Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
15:30 25 04 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii Creştinii îşi pomenesc morţii, azi, de Paştele Blajinilor (galerie foto)

ro

13 May, 2013 00:00 9096 Marime text
În prima zi de luni, după duminica Paştelor, o parte din creştinii ortodocşi obişnuiesc să sărbătorească Paştele Blajinilor. Această sărbătoare mai este numită şi Prohoadele, Paştele Morţilor sau Lunea Morţilor. Azi, cimitirele se vor umple de familiile celor decedaţi, care vor aduce flori, ouă roşii, pască şi cozonac, pe care le vor da de pomană.

Rădăcinile acestei sărbători vin din timpurile precreştine, când strămoşii noştri erau păgâni. Despre aceasta ne mărturisesc şi o mulţime de legende din tezaurul folcloristic al neamului nostru. În folclor, Blajinii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de Rohmani.  Potrivit cercetătorilor, numele de Rohmani vine din limba tracă, de la supranumele Zeind-Roymenos (Sfântul luminos) dat Cavalerului Trac, o zeitate prezentă în antichitatea dobrogeană, oltenească şi transilvană. Potrivit credinţei populare, Blajinii fac parte din cei dintâi oameni de pe pământ. Trăiesc fără femeile lor, convieţuiesc cu ele numai 30 de zile pe an în vederea procreaţiei. Blajinii, incapabili de a face rău, s-ar afla dincolo de lumea văzută, pe unde se vărsa Apa Sâmbetei, în delta ei, pe Ostroavele Albe. Preocupările Blajinilor sunt postul şi rugăciunile pentru cei vii. Deşi sunt virtuoşi, nu ştiu cum să calculeze data Sfintelor Paşti. Oamenii le vestesc acestora că a venit Paştele prin intermediul apei, aruncând pe ea coji de ouă roşii. În cele mai multe locuri din ţara noastră, oamenii merg în această zi la cimitire, dând de pomana ouă roşii, pască şi  cozonac şi punând flori pe morminte. De Paştele Blajinilor nu se pomenesc doar morţii cunoscuţi pe linia ascendentă a unei familii, ci întregul neam al strămoşilor comuni: Uitaţii, Neştiuţii, Albii. Fiecare femeie aduce cu ea un ştergar strâns la un capăt şi legat cu o lumânare. Aceste ştergare se dăruiesc preotului care citeşte pomelnicele. O altă credinţă spune că Blajinii provin din copii nebotezaţi, morţi imediat după naştere. Alteori sunt priviţi ca fiind cei care susţin stâlpii pământului. Fără Blajini, lumea s-ar scufunda în haos. În unele versiuni, Blajinii sunt identificaţi cu urmaşii celor care n-au mai reuşit să traverseze marea, atunci când Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărţind apele. Aceştia au rămas pe o insulă foarte aproape de Rai, pe unde trece Apa Sâmbetei.

O tradiţie netipiconală

În unele zone ale ţării, preoţii sunt chemaţi să săvârşească în lunea după duminica Tomei o slujbă pentru sufletele celor răposaţi. Există credinţa că prin această slujbă sufletele celor trecuţi în lumea veşniciei vor fi părtaşe fericirii fără sfârşit. Având în vedere că în nicio carte de cult, tipărită cu binecuvântarea Sfântului Sinod, nu se afla tipicul specific acestei slujbe, ea este de multe ori improvizată. În tradiţia populară românească se spunea că în ziua de Paştele Blajinilor sufletele celor morţi sunt eliberate şi se plimbă pe pământ, în locurile dragi lor odată. Din această cauză, se obişnuieşte să se gătească mâncăruri multe şi gustoase, ce sunt împărţite vecinilor, sărmanilor sau oamenilor de la cimitir, astfel încât cei plecaţi de lângă noi să se bucure şi să guste din ele. Potrivit superstiţiei, cine nu se conformează acestui obicei, şi nu dă de pomană cu ocazia Paştelui Blajinilor, riscă să fie vizitat noaptea de către cei morţi, care îi cer fără întârziere să li se dea de mâncare.

Sursa http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/pastele-blajinilor-88711.html
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii