Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:11 20 09 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

centrulnatura Noul copil

ro

04 Aug, 2021 00:00 1626 Marime text
  • Trăim în cea mai agitată, rapidă şi aparent haotică perioadă de dezvoltare a civilizaţiei umane din ultimele secole. „Bombardamentul” senzorial şi de informaţii este fără precedent şi presiunea imensă de „integrare” şi folosire a informaţiilor de către oameni îi sileşte să trăiască într-o stare de tensiune interioară continuă.
  • Copiii sunt cei mai expuşi solicitărilor lumii moderne.
Mulţi homeopaţi ai lumii au observat ceea ce şi colegii mei, împreună cu mine, am observat în ultimii 10 ani la cabinet: că avem de-a face cu copiii complet diferiţi.

Ei sunt numiţi „noii copiii” şi sunt fiinţe umane silite să se adapteze la ritmul rapid de schimbare pe care tehnologia l-a impus societăţii noastre şi la accentul materialist predominant al societăţii noastre.

„Noii copii” au şi multe aspecte pozitive: de la o vârstă fragedă au aptitudini foarte dezvoltate pentru tehnologie şi colectarea informaţiilor, aşa cum nu existau acum 30 ani. Au nevoie de aceste aptitudini pentru a supravieţui în societatea tehnologică modernă.

Dar pe lângă această activitate cerebrală intensă şi stimulată, observăm la „noii copiii” tulburări din ce în ce mai intense ale creierului, de la dificultăţi de învăţare şi tulburări neuro-comportamentale tip dislexie şi SADH (sindromul atenţiei deficitare hiperactive) şi până la autism, care atinge proporţii epidemice (copilul se retrage în propria lume, îşi pierde partea de „uman” a creierului – adică vorbirea, relaţiile, afecţiunea şi rămâne doar cu partea de „animal” a sa – miros, pipăit, gustat, urlat şi reacţionat agresiv la stimuli nefamiliari).
 
Noul copil este supus unui număr de vaccinuri fără precedent în istoria existenţei omenirii, fiind în acelaşi timp copilul unor părinţi care au fost şi ei supuşi, la rândul lor multor vaccinuri şi tratamente alopatice (cu antibiotice, anti-algice, cortizonice etc) în cantităţi impresionante. Nicicând în istoria oamenilor consumul de medicamente nu a atins cantitativ „egalitatea” cu consumul de alimente (uitaţi-vă după numărul de farmacii, la fel de numeroase precum magazinele alimentare!).

Istoricul familial al multor copiii (bolile părinţilor şi bunicilor) este încărcat de multe ori cu afecţiuni serioase şi ale căror predispoziţii se transmite genetic (cancere, diabet, afecţiuni cardiace etc).

Noul copil este supus multor surse negative din mediul său de viaţă:
 
– chimice (detergenţi de rufe, detergenţi de curăţenie în interiorul caselor, haine sintetice, covoare sintetice, produse cosmetice chimice, substanţe pentru omorât insecte, ţânţari, deodorante de cameră, vopseluri, lacuri etc),

– farmaceutice (pentru cea mai mică febră, copilul modern primeşte tablete şi siropuri, în cantităţi impresionante; la orice roşu în gât, primeşte antibiotice de ultimă generaţie; la orice supărare şi frustrare, primeşte tranchilizante şi sedative puternice; dacă nu mănâncă, primeşte suplimente de stimulat pofta de mâncare; dacă mănâncă prea mult, primeşte „capsula de slăbit” etc)

– surse radio-active: microunde şi ultrasunete, (de la prea multele ecografii din sarcină, făcute de mamă, până la cuptorul cu microunde unde mamele grăbite încălzesc biberonul cu tetină de silicon – care degajă vapori toxici la microunde!), telefoane celulare, televizoare, ecrane de computer şi alte surse electromagnetice.

– singurătatea – relaţiile umane, mai ales cele cu părinţii şi bunicii, sunt înlocuite de relaţiile artificiale cu televizorul şi calculatorul, iar aspectele idealizate sau deformate ale relaţiilor, prezentate în filmele de desene animate sau filmele pentru copii şi tineret devin „noua lor realitate”. De aici şi multele conflicte care apar la încercarea de a „trăi” realitatea în modul în care o percep şi înţeleg de la „învăţătorii” lor electronici

– alimentaţie artificială, lipsită de factori nutritivi (pământul este sărăcit de abuzurile de îngrăşăminte şi fertilizatori de sinteză, fructele şi legumele sunt sărace în vitamine, minerale şi bogate în substanţe chimice tip nitraţi şi fosfaţi, produsele animale sunt impregnate cu hormonii şi antibioticele pe care le primesc animalele, pentru a fi crescute în condiţii artificiale, etc; alimentele nu mai aduc energie copiilor). Atunci ei caută „stimulatoare” precum zahărul, ciocolata, cafeaua, alcoolul, ţigările şi drogurile, pentru a simţi „energia” din produsele consumate.

– sistemul de socializare (grădiniţe, şcoli) funcţionează după nevoile şi cunoaşterea generaţiilor de acum 30 ani şi nu mai sunt adaptate la nevoile şi posibilităţile acestei noi generaţii. Din ce în ce mai mulţi copii nu mai doresc, chiar refuză socializarea sub forma şcolarizării înregimentate, care prezintă lucruri plictisitoare, într-un mod plictisitor şi într-o manieră „nazistă” – „eu vorbesc, tu taci şi asculţi”. Copii moderni învaţă mai bine prin comunicare; învăţarea în grup, prin colaborare şi participare li se potriveşte mult mai bine, sistemul de testare prin examene individuale este inadecvat şi nu evaluează posibilităţile acestor copii.

– nu există nici o siguranţă a unui viitor, a unei slujbe în conformitate cu efortul depus în procesul de şcolarizare; economia mondială fluctuantă şi schimbările politice şi sociale rapide ale lumii moderne induc o stare de nesiguranţă marcată adulţilor, familiilor şi indirect copiilor. Nu există nici un sens şi nici o motivaţie pentru viitor. Iar modelul adulţilor din jurul lor, care trăiesc precum roboţii (sculat, serviciu, acasă, culcat) nu este nici pe departe atractiv pentru aceşti copiii.

Noul copil experimentează culorile (şi radiaţiile culorilor) prin intermediul televiziunii şi ecranelor LCD, ceea ce duce la o percepţie diferită, o trăire diferită şi la o altă perspectivă asupra realităţii.

Copilul modern este asurzit de muzică dată la maxim, prinde cuvinte care nu au nici o legătură cu trăirile interioare de calitate, are simţurile excitate de folosirea substanţelor stimulatoare (zahărul, considerat secole întregi drog şi folosim sute de ani doar de medici a devenit aliment! Nu mai discutăm de restul substanţelor stimulante, de la cafea, tutun şi până la droguri legate şi ilegale) şi reacţionează exagerat la cea mai mică provocare.
 
Am enumerat mai sus doar câteva dintre presiunile incredibile la care sunt supuşi copii noştri în această perioadă a istoriei.
 
Noul copil este extrem de susceptibil să dezvolte afecţiuni precum autismul şi sindromul Asperger, la care se observă, aşa cum vorbeam anterior, o stagnare şi inversare a evoluţiei normale a copilului. Mulţi copii se transformă din mici făpturi umane, care încep să vorbească şi să exploreze lumea în modul cunoscut al fiinţelor umane, în „animăluţe” la care predomină doar instinctele. În acelaşi timp cu degenerarea pe scala speciilor şi comportamentul agresiv, copii autişti au un fel de sensibilitate eterică, determinând ca cei din jur să dorească să-i ajute şi să aibă grijă de ei.

În acelaşi mod se observă la adolescenţi o „degradare” spre animalic a comportamentului social, cu prevalenţa sexualităţii, a tulburărilor de alimentaţie şi a relaţiilor tip agresiv sau sado-masochist dintre ei, sau între ei şi adulţi.

Sau întâlnim copiii sau adolescenţi foarte intelectuali, foarte tehnici, foarte reci şi calculaţi, precişi şi eficienţi, care seamănă mai mult cu calculatoarele pe care le mânuiesc cu abilitate. Nu ştiu dacă putem vorbi tot de o „degradare” a speciei sau de o „upgradare” (ca la calculatoare). Nu se mai observă nimic din partea de emoţie şi afect care defineşte o făptură umană.
 
Apar animale sau „calculatoare”. Cu alte cuvinte se vede, cu ochiul liber, o degenerare a speciei umane?? O modificare a evoluţiei sale, în orice caz, se petrece.
 
Medicii homeopaţi se străduiesc să găsească remedii homeopatice care să trateze acest comportament „animalic” al copiilor cu autism, care să fie în acelaşi timp capabile să amelioreze tulburările induse de vaccinuri şi alte substanţe şi influenţe toxice. De asemenea, se caută soluţii pentru agresivitatea sau indiferenţa afectivă a adolescenţilor. Uneori tratamentele reuşesc să echilibreze câte un copil sau adolescent şi să-i permită o evoluţie pe scala cunoscută a regnului din care face parte: regnul uman.
 
Dar cel mai important lucru ar fi, însă, să înţelegem presiunile la care sunt supuşi „noii copiii” şi să identificăm soluţii viabile pentru adaptarea structurilor sociale prezente la nevoile acestei noi (şi foarte sensibile) generaţii.

Sursă text: www.centrulnatura.ro

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii