Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
00:54 17 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Jean Constantin, doi ani de la dispariţie

ro

26 May, 2012 14:26 1273 Marime text

Astăzi se împlinesc doi ani de la dispariţia maestrului Jean Constantin, numit şi omul care aduce râsul, familia şi prietenii au dezvelit o placă în memoria acestuia, care a fost fixată chiar pe blocul unde a locuit artistul.

Familia şi reprezentanţii comunităţii elene din Dobrogea au dezvelit ieri o placă memorială în cinstea sa. La dezvelirea plăcii comemorative de la intrarea în blocul unde a locuit artistul constănţean, au participat mai mulţi prietenii de suflet ai maestrului.

Jean Constantin născut la Techirghiol pe 21 august 1927, iar de-a lungul carierei sale a urcat pe scena teatrelor din toată ţara, dar şi din lume. Filmografia sa este la fel de bogată ca numărul pieselor în care a jucat. Printre peliculele care fac şi acum deliciul românilor de toate vârstele se numără seria „B.D.”, „Nea Mărin miliardar” sau „Toate pânzele sus”. Jean Constantin a plecat dintre noi pe 26 mai 2010, la vârsta de 81 de ani. Se întâmpla la numai o lună după ce susţinuse în faţa publicului constănţean spectacolul aniversar, care a marcat 50 de ani de carieră în teatru şi film ai maestrului comediei româneşti.

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • octavian 26 May, 2012 18:28 În memoria Maestrului Jean Constantin, la 2 ani de la moartea lui fulgeratoare / 26 mai 2012. Motto: “Teatrul este gol, Viaţa e un rol, Fir-ar mama ei de viaţa!” (Jean Constantin) Încă-o piesă s-a sfârşit, Iar cortinele-s lăsate… Jeane, n-am cuvinte, n-am, Moartea mi le-a luat pe toate! Nici nu ştiu ce să mai cred, Sufletul în mine-ngheaţă… Cum să mori tu, Jeane, tu? Fir-ar mama ei de viaţă! Al tău zâmbet ce-mi făcea Deznădejdea mai uşoară, Îmi lipseşte-atât de mult, Iar durerea mă doboară. Încă-o piesă s-a sfârşit, Teatrul se îngroapă-n noapte, Şi privesc ca un nebun La cortinele lăsate... Lacrimile mele curg Pe cortinele lăsate… Cum să mori tu, Jeane, tu? Fir-ar mama ei de moarte! (Octavian Petrescu)