Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
06:07 21 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Prof. psih. Laura Secu, consilier de imagine al CJRAE „Absenţa părinţilor nu înseamnă neapărat absenţa controlului asupra copiilor“

ro

10 Oct, 2015 00:00 5030 Marime text
Foarte mulţi părinţi iau decizia de a pleca la muncă în străinătate, iar de cele mai multe ori, copiii rămân în grija rudelor. Poate acest fapt să îi influenţeze pe cei mici în rău? Cine se poate implica în procesul de dezvoltare a copilului în lipsa modelului parental?
 
Am discutat despre aceste aspecte cu prof. psih. Laura Secu, consilier de imagine al Centrului Județean de Resurse şi de Asistență Educațională Constanța (CJRAE), ieri, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.

Întrebările redacţiei:

La nivelul judeţului Constanţa există evidenţe şi statistici cu privire la copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate?

Cred că există, atât la nivelul ISJ Constanţa, cât şi la nivelul DGASPC Constanţa. În fiecare unitate şcolară există o evidenţă a acestor copii, precum şi un plan de intervenţie în cazul în care sunt situaţii ce necesită mediere.

Cum este afectată dezvoltarea socio-emoţională a acestor copii?

În urma separării prin plecarea părinţilor în străinătate, se pot dezvolta la copii tulburări emoţionale şi/sau tulburări de comportament pe fondul lipsei capacităţii acestora de a gestiona astfel de situaţii de viaţă. Mai mult, ei au nevoie să înveţe treptat că, atunci când părinţii pleacă, se şi întorc. Ştim că familia joacă un rol esenţial în dezvoltarea şi menţinerea stării de bine, a echilibrului bio-psiho-social atât de necesar fiinţei umane. Părinţii sunt pentru copii o sursă primară şi cea mai puternică de învăţare, de sprijin afectiv şi securitate. Copilul îşi schiţează în familie jaloanele importante ale personalităţii sale şi se poate defini pe sine prin valorile promovate de aceasta, normele sociale apreciate şi puse în practică, ţelurile ei etc.
 
Tipul de ataşament al copilului ar fi un alt factor important în reacţia la separare. Un copil care a dezvoltat în familie un ataşament securizant va face faţă în mod sănătos situaţiei, adaptându-se şi accesându-şi resursele interioare pentru a depăşi momentul. În cazul unui ataşament insecurizant însă, el poate învăţa că, pentru a fi iubit, trebuie să stea la distanţă.
 
Alte aspecte importante ale impactului acestei separări ţin de vârsta copilului, de intensitatea relaţiei afective cu părintele/parinţii plecaţi, de relaţia cu persoanele care joacă rolul substitutiv de părinte cât sunt plecaţi cei naturali, de condiţiile materiale, de factorii de personalitate etc. Trăirile fiecăruia sunt subiective, ei au deja o istorie personală care le generează comportamente, reacţii.
 
Alături de probleme de natură emoţională, produse de lipsa afectivităţii parentale, creşterea accesului la diverse oportunităţi, pe măsură ce veniturile din străinătate determină o îmbunătăţire a situaţiei financiare, sunt în măsură să dezvolte la copii şi adolescenţi anumite comportamente deviante.

Există activităţi care să vizeze această categorie la nivelul şcolii?

La nivelul şcolilor, se derulează activităţi care pot creşte starea de bine a acestor elevi. Acestea sunt coordonate de cadrele didactice, în colaborare sau nu cu profesorii psihologi (acolo unde există), sau de psihologii şcolari, separat. Paleta acestor activităţi este nuanţată, începând cu ajutorul acordat pentru realizarea temelor, până la consilierea specializată, în funcţie de nevoi. Este extrem de important ca aceşti elevi să simtă că aparţin grupului şcolar, că sunt sprijiniţi, acceptaţi, implicaţi, valorizaţi. Deci orice activitate şcolară sau extraşcolară în care sunt implicaţi, chiar dacă nu este adresată numai lor, reprezintă un sprijin educativ, dar, mai ales, uman.

Care este rolul profesorilor psihologi în vieţile acestor copii?

