Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
06:08 18 11 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

La bordul „Eteronei“ În apele Cerului (galerie foto)

ro

18 Oct, 2019 00:00 1734 Marime text
Adulat la Paris și nu de puține ori luat peste picior la București, căpitanul Ștefan Christescu (1864 - 1929), fost ofițer activ în Marina Română, rămâne, pentru acel revoluționar început de secol XX, dacă nu un fenomen, în adevăratul sens al cuvântului, cel puțin un enciclopedist care, cu aura sa ușor fantezistă, s-a impus în Europa ca un inginer inventiv, un filosof plin de originalitate și un mare filantrop.
 
 
Ingenioasă și surprinzătoare, teoria sa cosmogonică, numită „eteronică”, dezvoltată și intens promovată începând cu anul 1911, a fost surprinzător de apreciată în lumea științifică franceză. Ulterior, a înființat la București Academia de Cosmogonie Științifică. Chiar dacă nu a rezistat timpului, teoria sa a făcut vâlvă în mediile academice interne și internaționale și a atras, după sine, admirație, invidie și critici, în egală măsură.
 
Astfel, maiorul I.C. Pârăianu avea să-i facă o prezentare mai mult decât măgulitoare: “Este autorul a o serie de volume filosofice. A făcut numeroase studii în domeniul cosmogoniei și a evoluției energiei universale. Concepția sa cosmogonică a fost apreciată în Franța. Este însă puțin cunoscut. Teoriile sale prezintă oarecari contraziceri (sic!) cu teoriile lui Einstein.
 
Pe când Einstein prezintă eterul ca imobil, lumina constantă și gravitația ca un fenomen secundar, Christescu admite că aceste elemente nu sunt constante ci se află într-o schimbare continuă, de la o clipă la alta și, deci, odată cu ele și cele trei elemente se modifică, adică eterul, lumina și gravitația.
 
Christescu prezintă universul sub o formă nouă. Are concepția sa proprie, pe care ar putea-o numi sistemul celular al lumilor. Acest sistem este fundat pe o teorie foarte originală a simțurilor. Omul nu are numai cele cinci simțuri cunoscute, ci șapte. Simțul gravitației și gândirea se adaugă pe lângă cele cunoscute.
 
Simțul gravitației se constată la oameni (noi credem, după expunerile sale, că și la animale), deoarece organismul viu este construit pe același principiu ca și universul sau diferite sisteme solare. În organismul viu se petrece același fenomen al gravitației.
 
Gândirea trebuie considerată ca un simț. După cum celelalte simțuri dau posibilitatea să se ia contactul cu lumea exterioară, gândirea dă posibilitatea de a întruni constatările lor, de a lega vizibilul de invizibil. Distribuția materiei este o parte foarte importantă în teoriile lui Ștefan Christescu. El arată diviziunile sale astfel: eterul, ultraeterul și eteronii. Bazat pe această diviziune, se purcede la construirea sistemului cosmogonic.
 
La început, materia se află în starea eteronică și electromagnetică. Eteronii înmagazinează forțe solenoide, din aceste forțe a rezultat mișcarea de rotație și translație. Gravitația a rezultat din starea electromagnetică a corpurilor, care o aveau distribuită până în cea mai mici părticele, adică în eteroni. Acest fapt se poate constata și în univers.
 
Pământul se mișcă în jurul Soarelui, împreună cu acesta în jurul lui Gama; dar încă mișcarea nu s-a terminat deoarece Pământul împreună cu Soarele și cu Gama se învârtesc în jurul altui corp centru necunoscut. Apare, prin urmare, o întreită mișcare de rotație. Sistemul celular este bazat pe această întreită mișcare constatată și deci reală.
 
La cele trei mișcări reale simplex, duplex și triplex corespund trei serii de celule, și anume:
  1. Pământul
  2. Sistemul planetar
  3. Sistemul sideral
Dar mai există trei serii de forțe gravitative:
  1. Simplex
  2. Duplex
  3. Triplex
Aceste trei forțe se manifestă în fiecare din cele trei celule, iar în afară prin altă forță.
Apoi se mai constată trei serii de mișcări:
  1. Eliptice
  2. Elicoidale
  3. În dublă elice.
 
Și, în sfârșit, trei serii de mișcări relative. Aceste relativități explică și relativitatea Pământului în raport cu celula siderală. Spațiul cosmic este acela în care se mișcă sistemul lumii noastre cu sistemele altor lumi. Realitatea lumii în care trăim provine din existența evolutivă a Pământului în cele trei mișcări arătate mai sus.
 
Această realitate mai provine prin constatările si adaptarea simțurilor noastre în care intră și gândirea, la mediul în care trăim, adică la mediul pământesc. Relativitatea noastră și a Pământului stă în raport de relativitatea. Pământului în triplul sistem în care se află.”[1].
 
