Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
20:12 22 09 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

centrulnatura.ro Înapoi în natură

ro

21 Aug, 2021 00:00 1232 Marime text


Sunt un medic aglomerat, care în afară de faptul că vede mulți pacienți, se mai preocupă și de traducerea sau scrierea unor cărți și de organizarea unor cursuri și seminarii. Iar pe lânga toate acestea, încerc sa ma ocup si de familia mea și să mă implic cât mai mult în viața lor. Când oboseala este mare, când solicitările sunt multe, apare binecunoscuta senzație interioară: frica de a nu face față, teama ca mi-am asumat mai multe decât pot duce. Se poate argumenta că oboseala fizică este principalul declanșator al acestei senzații. Un înțelept mi-a spus cândva că atunci când faci totul cu plăcere, nu obosești.

Eu fac multe din viața mea cu plăcere. Dar obosesc. Uneori ceva lipsește.

Ieri am avut o revelație, în mijlocul unei litanii interioare de plâns de milă (Biata de mine! Ce obosită sunt! Cum o să o scot la capat cu programul asta încarcat!). Și am luat în mâna o carte. Am deschis-o la raspunsul pe care mi l-a dat Universul la întreaga mea jelanie. „Să nu uiți niciodată că nu ești separat de Creator, că esti o parte din Întreg”. Când te simti separat de ceilalți, separat de natură, separat de toată viața care clocoteste în jurul tau, când simti că ești singur pe un câmp de bătălie, apare sentimentul insignifianței si a micimii interioare. Și odată cu acesta, bineînteles că apare frica. Cum poate cineva atât de mic să suporte atât de multe? Dar când te simti parte a întregului, a Creatorului, a Naturii știi ca nu ești niciodată singur și că prin tine trece întreaga forță care călăuzește Universul pe drumul lui. Iar toate starile emotionale, pozitive și negative, nu sunt decât acumulări de energie, care pot fi folosite pentru reîncarcarea bateriilor.

În vacanța de Paște m-am plimbat printr-o natură superbă, undeva la poalele munților Parâng. Iar pașii m-au purtat într-o pădurice de mesteceni, care se pregateau de primăvară. Energia locului era mirifică, în jurul meu dansau vibratiile tuturor entităților vii care locuiau acolo. Aproape că simțeai cum întreaga pădure era o entitate care respiră și trăieste. Am comunicat mental cu acea natură minunată, care m-a acceptat imediat în mijlocul ei. M-am simțit o parte din ceva măreț și energia mea s-a alimentat din acea clocotire de viață. Întorcându-mă la serviciu, la mine acasă, în orasul meu aglomerat și grăbit, am început să uit treptat acest sentiment de apartenență la ceva mai mare decât mine. Si încetul cu încetul, am rămas din nou singură, cu toată greutatea pe umeri. Doar în momentul în care am simtit că nu mai pot duce nimic și am vrut (a câta oară?) să renunț, Universul mi-a reamintit. „Nu ești singură!”

Nu suntem singuri! Niciodată, nici când suntem aparent doar noi cu noi înșine. În jurul nostru mustește de viață, o viață vegetală și una animală atât de clocotitoare și animate, atât de active și ritmice. Planeta noastra are viață, Universul întreg este plin de vibrație vitală. Oamenii au atâta viață în sufletul lor, în mintea lor și în trupul lor, încât nu au cum sa fie singuri. Numai frica interioara îi face sa creadă că sunt singuri. Dizolvați frica printr-o plimbare în natură. Ieșiți din cutiile de beton pe care le numiți apartamente, închideți instrumentele de bruiaj cărora le spuneti televizoare, computere sau telefoane mobile și faceți o plimbare în natură. Priviți arborii, florile, insectele și păsările. Ascultați natura, care este plină de ritm și viață. Și veți simți cu siguranță ca nu sunteti singuri, cel putin nu pe această planetă și nu în acest timp.
 
Sursă text: centrulnatura.ro
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii