Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
06:07 20 11 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Interviu cu Dorin Popescu, despre „Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis“ Ovidiu, un guru al postmodernismului (document)

ro

19 Oct, 2017 00:00 3191 Marime text
Cine ar fi crezut că, în mai puţin de un an, un vis cărora multora li se părea utopic, prin amploarea sa şi efortul pe care îl presupunea, se va transforma în realitate? Desigur, cei care îl cunosc pe Dorin Popescu, coordonatorul şi co-editorul tomului de 904 pagini, apărut în condiţii grafice de excepţie la editura „Ideea europeană“, colecţia „Istoria mentalităţilor“: „Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis“. Cartea, realizată pe baza textelor a 82 de contributori, va fi lansată sâmbătă, 21 octombrie, de la ora 11.00.
 
Loc de întâlnire va fi statuia lui Ovidius din piaţa cu acelaşi nume, unde vor avea loc momente de mare încărcătură emoţională, după cum spune iniţiatorul evenimentului: „Dragi prieteni, sâmbătă, 21 octombrie a.c., îl celebrăm împreună pe Ovidius la statuia sa din centrul vechi al oraşului, în peninsulă, la două milenii după ce ne va fi părăsit. Ne răzbunăm pentru soarta crudă a poeziei în această lume de împăraţi goi şi vom privi îndelung, alături de el, la marea care i-a adus poezia şi lira la Tomis. Vom trăi împreună un moment de pace a poeziei, în patria adoptivă a lui Ovidiu, pentru care vom fi fost, cândva, deopotrivă barbari şi prieteni. (...) Insist pe evenimentul simbolic de la statuia lui Ovidiu (depunere de flori, recitarea unui poem, fotografie colectivă), pentru reuşita căruia este nevoie de punctualitate. Statuia lui Ovidiu este singurul loc emblematic al Tomisului care putea găzdui un astfel de eveniment editorial (l-aş numi evenimentul editorial al anului 2017)“.
 
Apoi, activităţile se vor muta în Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, unde vor vorbi despre carte prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan şi Aura Christi, redactor-şef al revistei „Contemporanul“.
 
Ce v-a determinat să purcedeţi la realizarea unui proiect editorial de o asemenea anvergură, înfăptuit într-un timp record?
 
Am revenit în Constanţa după un lung pelerinaj în străinătate de 16 ani (am avut şi acolo proiecte mari, ambiţioase, strategice, ca să zic aşa), iar natura mea îmi cerea constituirea unui nou proiect. În toamna anului trecut, am lansat cea de-a doua carte e mea, „Figuri ale textului anteic“, şi cu acel prilej am anunţat disponibilitatea mea de a sprijini proiecte culturale de impact pentru mediul dobrogean.
 
În ianuarie 2017 am anunţat cinci proiecte culturale de amplitudine, pe care comunitatea culturală din acest oraş le-ar putea lucra, printre care şi o memorizare mai solidă a figurii culturale a lui Publius Ovidius Naso, în acest an în care comemorăm probabil 2000 de ani de la moartea sa, pentru că moartea sa nu este certă, nu este omologată ştiinţific. Sunt mai multe ipoteze, dar opinia majorităţii exegeţilor este că anul 17 este anul morţii sale.
 
Ca atare, după ce, în ianuarie, am anunţat cinci proiecte culturale, m-am gândit că oraşul va rata în mod sigur, cunoscând carenţele şi disponibilitatea spre eşec, bimilenarul. Dar eu, având ca strămoş cultural pe cel mai prestigios nume cultural pe care l-a dat vreodată Constanţa, Publius Ovidius Naso, am zis că nu am dreptul să ratez acest pariu. Aşa că am propus tuturor oamenilor de cultură din acest oraş, tuturor somităţilor, dar nu numai, profesorilor de istorie, română, latină, bibliotecarilor, şefilor de instituţii, şefilor de asociaţii culturale, primarului oraşului Constanţa un proiect colectiv, o carte dedicată poetului Publius Ovidius Naso. Deci, disponibilitatea mea pentru pariuri mari este cea care stă la baza acestui proiect şi, în egală măsură, intuiţia mea potrivit căreia comunitatea tomitană şi oraşul în sine, prin extensie, vor rata acest proiect aniversar şi faptul că eu nu am dreptul să-l ratez.
 
Au existat şi voci care şi-au exprimat îndoiala că veţi reuşi să duceţi până la capăt un asemenea proiect amplu. 
 
A fost o muncă sisifică. Au spus că este un proiect irealizabil cei care nu mă cunosc şi nu cunosc capacitatea mea de a realiza proiecte mari. Au spus că este un proiect imposibil. Au fost foarte multe voci de asemenea natură, dar ele m-au motivat. Au avut curajul şi decenţa de a-mi mărturisi rezervele lor. Cu încăpăţânare, am trimis într-o perioadă extrem de scurtă, de o lună, peste 200 de solicitări de text şi m-am străduit ca fiecare promisiune să fie pusă în practică.
 
Cât de greu v-a fost să coordonaţi o echipă de aproximativ 80 de oameni?
 
Nu a fost absolut deloc greu. Când ceea ce mişcă din spate un proiect este iubirea pentru cultură, iubirea pentru carte, iubirea pentru o figură culturală şi respectul pentru cultura şi grija ca şi copiii noştri să trăiască în acelaşi mediu care favorizează cultura, cartea, poezia, lectura, întâlnirile culturale, atunci nimic nu e greu. Am fost ajutat, de bună seamă, şi de iubiri similare pentru cultură a unor oameni extrem de valoroşi.
 
În câte limbi s-a scris în acest volum?
 
Am plăcerea absolut deosebită de a fi inclus în volum patru contribuţii exegetice ale unor critici din Italia - Paolo FedeliGrazia Maria MasselliRosalba Dimundo şi Raffaele Giannantonio. Primul, Paolo Fedeli, este unul dintre cei mai apreciaţi ovidianişti din lume, cel care a formulat public concluziile celui mai important for ştiinţific ovidian din lume, Convenţia Internaţională de Studii Ovidiene. În ziua de 6 aprilie, în prezenţa preşedintelui Itlaliei, la Sulmona, Paolo Fedeli a formulat concluziile ediţiei 2017 a celei mai prestigioase întâlniri a exegeţilor ovidianişti de la nivel mondial. El şi ceilalţi colegi ai lui de la diferite universităţi din Italia, de la Bari, de exemplu, mi-au trimis, de asemenea, texte în italiană. Unele texte au fost deja traduse, am o traducere absolut remarcabilă a soţiei regretatului profesor Marin Mincu, doamna Ștefania Mincu, iar pentru altele mi-am asumat eu realizarea unui rezumat. Deci, română şi italiană. Rezumatul cărţii l-am făcut în franceză şi engleză, limbi de circulaţie, care pot ajuta promovarea acestei cărţi în mediile intelectuale europene.
 
Unde veţi trimite această carte? O trimiteţi în lume?
 
În primul rând, această carte va fi trimisă în mod gratuit de către mine tuturor contributorilor mei. Cartea a apărut cu finanţarea exclusivă a familiei mele, prin grija şi bunăvoinţa soţiei mele, care a permis ca cei trei copii ai noştri să fie privaţi de lungi kilometri de macaroane şi de mulţi hectolitri de lapte. Ca atare, voi trimite gratuit această carte tuturor contributorilor mei din: Sulmona, Bari, Cernăuţi şi în aproape 20 de oraşe din ţară de unde mi-au sosit contribuţiile.
 
De asemenea, am în vedere încă un proiect extrem de valoros pentru Tomis, „Nevoia de poveste a Tomisului. Întoarcerea lui Ovidius“. Am să-l deschid în 2018. Făcând cercetări detaliate asupra exegezei, asupra analizei operei lui Publius Ovidius Naso, am constatat un decalaj uriaş, ruşinos şi nepermis între nivelul critic, rudimentar, modest al criticii literare româneşti privind opera lui Publius Ovidius Naso şi cel al criticii europene. Acest decalaj se cuvine a fi neîntârziat recuperat.
 
Latiniştii, celebrii noştri latinişti din România, „reuşesc“ să ducă exerciţiul critic pe opera lui Publius Ovidius Naso la un nivel critic care ne face de râs în faţa Europei. Atâta vreme cât în exegeza europeană şi internaţională operele lui Publius Ovidius Naso sunt percepute ca fiind opere de la care se revendică diferite curente literare. Postmodernismul, de exemplu, îşi revendică originile din „Metamorfozele“ lui Publius Ovidius Naso. Publius Ovidius Naso este numit guru al postmodernismului. Am ratat cu lejeritate pariul criticii pe opera sa, pariuri semiotice, pariuri intertextuale. Rămânem, în continuare, în interpretarea operei lui Publius Ovidius Naso la nivelul mărunt al monografiei, nivel care a fost adus la performanţă de oameni precum regretatul profesor Ștefan Cucu. Dar dincolo de monografie nu am trecut.
 
Probabil că Publius Ovidius Naso este perceput ca fiind mai degrabă o temă a istoricilor decât a filologilor, pentru că ne face mare plăcere să exploatăm presupusa vocaţie a lui Publius Ovidius Naso de martor al unor realităţi istorice decât, mai degrabă, pe cea de creator de text. Ştiţi să existe o exegeză românească la nivelul analizei de text să fructifice inventarul critic de teze semiotice, interculturale pe opera lui Publius Ovidius Naso sau pe literatura latină, în ansamblul său? Noi am rămas la nivel rudimentar. Şi, ca atare, intenţionez să ajung cândva la Sulmona, pe banii mei, dacă nu se poate altfel, să văd care e nivelul critic al interpretării lui Publius Ovidius Naso la Sulmona sau în alte oraşe din Italia, ocazie cu care voi dărui cărţile contributorilor mei din Italia şi voi încerca să propun o masă rotundă cu specialiştii care predau literatură latină, în general, şi opera lui Publius Ovidius Naso, pentru a vedea care sunt soluţiile de a reduce acest decalaj critic de care vorbeam.
 
Cartea propune soluţii, pentru că, de exemplu, una dintre componentele cărţii este includerea celei mai solide bibliografii pe Publius Ovidius Naso care a apărut vreodată în România. Lista bibliografică precedentă aparţine lui Ştefan Cucu, dar bibliografia domniei sale arăta mai mult exegeza românească şi era veche de acum 20 de ani. Dar eu am inclus aici nume valoroase ale exegezei.
 
Cum aţi colaborat cu Liviu Franga, co-editorul lucrării?
 
Co-editorul este secretarul general al Societăţii Latiniştilor din România, Liviu Franga, cel care este şi decanul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti. Practic, m-am gândit să-i solicit să-mi semneze prefaţa pe primarul oraşului Constanţa, pe ministrul Culturii şi pe o somitate în ceea ce priveşte studiile latiniste propriu-zise, şi aici aveam două soluţii: regretatul profesor Cucu şi domnul Liviu Franga. La primarul oraşului Constanţa se ajunge foarte greu, la ministrul Culturii şi mai greu, iar cele mai comode soluţii s-au dovedit a fi şi soluţiile optime, latiniştii pentru care iubirea şi preţuirea pentru asemenea proiecte editoriale sunt dincolo de orice îndoială.
 
Domnul Liviu Franga a avut amabilitatea de a răspunde primul. Nu-l cunoşteam, dar cu această ocazie s-a cimentat şi o frumoasă prietenie şi, dintr-un simplu semnatar al prefeţei şi, prin generozitatea domniei sale de a mă sprijini în realizarea acestui proiect, are în acest moment statutul de co-editor.
 
În afară de domnul profesor Liviu Franga, sunt o serie de oameni de cultură din România şi îl menţionez aici în mod eminamente obligatoriu pe domnul profesor universitar Mircea Diaconu, care mi-a îndrumat lucrarea de doctorat la Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava, pentru că şi domnia sa a scris în premieră texte despre Ovidius, a chemat şi alţi contributori şi de facto, nu de jure, este şi domnia sa unul dintre co-editorii acestei cărţi. De fapt, pot să spun că această carte are 82 de co-editori, anume toţi cei care au participat la scrierea ei.
 
Ce tiraj are această carte?
 