“Facla românească”, organ independent săptămânal, publicație coordonată de N. Casian, dedică duminică, 4 aprilie 1926, un “Număr festiv închinat marelui fiu al Neamului, Domnului Căpitan Ștefan Christescu”, sub deviza “A cinsti pe marii bărbați ai Neamului înseamnă a cinsti Neamul Însuși.”.  Cu toate acestea, în Memoriile sale, ilustrul matematician Octav Onicescu menționează, ca fapt divers: “Ne găseam, cu profesorul C. Rădulescu-Motru, cu profesorul de Filosofia dreptului Mircea Djuvara, cu profesorul Dimitrie Pompeiu și cu alți membri ai Comitetului Societății de Filosofie prezidată de Motru, la o ședință într-un capăt al imensei mese din această sală a Fundației (“Carol” - n.n.).
 
Intrând pe ușa de acces în Fundație, la Bibliotecă, trecuserăm toți pe lângă intrarea din Calea Victoriei la sala de conferințe și văzuserăm anunțată, chiar pentru acea oră, o conferință a căpitanului Christescu despre Teoria relativității a lui Albert Einstein, în legătură cu care acesta publicase mai multe volume.
 
Înainte de a intra în ordinea de zi, colegul Mircea Djuvara, profitând - cum a spus el - de prezența mea, a cerut lămuriri asupra operei căpitanului Christescu despre Teoria relativității a lui Albert Einstein. Profesorul Pompeiu ne-a spus că și el fusese invitat, dar nu s-a dus - cum a făcut, spre regretul său tardiv, decanul nostru de vârstă, David Emmanuel, pe care căpitanul Christescu îl adusese cu mașina.
 
Întâmplarea a făcut să existe pe masa la care eram așezați, însă spre mijlocul ei, un volum al căpitanului Christescu. Ca să-i răspund colegului Djuvara, am luat acest volum, l-am deschis la întâmplare și am citit două sau trei pasaje. Era un galimatias fără nici un sens! Am deschis, tot la întâmplare, altă pagină și am citit aproape aceleași afirmații. Evident, tot fără înțeles. După ce am repetat operația încă o dată, președintele nostru s-a declarat lămurit. De asemeni, profesorul Mircea Djuvara; și astfel, episodul “”căpitan Christescu” a fost elucidat.
 
Mai târziu, am aflat că operațiile acestea ale căpitanului nu erau lipsite de justificare. Lui îi serveau la prelungirea contractului de exploatare a unei mine de cărbuni, unde aducea, pe lângă argumentele sunătoare obligatorii, și argumente nobile demonstrând că exploatarea minei servește și unor scopuri înalte, științifice.”[2]. Când este vorba despre reputația inginerului Ștefan Christescu, polivalentul Mircea Vulcănescu este mult mai tranșant: “Nu uit, în aceeași sală, conferințele căpitanului Ștefan Christescu9, un specimen de savant, amețit de teorii, care venea cu o aparatură întreagă de saltimbanc: linii, metri, sfori, apărători de muște, în frac, cu mănuși albe să ne dovedească cum «a dat jos pe Anștain», prin invenția ultra-eterului și a altor concepte hazoase, construite cu «meta» și cu «para», de-i ziceam Metacăpitanul, Paraștefan, Ultrachristescu.
 
Venea și zicea publicului, în loc de «domnilor și doamnelor»: «Bă», și ca introducere: «Eu sunt căpitan, dar sunt și genial. Dovada: «ingenieur du genie», și scotea o carte de vizită: «Uite, scrie aici». Și o confirma și... Aici scotea o scrisoare. «Nu-i așa, doctore Marinescu?», se adresa el ilustrului neurolog, care din banca I îl aproba, băgând-o pe mânecă.
 
Să fi fost obsesia clinică de a nu-și contrazice «subiectele» sau admirația naivă a savantului pentru domeniile adecvate ale științei sale? Cine ne-o va mai putea spune? Fapt e că noi făceam haz mare de el și, având de ales între dusul la circ ori la Fundație, alegeam in corpore Fundația, unde ne distram cu inginerul Tănăsescu, mai târziu profesor la Politehnică, să intram în cabina electricianului și să-i stingem lumina în toiul demonstrației...
Și ce discuții, după aceea, până la ziuă, despre spațiu, timp și relativitate!...”[3].
 

Ctitor de muzeu

 
Unul dintre ingenioasele sale proiecte științifice a vizat înființarea, sub auspiciile Societății Radio-Academie, a Palatului Muzeului și Academiei de Cosmogonie științifică ETERONA, ambele cu personalitate juridică. Actul de fundație culturală al Academiei de Cosmogonie Științifică “Eterona” a fost autentificat de Tribunalul Ilfov, Secția de Notariat, la nr. 10408 din 1926, fiind publicat în “Monitorul Oficial” nr. 147/1926, cu următorul conținut:
 
“În scopul de a pune la îndemână publicului și în special studenților universitari, toate lucrările mele științifice, rezultatul muncii îndelungate a unei vieți întregi și a sacrificiilor ce am făcut pentru publicarea unor părți din ele în Franța și în scopul de a le vulgariza și perpetua generațiilor viitoare din România Mare, împreună cu soția mea, care a suportat, cu banii săi proprii, o parte din greutățile traiului nostru la Paris, de comun acord cu ea, am hotărât să facem instituțiunea culturală Academia de Cosmogonie Științifică Eterona, sub formă de fundațiune și în condițiile următoare:
 
  1. Scopul principal al Academiei de Cosmogonie Științifică “Eterona” este acela de a profesa și dezvolta, în cadrul teoriilor sistemului de cosmogonie științifică “Organizarea celulară și solenoidă a lumilor” și a concepțiilor geometriei euclidiene cu trei dimensiuni, științele relative la legătura evolutivă care trebuie să existe între energiile a cinci mari domenii ale cunoștințelor omenești, și anume:
  1. Între energiile gândirii omenești și acelea ale organismului fiziologic al omului; b. între energiile fiziologice ale omului și acelea ale organismului regnului animal c. Între energiile organismului fiziologic al regnului animal și acelea ale substanțelor mineralogice; d. Între energiile acestei substanțe mineralogice ale pământului și acelea ale substanțelor cosmice solare și universale.
 
Pe lângă aceste cinci mari secțiuni științifice specificate mai sus, se va ține seama și se va profesa, într-o secțiune specială, de principiile esențiale ale credinței și aspirației neamului românesc, independent de teoriile științifice care se vor studia, dezvolta și profesa în celelalte secțiuni, pentru a se stabili un acord între știință și credința religioasă.
 
  1. Această fundație va avea ca organ oficial de publicitate revista “Eteronica”, a cărei direcție și administrație vor fi cuprinse în regulamentul ce se va alcătui pentru această fundație.
 
  1. Toate cărțile de știință și filosofie din Biblioteca mea, împreună cu tablourile științifice și aparatele de explicații, demonstrații și proiecții luminoase, constituind un Muzeu de Cosmogonie științifică, precum și toate planșele, caietele, registrele de corespondență științifică și albumele de scrisori autografe ale savanților, precum și toate colecțiile științifice cu manuscrisele ce mai am de publicat pentru completarea operei mele științifice în noul meu studiu de cosmogonie științifică “Organizarea celulară și solenoidă a lumilor”, vor aparține acestei fundații culturale.
 
  1. Clădirea ce se va construi pentru această Instituție, cu fondurile ce se vor aduna din donațiile benevole ale persoanelor filantrope, ale autorităților publice și ale instituțiilor private, precum și din serbările și din conferințele ce voi face în acest scop, la care se vor adăuga și sumele din bani disponibile ale noastre, ale mele și ale soției mele, va face parte din această fundație.
 
  1. Cât voi trăi eu, Ștefan Christescu, inginer de construcții navale, întreaga direcție și administrație a acestei Fundații, precum și regulamentarea ei, se va face numai de către mine.
 
  1. După încetarea mea din viață, soția mea Jana căpitan Ștefan Christescu, născută Charobert, va avea dreptul să locuiască în imobilul Fundațiunii și se va ocupa de administrarea și conducerea Fundației, în calitate de soție și fondatoare, și să beneficieze de toate avantajele acestei instituții în tot timpul cât va trăi. Ea va desemna, chiar la deschiderea succesiunii, sălile ce înțelege să mai lase sau nu, din partea imobilului, ce va fi fost locuită de noi împreună, rămânând deschis publicului, conform cu regulamentul, numai sălile ce fuseseră afectate pentru bibliotecă, lectură, studii, laboratoare, conferințe și personalul de serviciu.
 
  1. După încetarea mea din viață, Direcția, Administrația și regulamentare acestei fundații se va face de soția mea, în unire cu Consiliul de Administrație format din trei membri, aleși din Comitetul Societății științifice Radio-Academie, înființată de mine, căpitan Ștefan Christescu și, în caz de dizolvare a acestei societăți, din trei profesori aleși de la Facultatea de Științe, Filosofie și Școala Politehnică, din cel mai mare din fiii mei, care vor fi în viață, și din fratele meu, locotenent-colonelul Ovidiu Christescu. Soția mea va face alegerea membrilor și consiliului, și va avea glasul hotărâtor în Direcția, Administrația și tot ceea ce privește această fundație.
 
  1. La încetarea din viață a soției mele și atunci când eu nu voi mai fi în viață, și în cazul când Ministerul Instrucțiunii Publice nu va voi să facă din această Fundație o Instituție de cultură publică, conform cu Regulamentul și cu prevederile art. 5, 6 și 7 din Statutele Societății Științifice Radio-Academie, precum și cu regulamentul acestei fundații, ea va trece în aceste condițiuni asupra Societății-Radio-Academie, iar în cazul de dizolvare al ei, asupra Asociațiunii Științifice a studenților universitari în Medicină”.
 
  1. Pentru ca acest așezământ de înaltă cultură științifică și filosofică să aibă tăria cuvenită, subscrisul împreună cu soția mea vom cere și stărui să i se dea personalitate morală și juridică.
 
 
  1. Îndeplinirea tuturor formalităților după autentificarea prezentului act la Tribunalul Ilfov, Secția de Notariat, le voi face eu, căpitan Ștefan Christescu la toate autoritățile judecătorești, administrative și financiare, pentru tot ceea ce privește constituirea legală a acestui act de fundație, precum și aducerea la îndeplinire a acelor prevăzute în ele.
 