Un rol destul de important, datorită specificului activităţii profesorilor psihologi. Consilierea psihologică, în cazurile în care este solicitată, vine în sprijinul acestora, ajutându-i, în cazurile cele mai grave, să depăşească dramele sufleteşti prin care trec, printr-un program specializat şi particularizat. Se fac intervenţii, în primul rând, pentru un bun management al emoţiilor, dar şi pentru accesarea resurselor personale ce pot ajuta la echilibrarea vieţii psihice. Consilierile individuale sunt secondate de consilierile frontale, pe diferite teme (autocunoaştere, managementul stresului, managementul timpului, comunicare etc.), în grupul de elevi în care copilul în cauză este integrat, după ce se face în prealabil o analiză a nevoilor.

Cum se face promovarea acestor activităţi la nivelul unităţilor de învăţământ?

Activităţile desfăşurate de profesorii psihologi în unităţile şcolare sunt promovate, în primul rând, prin oferta cabinetului, dar şi prin participarea acestora la întâlnirile cu părinţii, cadrele didactice, în cadrul şedinţelor organizate la nivelul şcolilor.

Cu ce instituţii colaboraţi în cadrul acestor proiecte?

Cu primăriile, prin Serviciul de Asistenţă Socială, uneori DGASPC, Poliţie.

Care sunt obiectivele pe termen scurt şi pe termen lung în cadrul activităţilor respective? 

Obiectivele activităţilor propuse pentru sprijinul copiilor ce au părinţii plecaţi în străinătate sunt: prevenirea şi combaterea comportamentelor de risc, a absenteismului, a abandonului şcolar, prevenirea şi combaterea tulburărilor emoţionale şi de comportament.

Câte persoane sunt implicate în acest proces de sprijinire a copiilor rămaşi în grija rudelor?

Absenţa părinţilor nu înseamnă neapărat absenţa controlului asupra copiilor. Ceilalţi membri adulţi ai familiei sau chiar şi fraţii mai mari pot controla ceea ce face copilul ai cărui părinţi sunt plecaţi în străinătate la muncă. Aşadar, persoanele implicate în acest proces de sprijin al copiilor sunt rude, cadre didactice, membri ai comunităţii locale, preoţi, psihologi, asistenţi sociali etc.

Ce ne puteţi spune despre succesul/insuccesul şcolar al acestor copii?

În cazul unor copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, creşte riscul de a înregistra situaţii ce pot conduce la probleme legate de procesul de educaţie: vin cu mai mică plăcere la şcoală, au rezultate mai slabe, acumulează mai multe absenţe, au mai des nota scăzută la purtare, precum şi corijenţe.
 
Când analizăm o zi obişnuită din viaţa unui elev, acesta petrece 2/3 pe zi cu temele, joaca, televizorul şi calculatorul, restul activităţilor ocupând doar câteva minute. În funcţie de vârstă, ponderea orelor petrecute la calculator (inclusiv Internet) este mai mare la elevii de liceu, în timp ce la elevii din ciclul gimnazial, întâlnirile cu prietenii şi colegii de clasă ocupă un timp mai important.
 
Aşadar, succesul/insuccesul şcolar este direct proporţional cu gradul de implicare al celor care au grijă de copii, de modul în care sunt supravegheaţi, ajutaţi în realizarea temelor, încurajaţi. Orice schimbare în situaţia lor şcolară în rău reprezintă un semnal de alarmă şi este indicat să se facă intervenţii rapide, specializate, atât de către psihologi, cât şi de cadrele didactice.

Există statistici privitoare la abandonul şcolar al acestor tineri? Dacă da, ce este de făcut în acest sens? 

Studierea abandonului şcolar a fost făcută prin numeroase cercetări. Numărul copiilor care au părinţii plecaţi în străinătate nu diferă semnificativ de cei care au părinţii acasă.

Care sunt rezultatele implicării consilierilor şcolari în acest fenomen? 

Impactul acţiunilor psihologilor şcolari este semnificativ, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Prin metodele şi tehnicile specifice consilierii psihopedagogice, scade frecvenţa tulburărilor emoţionale şi de comportament, creşte gradul de implicare al acestor elevi în activităţile educative şi creşte şi sprijinul oferit de colegi. Sunt cazuri de îmbunătăţire a rezultatelor şcolare, orientarea şcolară şi profesională eficientă etc.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii