoarcerea la inocenta, recuperata in imaginea bunicii la sanul careia se adaposteste pentru odihna finala. "Se spune despre mine ca sunt un personaj tragic. Si nici macar nu am murit", este una din replicile piesei. John Barrymore traieste prin chiar aceasta piesa, prin marele rol pe care il face Stefan Iordache. Pretextul piesei este repetitia pentru rolul lui Richard al III-lea, spectacolul devine astfel interactiv, cu atat mai mult cu cat inegalabilul protagonist face un joc deschis, si delicioase momente de improvizatie.

Ti-a placut articolul?

Comentarii