Istoria sportului constănţean / Hipism (I) Hipodromul de la Anadalchioi aduna mii de cai mândri

În vârstă de 86 de ani, Gogu Cojocaru este o adevărată enciclopedie sportivă. De-a lungul anilor, a strâns date, cifre şi evenimente, la multe dintre ele fiind martor sau direct implicat, şi le-a adunat în istorii ale sportului constănţean, pe discipline. Studiul său şi munca-i migăloasă s-au axat pe nouă sporturi: fotbal, hipism, karting, tenis de masă, ciclism, automobilism, bridge, motociclism şi volei. Încep cu începutul şi se opresc în jurul anilor 2000. Gogu Cojocaru a pus la dispoziţia cotidianului ZIUA de Constanţa tot materialul său documentar, astfel că, pe parcursul mai multor episoade, vă invităm să cunoaşteţi preţioase file de istorie sportivă constănţeană, aşa cum le-a pus pe hârtie, cu migală şi răbdare, fostul fotbalist în echipa de legendă a Constanţei, Locomotiva PCA, şi marcatorul primului gol al Constanţei în Divizia A. Astăzi, începem prezentarea istoriei hipismului.

În România, călăria, ca sport, se face simţită în jurul anilor 1850, la Iaşi, sub domnia voievodului Sturdza, care construieşte un hipodrom şi întocmeşte un regulament al alergărilor de cai. După Unirea Principatelor, centrul de greutate al hipismului se va muta la Bucureşti, după care, treptat, se va răspândi în mai toate oraşele mari ale ţării.

Dobrogea, în general, şi judeţul Constanţa, în special, au fost blagoslovite de Dumnezeu. Au moştenit un valoros fond cabalin, animale iuţi şi rezistente. În jurul anului 350 î.Hr., Filip al II-lea, vestitul rege al Macedoniei, tatăl lui Alexandru cel Mare, a trimis iepe pentru montă în Dobrogea şi a cumpărat de aici 20.000 de cai. Pe meleagurile noastre s-au stabilit încă din secolul al XIII-lea o mulţime de tătari, mari amatori de călărie, de la care au învăţat acest meşteşug şi tinerii satelor noastre. În Dobrogea, călăria îşi are obârşia la sate, unde, cu ocazia sărbătorilor, se organizau întreceri, deosebit de atractive, în care tinerii îşi etalau curajul şi măiestria, iar proprietarii avuţia cabalină. Au rămas consemnate în presa vremii tradiţionalele întreceri de la Tătaru, Caranasuf, Casapchioi, Nuntaşi, Valu lui Traian, Pecineaga, Dulceşti, Topraisar, Mihai Viteazu, Bărăgan, Tortoman şi altele.

Odată cu înfiinţarea, în anul 1879, a escadronului de călăraşi, care, mai târziu, se va transforma în renumitul Regiment 9 Cavalerie, hipismului i se deschid noi perspective în Constanţa. La 1890, hipismul are în Dobrogea caracter de masă, fapt care determină conducerea oraşului să pună bazele unor perimetre bine delimitate, în care să poată fi organizate întreceri. Astfel, în 1895 este construit hipodromul de la Anadalchioi, în incinta fostului depozit de armăsari, aşa cum a fost cunoscut de constănţeni până la dezafectare. Era amplasat pe bulevardul Tomis, lângă piaţa Tomis III (reperele de astăzi). Hipodromul Anadalchioi a fost ani întregi locul de întâlnire al cailor şi al căruţelor, locul unde s-au organizat zeci de expoziţii de animale, produse şi utilaje agricole şi de uz caznic (de la feţe de masă la covoare şi îmbrăcăminte). A fost locul în care, de două ori pe an, se organizau adevărate serbări populare, la care participau zeci de mii de oameni, din Dobrogea sau din alte regiuni.

Se poate afirma, fără putinţă de tăgadă, că, până la apariţia fotbalului modern, hipodromurile adunau în jurul lor mulţimile dornice de petreceri în aer liber. Sărbătorile de la hipodromul Anadalchioi începeau întotdeauna cu întrecerile de cai, la probe de viteză, de fond, de rezistenţă, sărituri sau obstacole. Ţineau câteva zile şi se încheiau cu expoziţii. Câştigătorii concursurilor erau recompensaţi cu zeci de premii, a căror valoare era cuprinsă între 40 şi 200 de lei. De-a lungul timpului, au câştigat la cursele de cai Ion Cristea, Ion Florea, Nicolae Oprea, soldaţi din Regimentul 9, Simion Glasar, din Osmancea, Daniil Kob, din Mangea Punar (Costineşti), Herom Schnel, din Caramurat (Mihail Kogălniceanu), Semail Omez, din Constanţa, Mehmet Ali, din Osmancea, Mologiu Ali, din Edichioi, Veli Ismail, Cara Mehmet, Teodor Niţel, Done Mitu, Ivan Dobre, din Caramurat, şi mulţi alţii.