Sincer, nu-l cunosc. Editura a publicat această carte pe baza unui contract în care obligaţia mea era să achiziţionez 100 de exemplare în regim pre-achiziţie, iar editura să publice volumul într-un tiraj de câteva sute de exemplare. Nu m-a interesat tirajul, nu mă interesează vânzarea. Mă interesează ca această carte să ajungă în mâinile celor care ştiu a o preţui. Pentru marele public, există oricând soluţia reeditării. Ce tiraj are cartea vom afla chiar sâmbătă, când reprezentanţii editurii vin la lansare.
 
Cărţile anterioare le-am dăruit cu generozitate, dar obiectivul meu nu este ca scriind să fac bani. Dar având în vedere că unii dintre prietenii mei culturali s-au angajat să scrie despre Publius Ovidius Naso lăsând la o parte rezerve precum „Nu am scris niciodată un text despre Publius Ovidius Naso“, „Nu sunt specialist“, „Nu mă pricep“, precum şi bucuria excepţională pe care am avut-o primind texte de acolo de unde nu mă aşteptam, am zis că toţi contributorii mei vor primi un volum gratuit din partea mea, la fel ca o serie de instituţii de cultură din oraşul Constanţa: Biblioteca Judeţeană, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, redacţiile interesate. În rest, cine e interesat să o cumpere o poate face.
 
Am o oarecare stânjeneală. De regulă, am constat că la lansările de carte autorii obişnuiesc să folosească o serie de aditive non-culturale pentru a stimula prezenţa la lansări: să anunţe un mic bufet, să anunţe reduceri de preţ. Eu vreau ca la această lansare să nu vină cei care doresc aditive, cei care doresc beneficii şi facilităţi. Eu nu mizez pe aceştia pentru cultura pe termen lung. Eu mizez pe oamenii care doresc să vină la lansare pentru a vedea ceea ce am eu de spus despre carte, în afara cărţii propriu-zise, pentru a vedea ce au de spus contributori de-ai mei care prezintă cartea, prof. univ. dr. Valentin Ciorbea şi conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan.
 
Aş vrea ca sâmbătă, la lansare, să vină oameni care îl preţuiesc pe Publius Ovidius Naso, care preţuiesc proiectele editoriale de calitate, care ar dori să audă ce spun contributorii, eu însumi despre această carte, editorul, de asemenea, şi oamenii care vor să imortalizeze într-o fotografie propriu-zisă, printr-un moment pe care intenţionez să-l organizez în faţa statuii lui Publius Ovidius Naso, iubirea şi preţuirea lor pentru poet. Rareori comunitatea culturală din Constanţa are astfel de ocazii.
 
În acest an, la 2000 de ani de la moartea sa, eu m-am gândit că locul cel mai înţelept de lansare a acestei cărţi este statuia lui Publius Ovidius Naso şi acolo propun să-i aducem flori (pentru că a plecat din această lume acum 2000 de ani şi nu îi ducem flori la mormânt, deoarece nu-i ştim mormântul) şi să facem o fotografie împreună.
 
Citiţi în secţiunea „Documente“ date suplimentare despre volumul „Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis“.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanţa
 
Citeşte şi: 
 
Asociaţia „Black Sea House“ va fi lansată în toamnă. Cultura şi-a făcut... casă la Marea Neagră (documente) 

Sunt numeroase motive spre a nădăjdui că „Răzbunarea barbarilor…“ va rămâne o carte-document 

Tomitanii îl cinstesc pe Ovidius, la 2060 de ani de la naştere (document) 

INOMAR Cluster sprijină demersul lui Dorin Popescu. „E timpul ca înţelepţii culturii tomitane să îşi lepede orgoliile exagerate, interesele personale şi «pariurile cu mize mici»“ (document) 

În anul omagial 2017, tomitanii vor să se... răzbune. Dorin Popescu solicită sprijinul creativ al comunităţii culturale din Constanţa pentru realizarea unui volum dedicat lui Ovidius (documente)

Un dar pentru constănţeni - o carte care s-a născut din iubire pentru cetatea Tomisului (galerie foto) 

Dorin Popescu prezintă „Figuri ale textului anteic” la Muzeul de Artă 

Ti-a placut articolul?

Comentarii