centrulnatura.ro Strugurii, un complex foarte diversificat de substanțe

• Strugurii sunt un complex foarte diversificat de substanțe fiind recunoscut pentru beneficiile pe care aceștia le aduc ficatului, rinichilor, sistemului digestiv, inimii etc.
• Zincul, magneziul, acidul malic și coenzima Q10 sunt doar o parte din această multitudine de substanțe hrănitoare ce contribuie la sănătatea organismului nostru.
• Consumul de struguri aduce beneficii tuturor organelor corpului, întărind sistemul imunitar pentru ca organismul sa fie protejat in sezonul gripelor, dar și în momentul în care detecteaza unele infecții. 

Strugurele este fructul viței de vie, fiind denumit, in botanică, bacă. Vița de vie face parte din familia Vitaceae și este o liană cu frunze mari, lobate. Strugurii sunt dispuși în ciorchine și pot avea culori variate, în funcție de soiul din care fac parte. Strugurele este unul dintre cele mai răspândite fructe de pe glob, fiind cultivat și consumat pe toate cele 7 continente ale Terrei, soiurile variind de la zonă la zonă in funcție de condițiile climatice și nu numai.
 
Istoria fructului este strâns legată de cea a vinului, dar dincolo de licoarea bahică ce poate fi obtinută din struguri, aceștia prezintă proprietăți multiple. Unul dintre avantajele consumului de struguri este aportul crescut de vitamine conferit de aceștia, printre care putem aminti vitaminele din complexul B, dar și vitaminele D, C,K, E și F.
 
Cercetătorii spun că tocmai părțile pe care evităm să le consumăm sunt cele mai incărcate cu vitamine, si mă refer, desigur, la coaja boabelor de strugure si la semințele care se găsesc în interiorul fructului. Chiar și eu obișnuiam să ocolesc semințele si coaja strugurilor in copilărie, nefiind conștientă de faptul că cea mai mare parte a substanțelor nutritive se află în ele, preferând pulpa pentru dulceața sa.
 
Strugurii sunt un complex foarte diversificat de substanțe fiind recunoscut pentru beneficiile pe care aceștia le aduc ficatului, rinichilor, sistemului digestiv, inimii etc. Zincul, magneziul, acidul malic și coenzima Q10 sunt doar o parte din această multitudine de substanțe hrănitoare ce contribuie la sănătatea organismului nostru. Se poate spune ca strugurii sunt un inamic redutabil al cancerului, această maladie a secolului XX a cărei leac este încă pe lista de priorități a cercetătorilor de pretutineni. Și cum prevenția este cel mai bun tratament al oricărei afecțiuni, trebuie precizat faptul că, prin conținutul lor de procianidine, strugurii au efect anticancerigen.
 
Consumul de struguri aduce beneficii tuturor organelor corpului, întărind sistemul imunitar pentru ca organismul sa fie protejat in sezonul gripelor, dar și în momentul în care detecteaza unele infecții. Mai mult decât atât, strugurele este un foarte bun somnifer, având proprietăți calmante. Așadar, dacă aveți probleme cu somnul, o soluție naturală la îndemână ar fi un pahar de suc de struguri proaspăt stors înainte de culcare.
 
Totodată, dacă aveți nevoie de o mai bună hidratare, se recomandă atât sucul de struguri cât si fructul proaspăt, întrucât este bine cunoscut faptul că strugurii au un conținut bogat în apă (aproximativ 75%). Restul de 25% este reprezentat de diferite zaharuri, acestea dându-i fructului zemos dulceața.
 
Un alt aspect ce merită menționat este acela că, potrivit unor statistici, populațiile din zonele viticole, deci consumatoare de struguri, au o speranță de viață crescută. Desigur, ceea ce contribuie la încetinirea proceselelor de îmbătrânire sunt enzimele hrănitoare din strugurele proaspăt, vinul nefiind recomandat in cantități mari.
 
Există totuși situații neașteptate în care vinul este printre cele mai bune remedii. Puțin vin roșu amestecat cu un strop de sare pot ajuta la evitarea iritațiilor gingiilor. Aceste iritații netratate pot conduce la infecții care pot deveni dureroase,un prim semn al acestora fiind sângerările gingivale, o afecțiune tot mai întâlnită la persoanele de toate vârstele.
 
Dovezi ale cultivării viței de vie datează de acum 7000 de ani, Mesopotamia antică fiind printre primele regiuni în care s-au descoperit mărturii ale acestei îndeletniciri. Mai târziu, popoarele din regiunea Georgiei si Armeniei de astăzi si chiar Egiptul au început sa cultive vița de vie pentru a transforma boabele dulci in vin, licoare considerată in absolut toate societățile antice un produs destinat aristocraților, o băutura consumata la ceremonii religioase si la sărbatori.
 
Vechii egipteni țineau evidența culturilor scriind pe pereții mormintelor cantitățile recoltate si chiar își înmormântau faronii împreuna cu un numar semnificativ de sticle de vin pentru ca aceștia să se poată ospăta și în viața de apoi.
 
Cultivarea viței de vie și producerea de vin sunt două lucruri care relevă un grad înalt de dezvoltare al unui popor, întrucât, în lipsa unor minime cunoștințe de cultivare, strugurii lasați să crească în voie vor fi marunți si din ce in ce mai puțini de la an la an. Pentru producția de vin sunt necesare prese și butoaie de dimensiuni mari care sa mențina licoarea de-a lungul timpului.
Există, după cum am afirmat la începutul eseului, mai multe tipuri de struguri, o primă clasificare fiind cea după culoare. Așadar, strugurii se împart in struguri roșii si albi.
 
De asemenea, strugurii pot fi destinați consumului în stare proaspătă sau pot fi struguri pentru vin. În funcție de aceste clasificări, agricultorii își aleg soiul pe care doresc să îl cultive.
 
Strugurii se cultivă în general pe suprafețe extinse, dar acest lucru nu este obligatoriu. În grădina bunicilor mei se găsește o vie de lungime medie, suficientă pentru a asigura consumul propriu din toamnă.
 
Îmi amintesc cu plăcere si cu nostalgie de zilele de început de august când așteptam cu nerăbdare, privind la ciorchinele verzi, să apară câteva boabe pupurii. În mod cert, întrebarea pe care le-o adresam cel mai des bunicilor în perioada aceea era “Când se coc strugurii?”, deși știam că cel mai probabil aveam sa culeg primul ciorchine dulce și copt abia la început de septembrie.
 
Mă leagă multe amintiri de acest fruct, mai ales mirosul îmbietor al strugurilor abia culeși din vie și mustul rece servit cu câteva fursecuri cu stafide făcute in casă. Mustul devenea apoi vin si mă întrebam întotdeauna de ce nu poate rămâne mereu dulce, așa cum preferam eu să îl consum. Anii au trecut și procesul de fermentație al vinului îmi este acum familiar, dar chiar și așa, prefer mustul in locul vinului.
 
În încheiere mi-am propus sa adaug articolului o rețetă pe bază de struguri care să pună în valoare acest fruct care ne aduce atâtea beneficii, însă alegerea acestei rețete mi s-a parut o sarcină complicată. Niciuna dintre rețetele pe care le-am găsit in cartea de bucate nu părea să fie ceea ce căutam eu, dar răspunsul a venit după câteva minute de cugetare: fursecurile cu stafide ale bunicii.
 
Poate vă întrebați cum se fac stafidele si de aceea voi menționa modalitatea în care puteți folosi în rețetă stafide făcute in casă.
 
Procesul nu este deloc complicat dar va dura ceva mai mult decât dacă ați face o mică plimbare pană la magazinul din colț pentru o pungă de stafide. În primul rând se vor alege cu atenție boabele cele mai coapte din ciorchine apoi se vor spăla foarte bine și se vor îndepărta semințele mai mari.
 
Ultimul pas este așezarea boabelor într-un coșuleț prin care poate trece aerul, strugurii avand nevoie de aer care sa circule printre ei ca să se poată usca corespunzător. Coșulețul se va lăsa într-un loc însorit aproximativ 2-3 zile.
 
 
Sursa text: www.centrulnatura.ro