centrulnatura.ro Sărbătorim viața

De foarte mici copii, învățăm de la cei din jurul nostru ceea ce credem că reprezintă ”legile de funcționare” ale Lumii.

Învățăm că atunci când nu obținem ceea ce dorim, trebuie SĂ NE LUPTĂM ca să căpătăm, chiar dacă acest lucru înseamnă să facem să sufere pe cei din jur.
Uitați-vă la copii.
Ei învață foarte devreme și aplică repetat acest lucru.
Dacă un copil vrea o prăjitură sau o ciocolată, învață foarte repede cum să o obțină. Întâi cere, apoi insistă, apoi se milogește și într-un final, învață ”să facă scandal” – din ce în ce mai tare, până o obține.

Adulții păstrează aceleași metode de a obține ceea ce-și doresc.
Dacă ei cred că un obiect, o relație, o abilitate sau orice altceva le este necesar pentru a-și îndeplini dorințele – vor folosi exact aceleași mecanisme învățate în copilărie, să obțină ceea ce vor.
Cât timp NU obțin ceea ce consideră că le trebuie – NU se simt fericiți, NU simt că le este ”bine” și continuă ”LUPTA” pe toate fronturile pentru a obține.

Nici unui adult nu-i trece prin cap SĂ SĂRBĂTOREASCĂ atunci când NU a obținut ceea ce-și dorea.
Nici un adult NU SĂRBĂTOREȘTE pentru că vrea să se bucure, vrea să simtă starea de bine / fericire / împlinire, chiar și fără motiv.
SĂRBĂTORIREA este doar modalitatea prin care adultul își ”validează” împlinirea a ceea ce consideră el că avea nevoie pentru a fi fericit.

SĂRBĂTORESC pentru că am obținut slujba pe care mi-o doream, sau SĂRBĂTORESC pentru că am luat examenul, sau SĂRBĂTORESC pentru că am obținut relația pe care mi-o doream.

Pentru adulți – SĂRBĂTORIREA ESTE O ”AFACERE” CONDIȚIONATĂ. 
Dacă obțin ce-mi doresc – SĂRBĂTORESC.
Dacă NU obțin ce-mi doresc – LUPT (și nu contează pe cine sau ce afectez în lupta mea).

De foarte mici suntem învățați LEGILE SOCIALE, pe care ulterior, ca adulți le urmăm și respectăm, devenind triști, încrâncenați, nemulțumiți și nefericiți.
Nu este nevoie să blamăm nici societatea, nici familia, nici părinții sau profesorii.
Ei ne învață foarte bine (asta știu și ei!) CUM NU FUNCȚIONEAZĂ societeatea, ca noi să putem ulterior realiza acest lucru și TRANSCENDE și TRANSFORMA aceste experiențe în altele – mai funcționale.

Vă mai spuneam într-un alt articol – despre faptul că aflăm că suntem LUMINĂ atunci când ne aflăm în cel mai adânc ÎNTUNERIC cu putință (și la propriu, și la figurat).
Doar în stări de mare tristețe, depresie sau negură interioară găsim puterea de a descoperi LUMINA Sufletului care suntem și de a reface drumul către IUBIREA care am fost totdeauna.

Cu toții căutăm vibrații înalte, precum BUCURIA, IUBIREA, COMPASIUNEA, EXTAZUL, PACEA INTERIOARĂ etc etc.
Și cu toții ne spunem, undeva în mințile noastre: voi LUPTA și voi LUCRA până voi obține BUCURIA, IUBIREA, PACEA INTERIOARĂ etc etc și APOI, VOI SĂRBĂTORI!

Și așteptăm ani, zeci de ani – răbdători și repetând aceleași practici spirituale învățate – fără să simțim cu adevărat că SĂRBĂTORIM.

Pentru că în permanență simțim că nu avem ce sărbători, că nu merităm să sărbătorim. Ne condiționăm trăirea unei stări tip ”celebrare” de OBȚINEREA a ceva ce credem că ne dorim – fie că acel ceva este material, sau spiritual.

Și dacă totul ar fi ”pe dos” decât am crezut că este?
Dacă lucrurile nu ar sta așa ?
Doar până acum am văzut că NIMIC din ce ne-a învățat SOCIETATEA nu pare a se mai valida, nimic nu este ”ADEVĂRUL” și totul este o mare ”FALSITATE” pentru menținut un SOCIAL artificial și sisteme care ne înrobesc!

Dacă nu se întâmplă așa: obținem iubire, bucurie, pace și APOI SĂRBĂTORIM, ci complet invers – SĂRBĂTORIM în fiecare moment faptul că suntem în viață, că respirăm, că existăm în acest PREZENT, în acest loc – și APOI obținem iubirea, fericirea, pacea?

Dacă am SĂRBĂTORI fiecare circumstanță, oricât de neplăcută a vieții?
Cineva sau ceva mă irită, mă enervează, mă supără?
SĂRBĂTORESC!
Ceva nu merge cum doresc eu în viață?
SĂRBĂTORESC!
Sunt bolnav, am rămas fără serviciu, nu mai am bani?
SĂRBĂTORESC!

Matt Kahn, unui dintre marii mistici contemporani, s-a întrebat adesea – pe ce baze ar putea un om sărbători orice fel de circumstanță neplăcută, sâcâitoare și dificilă din viața sa?
Iar răspunsul – revelație este SIMPLU și zguduitor.

CÂND DEVII CONȘTIENT CĂ TOTUL ÎN VIAȚA NOASTRĂ, inclusiv cea mai neînsemnată și neplăcută circumstanță, REPREZINTĂ MANIFESTĂRI ALE DIVINITĂȚII – realizezi cum TOTUL poate fi SĂRBĂTORIT, aici pe Pământ.
Pentru că în orice întâmplare, în orice obiect, în orice ființă, în orice secundă – noi SĂRBĂTORIM VIAȚA!
Și când SĂRBĂTOREȘTI viața, simți / primești tot ceea ce vine ”la pachet” cu ”A TRĂI” – IUBIREA, FERICIREA, LINIȘTEA, TRANSFORMAREA, EXTAZUL.

Fără să putem explica, fără să putem ”justifica” omenește și mental DIVINITATEA a tot ce există aici pe Pământ (fără excepție), ȘTIM undeva în profunzime, la nivelul SUFLETULUI nostru, faptul că TOTUL PE PĂMÂNT este VIU, este plin de VIAȚĂ și plin de LUMINĂ.
Și astfel, CELEBRĂM VIAȚA, indiferent ce orice altă ”justificare” pentru Sărbătorire am găsi!

Când încercăm ”să justificăm” rațional DIVINITATEA – gândurile și ”logica” minții ne vor duce în capcana ”dualității”, a ”binelui și răului” și ne vom pierde în meandrele ”condiționării”.
În loc să facem acest lucru – vom putea ONORA și SĂRBĂTORI MINTEA, ca pe o altă MANIFESTARE A VIEȚII ȘI A DIVINITĂȚII – fără a mai răspunde tuturor ”provocărilor” sale.
Doar acceptând-o cu toate ”mecanismele” sale de copil mic (care vrea să obțină cu orice preț ceea ce crede că are nevoie!!).
Și să o SĂRBĂTORIM în fiecare moment drept MINUNEA care este, alături de toate celelalte minuni de pe acest Pământ!

Există întrebări pe care le pune Mintea rațională – LA CARE NU SE POATE RĂSPUNDE – ci pot fi doar ONORATE într-o stare de SĂRBĂTORIRE – și acceptate ca o parte din DIVINITATEA înconjurătoare (întrebări gen: ”De ce atâta suferință pe Pământ? Atâta război? Atâtea crime? Atâtea lipsuri? Etc etc)

Gândurile și ”întrebările fără răspuns” – ne arată doar ce înseamnă să trăiești o viață în absența realizării trăirii DIVINITĂȚII în tot și în toate.
Când trăim o viață FĂRĂ SĂRBĂTORIRE – amânând mereu acest moment pentru ”atunci când o să am motive să sărbătoresc” – ne amânăm continuu viața în sine.
Pentru că A TRĂI înseamnă A IUBI, A FI FERICIT și A SĂRBĂTORI FIECARE MOMENT al existenței pe acest pământ.

Judecăm tot ceea ce apare în viața noastră pe scala ”bine-rău” sau prin evaluarea vibrațională ”energie joasă (negativă) – energie înaltă (pozitivă)”.
Când dăm la o parte ”raționalizarea” experiențelor noastră și trecem dincolo de ea, văzând DIVINITATEA în tot ceea ce apare în viața noastră, vom SĂRBĂTORI, CELEBRA ȘI ONORA orice ne învață realitatea prezentului: frică, tristețe, frustrare, furie, nemulțumire, laolaltă cu bucurie, împăcare, fericire.
Chiar și când ceva ”nu-mi place”, ceva ”mă enervează” – chiar și acel lucru este PERFECȚIUNE DIVINĂ – și poate fi ONORAT și SĂRBĂTORIT.

Când întrebi un om de ce nu are motive să sărbătorească, va face o listă lungă de diferite explicații: probleme în trecut, probleme cu familia, cu serviciul, cu banii, cu sănătatea etc etc.
Dacă ai pune toți oamenii de pe Pământ să-și scrie propriile liste cu ”justificări” pentru care NU ar sărbători – toți ar găsi TOATE motivele cu putință imaginate de mintea rațională și în 99% dintre listele lor NU se va găsi DIVINITATEA, ca și centrare.
ȘI ACEASTA ESTE DE FAPT – MAREA PROBLEMĂ. 
Lipsa conștienței DIVINITĂȚII = VIAȚĂ din trăirile zilnice ale oamenilor.

GÂNDURILE și VORBELE sunt DOAR EXPERIENȚE OMENEȘTI comparative, filtrate prin MINTEA educată de socialul în care am crescut.
SUFLETUL și LUMINA care suntem cu adevărat ȘTIE că dincolo de gânduri și de vorbe – TOTUL ESTE DIVINITATE.
TOTUL ESTE VIAȚĂ. 
O VIAȚĂ pe care să o ONORĂM și SĂRBĂTORIM cu orice respirație în corpul fizic.

Priviți-vă viața drept o aventură spirituală, în care vă confruntați cu toate aspectele despre care ați fost învățați că sunt ”mai puțin” decât DIVINITATEA (VIAȚA) – și trăiți continuu SĂRBĂTORIREA DIVINITĂȚII în orice, indiferent de manifestarea respectivă în viața voastră.
Din acel moment, veți înceta să mai fiți ”un gunoier” spiritual, care să preia trăirile și emoțiile celor din jur și să le manifeste inconștient/conștient.

Din momentul în care începeți SĂ SĂRBĂTORIȚI VIAȚA în orice moment al său (indiferent că mintea îl judecă drept ”bun” sau ”rău”) veți descoperi cum judecata își pierde sensul ȘI MINTEA TACE.
Și atunci veți rămâne DOAR INIMĂ PLINĂ DE LUMINĂ – CARE SĂRBĂTOREȘTE CONTINUU VIAȚA.

Sursa: centrulnatura.ro