Făcut astăzi, 14 aprilie, la București s/s Jane Căpitan Ștefan Christescu s/s Căpitan Ștefan Christescu Societatea științifică Radio-Academie, sub auspiciile căreia s-a constituit Fundația Academia de Cosmogonie Științifică ETERONA, includea în comitetul onorific, personalități de marcă din mediul academic și universitar. Astfel, din străinătate fuseseră cooptați Eduard Belin, președintele Radio-Clubului Franței, președinte al Uniunii Radiofonice din Franța, Eduard Branly, membru al Institutului Franței, profesor la Universitatea Catolică din Paris, doctor în științe matematice și în medicină, generalul Ferrié, membru al Institutului Franței, comandantul superior al trupelor și serviciilor de transport ale Armatei franceze, Daniel Berthelot, membru al Institutului Franței, profesor la Universitatea din Paris, R. de Valbreuze, fost președinte al Societății Amicilor de T.F.F., președinte al Federației Radio-Cluburilor din regiunea pariziană, generalul Paul Marie Pau, președintele Comitetului Central al Crucii Roșii franceze și al răniților de război, generalul Henri Mathias Berthelot, membru în Consiliul Superior de Război al Armatei franceze, guvernatorul orașului Strasbourg, A. de Saint Maxen, fost elev al Școlii Politehnice din Paris, Marcel Héraud, deputat al Parisului, președintele Federației Interaliate a Foștilor Combatanți și Réné Lisbonne, administrator delegat a Librăriei și Editurii Felix Alcan din Paris.
 
Printre personalitățile românești incluse în comitetul onorific s-au numărat Stelian Popescu, ministrul Justiției și director al ziarului “Universul”, viceamiralul Vasile Urseanu, fondatorul Societății Astronomice Române “Camille Flammarion” și ctitorul primului Observator Astronomic Popular din România, generalul Constantin Coandă, fost elev al Școlii Politehnice din Paris, licențiat în matematici la Sorbona, generalul Nicolae Rujinschi, Cavaler al Ordinului “Mihai Viteazul”, președintele Uniunii Ofițerilor în Rezervă, generalul Traian Moșoiu, deputat, fost ministru de Război și generalul Nicolae Sinescu, inspector general al Cavaleriei.
 
Membrii Comitetului de conducere al Muzeului și al Academiei de Cosmogonie Științifică “Eterona” au fost aleși în adunarea generală a membrilor fondatori din 21 decembrie 1925. Astfel, din comitet făceau parte făceau parte căpitanul Ștefan Christescu, inginer al Școlii de Geniu maritim din Paris, fost șef al marinei comerciale române, în calitate de președinte perpetuu; generalul G. Iannescu, fost elev al Școlii Politehnice din Paris, profesor al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu, fost director superior al Serviciului Geografic al Armatei și I.G. Vidrașcu, inginer inspector general în Corpul Tehnic, profesor la Școala Politehnică, șeful Serviciului Hidrografic din Ministerul de Domenii - ca vicepreședinți; comandorul Petre Popovăț, fost director al Serviciului Maritim Român (1908 - 1924) - secretar general; publicistul Iuliu Roșca - secretar administrativ; colonelul Nicolae Homoriceanu, licențiat în drept, avocat - șef al Contenciosului și profesorul I. Stroescu - contabil.
 
Ca membri erau înscriși generalul Referendaru, inspector general al Artileriei, generalul I. Negrei, fost elev al Școlii Politehnice din Paris, directorul Direcției Superioare Tehnice din Ministerul de Război, dr. D. Gerota, profesor la Facultatea de Medicină, generalul Pavelescu, director superior al Serviciului Geografic al Armatei, profesor la Școala Superioară de Război, colonelul Al. Cratero, fost elev al Școlii Superioare de Artilerie și Geniu, Al. Dem. Oprescu, procuror general la Înalta Curte de Casație, acocatul Anghel Apostoleanu, publicist, profesorul G. Arghirescu, vicerector al Academiei de Comerț, fost secretar general în Ministerul Cultelor, Grigore A. Filiti, inginer al Școlii Superioare de Mine din Paris, profesorul universitar G. Nichifor, profesorul universitar Dimitrie Pompei, doctor în științe matematice din Paris, locotenent-colonelul Al. Pârvanovici, licențiat în matematici, inginerul arhitect D. Atanasiu, fost elev al Școlilor Politehnice și de Arhitectură din Paris, locotenent-colonelul I.T. Ulic, inginer expert grafic, D. Moldoveanu, avocat la Contenciosul Căilor Ferate Române și locotenent-colonelul M. Stergeanul, fost elev al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu.
 
Cenzori au fost aleși locotenent-colonelul Al. Constantinescu-Scurteanu, fost elev al Școlii Speciale de Artilerie și geniu, locotenent-colonelul P. Dancov și inginerul G.I. Deciu. Ca cenzori supleanți au fost desemnați colonelul C. Urlățeanu, fost elev al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu, locotenent-colonelul P. Pastia și colonelul Ovidiu Christescu, fratele fondatorului.
 
Conform propriei concepții de organizare, datată 1 noiembrie 1928, “Muzeul cuprinde 25 de secțiuni, specificate în seria în care au fost alcătuite lucrările lui, pentru a reprezenta în mod grafic și prin legende explicative, noua concepție științifică și filosofică a creației, constituind sistemul “Organizarea celulară și solenoidă a lumilor”.
 
Având ca fundament un studiu nou asupra organizării atomilor, dintr-o triplă condensare evolutivă și adaptativă a unor particule primordiale, indivizibile, în stare solenoidă denumite eteroni, și luând ca bază de formare a lumilor Spațiul granulos, umplut de acești eteroni, la originea timpului de formare a lumilor, autorul parvine să sintetizeze creația lumilor micro și macrocosmice, din energiile cosmogene solenoide eteronice.
 
Din acest izvor unic de Energie creatoare, se înlănțuie în acest sistem toate seriile de transformări de energii: cosmice - terestre - biologice - fiziologice - psihologice și psihosociologice, explicându-se astfel natura materiei din care se compun corpurile, precum și cauzele tuturor fenomenelor aparținând acestei energii. Se formează cu modul acesta un Arbore genealogic al gândirii omenești, reprezentând o serie de silogisme științifice exprimând Trecutul, pentru fiecare clipă ce reprezintă Prezentul în mersul evoluției de sinteză, a vieții Omului, cu care, Trecut și Prezent, se poate înfățișa, ca Viitor, concluzia asupra Metavieții a unui Metaom.
Organismul Metaomului fiind lipsit de atomi, ce se reîntorc, după moarte, în lumea mineralogică fiziă, scăpând legilor gravitației materiale atomice din această lume trecătoare prin evoluția ei, se poate considera în stare de a plana în spațiu. În aceste condiții științifice și evolutive și adaptative, în care se înfățișează Trecutul și Prezentul, precum și Viitorul posibil al energiilor eteronice, se poate reprezenta existența, în spațiu, a unor Metaființe, adaptate într-un mediu sub-atomic, care continuă să evolueze în mijlocul unor energii derivate din energiile eteronice solenoide, într-o lume fizică, pe care o numesc eteronică, în legătură evolutivă cu lumea fizică atomică căreia îi urmează.
 
Cu modul acesta se realizează un Sistem complet asupra creației, care îmbrățișând domeniile tuturor științelor și cunoștințelor omenești, dă posibilitatea să se definescă o altă formațiune a energiilor subatonomice care pot contribui la o viață postumă celei actuale. Știința Metavieții este astfel creată în studiul Noii Fizici universale Eteronica, publicată sub titlul “Eteronica și Arhivele Universului”.
 
Și cum omul este trecător în această lume, închei aceste rânduri cu rugămintea ca toți românii și locuitorii din cuprinsul țării ca și toți străinii, intelectualii și filantropii de pretutindeni să facă să ființeze această operă a veacurilor, contribuind la fondul de construcție și de amenajare a Palatului “Eterona”, operă căreia, cu toate neajunsurile întâmpinate, i-am închinat munca, fără preget, a unei mari părți din viață, aducându-i ca jertfă tot avutul meu, prin publicarea și propaganda lucrărilor și prin fundația ce am făcut, fără ca să fi fost ajutat de nimeni, până-n prezent.”.
 
Muzeul Eterona urma să aibă următoarele secțiuni:
Secția I: Organizarea Celulară și Solenoidă a Lumilor cu variate planșe care prezintă și explică Macrocosmosul Simplex (Planetele și Pământul), Duplex (Soarele și Stelele) și Triplex (Universul sideral și toate celelalte universuri); lumile microcosmice: Simplex (ultra-eterii, proveniți din eteronii primordiali); Duplex (eterii ieșiți din ultr-eteri); Triplex (atomii născuți din condensarea eterilor).
Secția a II-a: Manifestarea Presei străine și române în favoarea sistemului: “Organizarea Celulară și Solenoidă a Lumilor”.
Secția a III-a: Știința Română la Expoziția de Fizică și de T.F.F. din Paris.
Secția a IV-a: Creațiunea și Mecanismul auto-motor - intracelulară - al celor trei sisteme de lumi Macrocosme: Simplex, Duplex, Triplex.
Secția a V-a: Manifestarea savanților și oamenilor iluștri, din țară și străinătate, în favoarea teoriilor din noul sistem de cosmogonie științifică: “Organizarea celulară și solenoidă a lumilor”.
Secția a VI-a: Succesele Propagandei în cele cinci continente ale acestui nou Studiu de Cosmogonie Științifică.
Secția a VII-a: Aportul științific și filologic general al noului sistem căpitan Ștefan Christescu, în raport cu sistemul clasic: Kepler - Newton - Laplace și cu sistemul modern: Lorentz -Einstein - Minkowski.
Secția a VIII-a: Explorațiuni în apele Cerului cu cosmonava “Eterona”, reprezentând începutul unor scenarii necesare unui film în 30 de episoade, fiecare independent unul de altul, sub titlul general: “Deslegarea Misterelor Creațiunii”.
Secția a IX-a: Aportul științific în Chimie.
Secția a X-a: Aportul științific în Fizică.
Secția a XI-a: Aportul științific în Domeniul Social-Religios. Interpretarea științifică a celor șase zile ale Creațiunii din Biblie.
Secția a XII-a: Evidențierea anomaliilor teoriilor moderne și prefacerea Fizicii și Chimiei actuale.
Secția a XIII-a: Aportul științific în Biologie. Demonstrarea fenomenului de bipartiție, baza reproducerii animale și umane.
Secția a XIV-a: Succesele Fizicii Universale.
Secția a XV-a: Aportul științific de învățare a geometriei.
Secția a XVI-a: Aportul științific general de învățare a Fizicii.
Secția a XVII-a: Aportul științific de ordin general astronomic.
Secția a XVIII-a: Aportul Științific de ordin psihologic.
Secția a XIX-a: Aportul științific de ordin metafizic. Crearea unei noi științe: “Meta-viața”, prin “stabilirea unui Ciclu Universal al Conștiinței”.
Secția XX: Arhivele Muzeului “Eterona”.
Secția a XXI-a: Geometria Eteronică cu trei dimensiuni și demonstrarea axiomelor lui Euclid.
Secția a XXII-a: Meconica (sic!) în Știința Eteronică.
Secția a XXIII-a: Fizica universală: Eteronica bazată pe noi principii izvorâte din tripla evoluție solenoidă a atomilor.
Secția a XXIV-a: Chimia Ultra-Atomică în Eteronica.
Secția a XXV-a: Știința universală a energiei, cuprinzând domeniile tuturor științelor.
 
Pe lângă o secție destinată arhivelor, Muzeul “Eterona” mai deținea o bibliotecă cu sală de lectură, laboratoare, săli pentru studii și conferințe. “Acest muzeu - spunea ctitorul său - este izvorât din necesitatea de a exprima formațiunea Universului și manifestarea fenomenelor din natură, în mod reprezentativ, prin graficuri, pentru a reda aceste chestiuni pe înțelesul tuturor. (…) La aceste motive “s-a adăugat în ultimii 17 ani (1911-1928), pericolul ce amenința sistemul științific și filosofic clasic, și prin urmare și sistemul Eteronicei, în curs de publicare.”.
 
Ca dovadă a determinării sale științifice, la 15 octombrie 1926 Ștefan Chrestescu a fondat și lansat pe piață “Eterona”. Revistă universală și cosmopolită, Organ oficial trimestrial al Academiei de Cosmogonie Științifică pentru vulgarizarea sistemului “Organizarea celulară și solenoidă a lumilor” și expunerea și difuziunea tuturor teoriilor științifice”.
 
Explicând necesitatea și scopul apariției acestei publicații, la 1 octombrie 1926, sub titlul “Ce este Eterona?”, Ștefan Christescu menționa: “După cum se poate vedea pe figura de pe copertă, având știința deasupra capului, indicând Pământul cu mâna stângă iar cu mâna dreaptă ținând făclia aprinsă către cer, sub o formă omenească «Eterona» luminează căile eterne ale Cosmosului invizibil, sub auspiciile înțelepciunii, a cărei emblemă este reprezentată în față și la picioarele ei.
 
Prin acest gest arătând acțiunea triumfătoare de penetrațiune a gândirii în tenebrele naturii, pentru a descoperi adevărul privitor la misterele creațiunii Universului, Pământului și Omului, precum și pe acela asupra manifestațiunilor tuturor fenomenelor, «Eterona» simbolizează știința universală a energiei expusă în noul studiu de cosmogonie științifică «Organizarea celulară și solenoidală a lumilor».
 
«Eterona» exprimă o concepție științifică și cosmogonică cu totul nouă; întinzând cercetările sale către originea lumilor, în energiile primordiale ale particulelor celor mai mici ce se pot concepe în substratul atomilor; aceștia din urmă fiind baza organizării materiei, ea va studia toate fazele evoluției lumilor micro și macrocosmice, până la epoca actuală, în care sinteza acestor energii este reprezentată prin creierul omenesc.
 
Energiile acestor particule numite eteroni, de unde derivă și denumirea de «Eterona», găsindu-se în toate părțile în Cosmos, în spațiu ca și în corpi, constituie singura cale cerească și prin toate părțile aceeași, care leagă, la originea lumilor, în spațiu și în timp, această gândire omenească rezultând din celulele creierului, care și ele sunt compuse din aceleași energii eteronice, prin intermediul atomilor, care le-au dat naștere și care întrețin aceste celule.
 
Pe acest motiv, cuvântul «Eterona» a fost consacrat pentru a exprima ansamblul științelor ce se referă la evoluția Universului, Pământului și Omului profesate la Academia de Cosmogonie Științifică și susținută de Revista Universală, al cărei nume îl exprimă. În asemenea condiții, Revista Universală «Eterona», organ oficial al Fundației «Căpitan Ștefan Christescu» - Academia de Cosmogonie Științifică - are ca scop:
 
De a susține știința clasică din sistemul Keppler - Newton - Laplace;
De a pune în lumină toate progresele științifice în cadrul geometriei euclidiene cu trei dimensiuni, în care s-a dezvoltat gândirea științifică a omului;
De a refuta toate teoriile sprijinite pe ipoteza existenței unei a patra dimensiuni, mai ales pe acelea din sistemul Lorentz - Einstein - Minkowski;
 
De a expune toate noile teorii asupra creației Universului, Pământului și Omului, precum și pe acelea ale manifestației tuturor fenomenelor de ordin cosmic, mineralogic, terestru, biologic, uman, psihologic și sociologic;
 
De a stabili probele științifice, ceea ce nu s-a putut face încă, ale legăturilor evolutive denumite Soluții de continuitate, între aceste șase ordine de fenomene, venind de la primordialitate către actualitate, care trebuie să fie considerate ca cele cinci mari probleme ale cunoștințelor omenești, cu ajutorul teoriilor din noul Studiu de cosmogonie științifică «Organizarea celulară și solenoidă a lumilor»;
 
Din cauza legăturii ce se va căuta să se facă între fenomenele psihologice și sociologice, din punctul de vedere al științei evoluției energiei universale, se va atinge în mod forțat organizarea socială și, prin urmare, manifestarea politică a omului. Prin Teoria undelor gândirii, susținută prin conferințe și publicată acum, de curând[4], cititorul se găsește deja angajat în studiul legăturilor psihologice care există între oameni, studiu de care trebuie să se țină socoteală în organismul social.
 
Atașând acest domeniu al activității omenești la sociologie, politica ar trebui să fie știința de a conduce un popor în conformitate cu necesitățile lui sociale, ținând socoteală de moravurile, de obiceiurile, de necesitățile și de bogățiile, precum și de gradul cultural al indivizilor din care se compune, pentru a stabili legi a căror aplicație să poată produce tocmai efecte, în raport cu fenomenele sociale, care le sunt proprii și pe care le constată.
 
În realitate, cuvântul politică nu exprimă decât aplicația riguroasă a cuvântului grec Politikê, care înseamnă arta iar nu știința de a guverna un stat, ceea ce face ca politicienii care guvernează popoarele să fie clasați, de obicei, printre artiști reprezentând fantezii sociale ca acelea ce se joacă pe scenele teatrelor.
 
Oare diplomația nu reprezintă ea rolul ce se joacă în modul cel mai artistic și abil, pentru a face să se creadă ceva al cărui adevărat scop se ascunde? De aceea, pentru îndeplinirea unei opere sociale ca aceea referitoare la muncă, de exemplu, trebuie mai multă știință sociologică decât artă politică, după cum trebuie cunoștințele necesare în diversele specialități ale organizației sociale: Instrucție publică, Industrie, Comerț, Culte, Agricultură etc.
 
În ceea ce privește adevărul științific social, el va constitui obiectul unui studiu special și obiectiv, în cadrul revistei universale «Eterona», unde energia socială nu este decât sinteza unei părți din energia universală. Ca orice altă energie, ea ia parte la satisfacerea principiului conservării energiei universale.
 
În ultima linie, «Eterona» va susține teza Teoriei undelor gândirii, așa după cum este expusă în noua publicație care a apărut în limba română și despre care am vorbit mai sus, și asupra căreia se va găsi, în același timp, tratate, în acest studiu asupra energiei cerebrale, toate chestiunile referitoare la fenomenele de hipnotism, de spiritism, de sugestie și de televiziune mintală.
În legătură cu această teză va fi dezvoltată și aceea a existenței și dezvoltării din ce în ce mai mult a unui simț numit Simțul sugestiei, care va constitui o nouă bază în studiul manifestării fenomenelor sociale. În coloanele «Eteronei» se vor găsi, de asemenea, noile descoperiri și invenții științifice și industriale cele mai importante.
 
O rubrică specială și permanentă este destinată explorațiunilor cosmice extraordinare, sub titlul Pe bordul «Eteronei» în apele Cerului, narațiune științifică pentru a filma creațiunea Universului, a Pământului și a Omului, cu toate manifestările fenomenelor din natură, în cadrul acestor noi teorii.
 
Cu toată înalta valoare științifică a tuturor acestor chestiuni, care vor fi tratate în limba franceză și română, ele vor fi totuși expuse pe înțelesul tuturora. De asemenea, ținem să facem cunoscute cititorilor că de multe ori vor găsi articole originale scrise în limba română, însă cu traducerea lor în limbile țărilor la care se raportează subiectele tratate, ceea ce face ca această revistă să aibă nu numai caracter de universalitate, dar încă unul de cosmopolitism, care cadrează tocmai cu studiul științei energiilor universale.
Astfel se prezintă revista universală «Eterona», al cărei nume înglobează tot ce există în natură, ca organizație de corpi și ca manifestație de fenomene, de la creațiunea lumilor din energia particulelor eteronice primordiale până în epoca actuală a omului, car simte, voiește și gândește, trăind în mijlocul tuturor energiilor existente. Adăugăm că această publicație este fără abonament, doritorii trebuind să și-o procure ca orice carte, ale cărei subiecte sunt în continuare de la un volum la altul.”.
 
Volumul I - și singurul, de altfel - conține 8 figuri, 4 fotografii și 14 scrisori autografe din partea savanților francezi, în text. Din Sumarul primului număr reținem: Ce este Eterona? Scopul ei; Necesitatea unei Academii de Cosmogonie Științifică pentru cultura generală a poporului; Pe bordul “Eteronei” în apele Cerului, studiu de vulgarizare a noului Sistem de cosmogonie științifică “Organizarea celulară și solenoidă a lumilor”; Discuțiuni filosofice asupra creației. Interpretarea științifică a programului Bibliei; Fundația Academia de Cosmogonie Științifică ETERONA și înființarea Societății științifice Radio-Academie; Colaborarea savanților francezi la constituirea Societății științifice Radio-Academie și a Academiei de Cosmogonie Științifică; Manifestarea savanților și a intelectualilor români în favoarea teoriilor din noul Studiu de cosmogonie științifică “Organizarea celulară și solenoidă a lumilor”; Chestionarul ficțiunilor, aberațiilor, absurdităților și dilemelor din sistemul Maxwell - Lorentz - Einstein - Minkowski. În mecanica clasică există o teorie a relativității, Einstein a conceput o teorie a neorelativității, care reprezintă ideea irelativității; Necrologul viceamiralului Vasile Urseanu; Diverse: ciclul conferințelor căpitanului Ștefan Christescu în România în anul 1926. Scrisoarea Uniunii Ofițerilor în Rezervă etc. Supliment: Note explicative asupra Teoriei undelor gândirii, publicată în luna iunie 1926.
 
În stilul lui Jules Verne, în introducere la articolul “Pe bordul «Eteronei» în apele Cerului”, Ștefan Christescu menționează: “Cufundat în Oceanul aerian de atomi al Pământului, cosmonava «Eterona» este, de câtva timp, gata să arunce din încărcătura de lest, spre a se îndrepta într-una din cele mai îndrăznețe expediții în apele cerești, încă necunoscute pentru observatorii pământești și neexplorate chiar de gândirea omenească.
 
Acest mare eveniment științific anunțat pentru 1 octombrie 1926 va avea drept scenă un colț din Strada Romană nr. 222, în cartierul numit Făgădău din orașul București, capitala marii, frumoasei și bogatei Românii, unde «Eterona» așteaptă ordinele comandantului său. Printr-un afișaj intens pe zidurile Capitalei și prin comunicări făcute prin ziare, un public enorm se îngrămădește în fiece zi ca să admire nava uriașă, legată de nacela unui balon, ce o va ajuta să se ridice la o înălțime oarecare, de unde ea singură își va lua zborul spre văzduhul necunoscut.”[5].
 
Potrivit istoricului Adrian Majuru, se pare că Muzeul “Eterona” ar fi fost inaugurat oficial la 15 noiembrie 1928, la locuința fondatorului din str. Romană nr. 156, dar nu se cunoaște exact dacă și cât a rezistat în timp[6].
 
Pe baza surselor indicate de domnul Vasile Cornea din Timișoara, biograful unui alt conațional celebru, fostul ofițer de marină Matila Costiescu Ghyka, rezultă că reputatul nostru compatriot, cunoscut și apreciat în epocă pentru lucrările sale de cosmogonie științifică, a fost un mare prieten al Franței, fiind membru al Societății de Astronomie al acesteia și laureat de Ministerul de Instrucție francez cu "Palmele academice" în grad de ofițer pentru servicii aduse științei, respectiv publicarea lucrării “Noua fizică eteronică”[7].
Din nefericire, Ștefan Christescu a trecut prematur la cele veșnice, în urma unei pneumonii, pe 8 octombrie 1929[8], la numai 65 de ani, la București, deși alte surse indică Parisul ca loc al morții sale.
 
Ștefan Christescu rămâne un inginer naval de excepție și un spirit novator în varii domenii, ale cărui idei, inițiative și teorii avangardiste, deși aparent utopice, merită, chiar și postum, a fi reevaluate și apreciate ca atare.
 
Sursa foto: Biblioteca Academiei Române             
 
Despre Marian Moşneagu
 
Comandor (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).  
 
Citeşte şi:
 
 

[1] I.C. Pârăianu, “Enciclopedie filosofică”, Editura Ramuri, Craiova, 1930, p. 31 – 33.         
[2]Octav Onicescu, “Memorii. Vol. I Spre realizarea deplină”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 112 – 113.
[3] Mircea Vulcănescu, “De la Nae Ionescu la «Criterion », Humanitas, 2003, p. 357. 
[4] Conferințe făcute la Fundația universală Carol I în zilele de 12 și 14 februarie și 16 și 23 mai 1926, publicate sub acest titlul la 15 iunie 1926.
[5] “Pe bordul «Eteronei» în apele Cerului. Explorare senzațională științifică în 30 episoade pentru filmarea Universului. Cunoștințe preliminare asupra mijloacelor expedițiunii”, în “Eterona”, p. 8.
[7] Ziarul “Renașterea”, Cluj, Anul V, nr. 52 din 25 decembrie 1927, p. 7.
[8] Florian Gheorghe, Mihai Popescu, Ion Rotaru (coordonator), “Prezențe militare în știința și cultura românească. Mic dicționar”, Editura Militară, București, 1982, p. 93. Conform informațiilor furnizate de domnul Vasile Cornea, “L'Action Franççaise” ca și “Le Journal”, ambele din 12 martie 1929, anunțau decesul acestuia: "Le capitaine Stefan Christesco, savant roumain, est mort a Paris, a l'age de 65 ans".

Ti-a placut articolul?

Comentarii