Poezia zilei Amintiri în derivă- Irina Lucia Mihalca

 
   Amintiri în derivă
 
 Prin straturile memoriei, într-o derivă a continentelor,
 amintirile prin tumultul lor iradiază vehement,
 migrează rătăcite, se-ascund,
 cad și se ridică, se șterg de praf,
 vin și se recompun, dincolo de viața însăși.
 Faldurile lor se leagănă.
 Te răscolesc, te blochează.
 Flăcările lor te pârjolesc.
 Un scârțâit de cretă pe o tablă
 îți șterge zâmbetul.
 Un tărâm tropical se află
 sub nivelul oceanului.
 Oprești sângerarea,
 cu muzica te pansezi.
 
 În urmă cu mult timp, acolo, a mai fost ceva,
 ceva care a dispărut pentru totdeauna.
 Atingerea pământului.
 O lume stranie!
 Timp și viață, viață și timp,
 în lumină privești
 un continent scufundat…
 
 Ierți, uiți, înseninat privești înainte.
 Eliberat, prin adieri de cuvânt,
 surâzi și simți cum
 șoapte calde te invadează,
 iar starea de fericire te mângâie.
 Și-acum, îți trăiești viața?
 
 19 mai 2018