Trăiește pe o bancă din Tomis II, Constanța Povestea lui George Enache, un om al străzii care are nevoie de ajutorul comunității pentru a-și recăpăta identitatea și demnitatea

• George Enache nu cerșește. Nu deranjează pe nimeni. Stă tăcut, cu privirea pierdută, obosit de viață și de suferință
• Fără rude, fără prieteni și fără acte, fiind furate chiar din parc, în timp ce dormea, George Enache a ajuns prizonierul străzii.
• De atunci, voluntarii Asociației „Suflete Deschise” i-au devenit sprijinul de zi cu zi

 
În inima cartierului Tomis II, printre aleile liniștite și băncile din parc, viața unui om se stinge încet, sub ochii noștri. De 15 zile, George Enache, un bărbat de 51 de ani, își găsește adăpostul pe o bancă acoperită cu o pătură și o bucată de folie. Acolo doarme, acolo își petrece zilele, sprijinindu-se într-un baston care îl ajută să mai facă câțiva pași prin parc.
 
George Enache nu cerșește. Nu deranjează pe nimeni. Stă tăcut, cu privirea pierdută, obosit de viață și de suferință. Spune că a fost electrician, absolvent al fostului Liceu nr. 4 din Constanța, dar că și-a pierdut locul de muncă din cauza bolii. A locuit o vreme cu chirie pe strada Cuza Vodă, însă proprietarul a vândut casa și l-a scos afară. Fără rude, fără prieteni și fără acte, fiind furate chiar din parc, în timp ce dormea, George Enache a ajuns prizonierul străzii.


 
De atunci, voluntarii Asociației „Suflete Deschise” i-au devenit sprijinul de zi cu zi. Îl vizitează, îl ajută să se spele, îi aduc haine curate, apă, mâncare caldă, o cafea. În fiecare dimineață, merg la el fără să știe dacă îl vor mai găsi în viață. „Este un om blând, rușinos, care nu cere nimic. Când îi ducem ceva, doar mulțumește în șoaptă”, spun voluntarii.
 
Situația lui George Enache nu este doar o dramă personală, ci un eșec al sistemului de asistență socială. Autoritățile locale ar trebui să intervină pentru a-l ajuta să-și refacă actele, să primească îngrijiri medicale și să fie integrat într-un program de sprijin pentru persoanele fără adăpost. Fără buletin, el nu poate beneficia de niciun drept, nu poate primi ajutor social, nu poate fi angajat, nu poate merge la medic, nu poate exista legal.
 
„Există prejudecata că oamenii străzii și-au făcut-o cu mâna lor. Că sunt leneși, alcoolici sau drogați. Dar în realitate, mulți dintre ei sunt victime ale bolii, ale pierderii, ale singurătății. Ei nu și-au pierdut doar casele și familiile, ci și încrederea în oameni”, transmit reprezentanții Asociației „Suflete Deschise”.
 
Cazul lui George Enache ar trebui să trezească empatia și implicarea autorităților. Direcția de Asistență Socială Constanța și Primăria au obligația legală și morală de a acționa. Refacerea actelor unui om al străzii nu este un moft birocratic, ci o condiție pentru supraviețuire.
 

„Suntem datori să-L iubim pe Dumnezeu din tot sufletul nostru și pe aproapele nostru ca pe noi înșine”, spun voluntarii asociației. „Să nu uităm niciodată că, într-o zi, în locul lor am putea fi chiar noi.”


 
Apelul lor este simplu și puternic:

• Cine poate, să ajute!
• Cine are cunoștințe la asistența socială, să se implice pentru refacerea actelor lui George Enache!
• Cine trece prin parcul din Tomis II, să ducă o sticlă de apă, o vorbă bună, o privire de om.

 
Pentru că, așa cum spunea Sfântul Ambrozie: „Nu trebuie să ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora.” Și poate că, întinzând o mână, nu doar că-l vom ajuta pe George Enache să trăiască, ci ne vom ajuta și pe noi să fim mai umani.
 
Citește și
Caravana faptelor bune a Asociației „Suflete deschise” a adus speranță la Spitalul TBC din Agigea