Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
09:33 30 07 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

centrulnatura.ro Sindromul de hiperventilaţie – explicaţia modernă pentru „atacurile de panică”

ro

04 Jun, 2021 00:00 2018 Marime text
  • Hiperventilaţia înseamnă mişcarea prin torace a unei cantităţi de aer mai mare decât poate fi gestionată normal de corp.
 
Majoritatea oamenilor trăiesc perioade de hiperventilaţie – numită şi respiraţie excesivă – sub forma „atacurilor de panică”. Hiperventilaţia este o reacţie normală de răspuns la apariţia unui pericol brusc sau a unei stări bruşte de excitaţie, iar semnele sale sunt uşor de recunoscut:

– ritmul respirator şi ritmul cardiac sunt accelerate
– începe să curgă adrenalină în întreg corpul
– muşchii întregului corp sunt tensionaţi
– întregul sistem nervos este „în alertă”
 
Uneori oamenii leşină sau îşi pierd cunoştinţa, sau găsesc puteri super-umane să depăşească situaţia. După ce evenimentul stresant se termină, corpul se întoarce la starea sa iniţială relaxată.
 
Mai greu de identificat este sindromul cronic de hiperventilaţie, o modalitate obişnuită de respiraţie prin care respiraţia excesivă devine un obicei uzual – ca urmare a unei stări prelungite de stres sau tensiune. Acesta se caracterizează prin simptome variate, care apar de cele mai multe ori din senin. Unele simptome pot mima boli mai serioase sau amintesc celui suferind de evenimente înfricoşătoare ale unui atac din trecut. Aceste simptome pot fi:

– dificultăţi de respiraţie la repaus, fără nici un motiv aparent
– oftaturi prelungite sau căscaturi prelungite şi repetate
– dureri la nivelul peretelui toracic
– palpitaţii

– senzaţie de ameţeală sau „de cap uşor”
– furnicături sau amorţeli la nivelul buzelor sau extremităţilor
– probleme intestinale sau sindromul colonului iritabil
– dureri musculare sau articulare, tremur al extremităţilor
– oboseală, stare de slăbiciune, somn întrerupt, coşmaruri
– probleme sexuale
– mâini umede de transpiraţie, anxietate şi fobii
 
Când respiraţia excesivă devine cronică, echilibrul dintre aerul bogat în oxigen pe care îl inhalăm şi cel bogat în dioxid de carbon pe care îl expirăm se modifică şi nivelul dioxidului de carbon începe să scadă. Prin scăderea acestuia, celulele corpului încep să producă acid lactic pentru o echilibrare a pH-ului, care se modifică spre alcaloză. Încep să doară muşchii, metabolismul este mai puţin eficient, apare epuizarea şi oboseala cronică, cu senzaţia de depresie fizică şi mentală – toate fiind semne tipice ale hiperventilaţiei cronice cu evoluţie de lungă durată. Nu sunt afectate numai celulele nervoase, ci şi cele musculare, precum şi vasele de sânge, căile respiratorii şi intestinele, muşchii netezi ai acestora contractându-se drept răspuns la scăderea nivelului dioxidului de carbon. Creşte şi eliberarea de histamină, care agravează răspunsul la alergii, inima începe să bată mai tare iar persoana care se hiperventilează simte o stare de panică, cu palpitaţii şi senzaţia de „foame de aer”.
 
Care sunt condiţiile care declanşează hiperventilaţia?
 
Spuneam că respiraţia excesivă este o reacţie normală la stresuri şi perioade tensionate. Ea devine anormală numai când stresurile şi tensiunile se prelungesc şi determină o hiperventilaţie cronică. Toate acestea pot apare în mai multe circumstanţe:
1) cauze organice – de exemplu durere fizică repetată, pneumonie, anemie, afecţiuni cronice ale toracelui sau inimii
2) cauze fiziologice – de exemplu febra, nivelele crescute de progesteron, vorbitul îndelungat, altitudinea înaltă, afecţiunile hepatice, renale sau diabetul
3) cauze psihologice sau sociale, de exemplu frica, anxietatea, depresia, personalitatea perfecţionistă, separaţia/divorţul, pierderea serviciului, singurătatea etc
4) drogurile – de exemplu nicotina, cafeina, aspirina, amfetaminele etc.
Multe dintre cauzele de origine ale hiperventilaţiei pot fi tratate şi vindecate, dar la unii oameni centrul respirator din creier suferă o setare şi hiperventilaţia devine habituală, adică un obicei normal. Chiar dacă perioadele grele din viaţă au trecut, ritmul respirator rămâne în continuare crescut.
 
Cum putem trata sindromul de hiperventilaţie?
 
Fiind una dintre cele mai noi şi moderne entităţi diagnosticate de medicina modernă, sindromul de hiperventilaţie este încă destul de greu de identificat şi diagnosticat.

Dar odată stabilită relaţia dintre ritmul respirator rapid, exagerat şi simptomatologia care deranjează pacientul, există mai multe posibilităţi de tratament.
 
Englezii propun un plan cunoscut ca BETTER (= mai bun), care implică:
B = (breathing retraining) re-educarea respiratorie
E = (esteem) stima de sine
T = (total body relaxation) relaxare corporală totală
T = (talk) vorbire
E = (exercise) exerciţiu
R = (rest and sleep) odihnă şi somn
 
  1. Re-educarea respiratorie necesită foarte multă răbdare şi concentrare, precum şi o practică regulată, la toţi cei obişnuiţi cu hiperventilaţia cronică. Unii pacienţi vor reuşi să schimbe relativ repede modelul respirator, altora le vor trebui câteva luni să nu mai aibă simptome. La început poate părea inconfortabil, dar folosind eforturi conştiente pentru restabilirea modelelor respiratorii inconştiente permit centrilor de control ai respiraţiei din creier să se reseteze de la „rapid” la „normal”.
    Există tehnici care pot ajuta la restabilirea respiraţiei normale. Unii pacienţi este posibil să aibă nevoie de un fizioterapeut care să-i ajute cu respiraţia şi cu postura corpului, pentru a detensiona sistemul musculo-scheletic.

Cei patru paşi pentru re-educarea respiratorie sunt:
– conştientizarea modelelor eronate de respiraţie
– învăţarea respiraţiei lente, pe nas
– învăţarea relaxării părţii superioare a toracelui şi umerilor
– restabilirea volumului şi ritmului respirator normale, de 10-14 respiraţii pe minut
Poziţia cea mai bună de exersare este pe întins pe spate, cu tot corpul relaxat. Este mai uşor în acest fel să te focalizezi pe respiraţia abdominală, pentru a re-învăţa modelul natural de respiraţie. Apoi se va trece la exersarea ei în poziţie şezând şi apoi în picioare. Este vitală relaxarea umerilor şi a părţii superioare a toracelui. Cu buzele lipite şi mandibula relaxată, se va inspira uşor aer pe nas, relaxând şi expansionând zona abdominală. Dacă apare o stare de ameţeală, înseamnă că vă hiperventilaţi, în loc să respiraţi adânc. Puneţi palmele căuş la gură şi reinspiraţi aerul din pumni, până dispare ameţeala.
 
  1. Stima de sine
    Este absolut indispensabil să vă liniştiţi, să vă relaxaţi şi să găsiţi o parte amuzantă în viaţa dumneavoastră, care să vă furnizeze material pentru râsete. Râsul din tot sufletul eliberează mintea de modele de gândire negative, adesea repetitive. Stresul este esenţial pentru viaţă, am muri de plictiseală fără el. Dar prea mult stres ne poate, de asemenea, omorî. Modalităţi bune de a preveni reacţia excesivă la stres (inclusiv respiratorie) sunt:
    – acceptarea faptului că modul în care răspundem la stres şi nu stresul în sine ne dăunează
    – realizarea faptului că respiraţia în exces afectează toate sistemele corpului
    – înţelegerea faptului că respiraţia, deşi în majoritate automată, este şi sub controlul conştientului
    – folosirea tehnicilor de respiraţie pentru a evita dezechilibrele chimice ale corpului şi simptomele cauzate de hiperventilaţie.
 
Restabilirea unei imagini de sine puternice şi sănătoase înseamnă că veţi fi în stare să observaţi reacţiile corpului dv la stres, precum şi primele semne de oboseală şi epuizare.
 
Este important să realizaţi schimbări ale stilului de viaţă pentru reducerea nivelului de stres, precum şi să programaţi timp pentru relaxare, masaje, re-educare respiratorie şi somn, care să reducă din efectele stresului.
 
Postura corectă este un ingredient esenţial pentru combaterea sindromului de hiperventilaţie. Verificaţi mereu postura, închipuindu-vă un fir care vă trage în sus de creştetul capului. Vorbiţi despre simptomele dumneavoastră cu un prieten sau cunoscut care vă poate asculta şi înţelege. Nu suferiţi în tăcere şi căutaţi să găsiţi un prieten sau un grup de sprijin.
 
  1. Relaxarea corporală totală
    Dacă vă luptaţi de luni sau ani cu hiperventilaţia cronică, cu simptomele bizare, fricile şi tensiunile care o însoţesc, probabil vă va fi greu să vă relaxaţi.
 
Eliberarea tensiunii fizice va ajuta la uşurarea tensiunii mentale. Este important să vă găsiţi metoda de relaxare care vi se potriveşte cel mai bine, din varietatea de metode existente în prezent.
 
Se recomandă o poziţie de relaxare întins, pe burtă, cu o pernă sub burtă, timp de 10-15 minute în fiecare zi. Se poate sta pe braţe sau pune faţa pe o pernuţă mică. Dacă vă ţineţi mâinile sub bărbie, această poziţie poate detensiona zona toracelui superior.
 
Există şi alte forme de relaxare, precum relaxarea musculară progresivă (stând întins, să relaxaţi fiecare grupă musculară pe rând, pornind de la faţă şi nivelul capului, în jos, până la picioare).
 
Puteţi alege exerciţiile de meditaţie, ori de vizualizare creativă, ori exerciţiile de tai-chi sau qi-gong (gimnastică chinezească) care combină mişcările lente, cu postura corectă şi o respiraţie lentă. Sau oricare alte exerciţii de relaxare pe care doriţi să le alegeţi. Ideal este să aveţi timp să introduceţi în programul zilnic o astfel de şedinţă de 10 minute de relaxare.
4) Vorbirea
Coordonarea dintre vorbire şi respiraţie este adesea o problemă majoră pentru cei care se hiperventilează. Sunt două motive importante:
– controlul respiraţiei este mult mai dificil în timpul vorbirii
– vorbirea despre simptomele şi anxietăţile asociate cu sindromul de hiperventilaţie pot adesea declanşa hiperventilaţia
 
Există câteva sfaturi care vă pot ajuta:
– relaxaţi umerii şi respiraţi abdominal înainte de a începe să vorbiţi
– trageţi aer pe nas între propoziţii, în timp ce vorbiţi, în loc să trageţi aer rapid pe gură
– puneţi-vă virgule şi puncte mentale în discurs
– exersaţi vorbirea în faţa unei oglinzi – recitaţi alfabetul rar. Priviţi şi corectaţi mişcările toracelui.
– Practicaţi cititul cu voce tare dintr-o carte şi înregistraţi-vă – este interesant să vă monitorizaţi progresul, repetând acest lucru la fiecare două săptămâni
– Urmăriţi tiparele respiratorii ale altor oameni în timp ce vorbesc şi ascultaţi în timpul conversaţiilor telefonice – vedeţi dacă vă puteţi da seama de o altă persoană care se hiperventilează.
– Fiţi atenţi să vă centraţi respiraţia – profundă şi înceată
– Combinaţia dintre mâncare, vorbire şi respiraţie poate fi provocatoare pentru unele persoane. Staţi jos când mâncaţi şi nu vorbiţi cu gura plină, aşa cum v-au sfătuit părinţii în copilărie.
 
5) Exerciţiile
Tulburările de respiraţie şi sedentarismul merg mână în mână. Aproape toate persoanele care se hiperventilează se plâng de oboseală musculară. Se pot realiza exerciţii musculare progresive, plimbare sau urcarea scările. De fapt, mişcarea în aer liber, prin parc sau pe malul unei ape, reprezintă principalul exerciţiu recomandat persoanelor care se hiperventilează. De asemenea, fumatul trebuie redus sau oprit, întrucât agravează în mod evident toate simptomele de hiperventilaţie.
 
6) Odihna şi somnul
Prin odihnă şi somn, organismul nostru se reface energetic, ca urmare a solicitărilor zilnice. Somnul profund furnizează o eliberare a tensiunilor acumulate în presiunea vieţii zilnice. Majoritatea oamenilor prezintă, în cursul vieţii, perioade de tulburări de somn, în perioadele foarte fericite sau triste ale vieţii lor. Simptomele cele mai frecvente la persoanele care se ventilează sunt somnul agitat sau visele urâte sau coşmarurile. Lipsa unui somn odihnitor poate fi un stres la fel de mare ca şi lipsa somnului. Se pot folosi preparate pentru inducerea somnului tip infuzii fitoterapice sau remedii homeopatice, sau se pot realiza rutine de culcare (exerciţii, aerisirea încăperilor, ascultarea unei muzici liniştitoare, exerciţii de meditaţie sau relaxare etc).
 
Sindromul de hiperventilaţie poate fi tratat şi de un medic homeopat sau fitoterapeut, cu ajutorul unor remedii de echilibrare. Dar fără participarea activă a persoanei, care doreşte să-şi îmbunătăţească stilul de viaţă şi modul în care răspunde la stresul zilnic, nu se pot obţine rezultate de durată. Fiecare dintre noi este răspunzător de starea în care se găseşte corpul său şi mintea sa. Instrumentele pe care le-am primit când am sosit pe pământ, corpul şi mintea, sunt cele de care trebuie să avem grijă în permanenţă. Să le creştem, să le îngrijim, să le curăţăm şi să le vindecăm, pentru că prin intermediul lor ne trăim toate experienţele în lumea în care ne aflăm. Corpul nostru este maşinăria minunată care ne găzduieşte energia vitală. El trebuie ţinut în cea mai bună stare, trebuie hrănit cu cel mai bun „combustibil” (vezi hrană şi emoţii) şi pus în repaus sau „renovat” de câte ori are nevoie. Sindromul de hiperventilaţie apare atunci când am neglijat luni şi ani semnalele de alarmă ale corpului şi minţii, iar tulburările apărute ne accentuează atât dezechilibrele fizice, cât şi pe cele emoţionale.
 
 
Sursă text: centrulnatura.ro
 

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii